350 matches
-
II a înființat o nouă themă, numită Paristrion sau Paradunavon. Aceasta cuprindea teritoriile dintre Munții Balcani, Dunăre (de la Vidin până la gurile de vărsare) și Marea Neagră. Centrul noii formațiuni era tot orașul Dristra, iar conducătorul ei se numea katepan, duce sau arhonte. Această temă, fără alte subdiviziuni, va rămâne sub stăpânirea bizantină până în secolul al XII-lea (cu scurte întreruperi în 1047/48-1053, 1056-1059, 1064-1065, 1072-1091, când granița a fost retrasă temporar pe aliniamentul Munților Balcani). În 1072, împăratul Nicefor III Botaneiates
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
Podgorica, în timp ce Cetinje este desemnat ca "Prijestonica", adică fosta Capitală Regală a Orașului. În secolul al IX-lea, pe teritoriul lui existau trei principate sârbești: Duklja, corespunzătoare aproximativ jumătății sudice a țării, Travunia, în vest, și , în nord. În 1042, "arhontele" Stefan Vojislav condus o revoltă care a dus la independența Dukljei și la stabilirea dinastiei Vojislavljević. Duklja și-a atins apogeul sub Voislav, fiul lui (1046-81), și nepotul lui Bodin (1081-1101). În secolul al XIII-lea, "Zeta" înlocuise "Duklja" ca
Muntenegru () [Corola-website/Science/302736_a_304065]
-
el însuși pe dușman. O zămislește pe Mama Vieții, care la rândul ei dă naștere Omului Primordial. Având o armură alcătuită din cinci straturi de lumină, acesta coboară la graniță, dar este învins în lupta cu întunericul și cu demonii (arhonții). În urma acestei înfrângeri, lumina se amestecă pentru prima dată cu întunericul, iar materia deține o parte din sufletul divin. În a doua etapă a creației, Părintele Măreției evocă Spiritul Viu, care coborând în întuneric îl prinde de mână pe Omul
Geneză (mitologie) () [Corola-website/Science/303819_a_305148]
-
în mitologia nordică, Universul a fost făcut din trupul uriașului Ymir, iar în mitologia mesopotamică, Marduk a sacrificat-o pe zeița-dragon Tiamat, formând cu trupul enorm cerul și pământul. În religia maniheistă lumea oamenilor a fost făurită din măruntaiele demonilor arhonți. În plan simbolic, biruința zeilor olimpieni asupra titanilor, în mitologia greacă și a zeilor Tuatha de Danann asupra fomorilor în credința celtică, reprezintă victoria ordinii asupra anarhiei și a creației asupra haosului. Zeița mamă este în mitologie un simbol al
Geneză (mitologie) () [Corola-website/Science/303819_a_305148]
-
la fața locului, cu promisiunea de a crea, în caz de conflict victorios cu Grecia, un stat Aromânesc în Macedonia occidentală. Autoritățile elene, sub regimul generalului Metaxas au reacționat evident prin arestări și procese pentru trădare, dar trebuie spus că arhonții aromâni în covârșitoarea lor majoritate, nu au dat ascultare agenților italieni, ba chiar au predat câțiva dintre aceștia poliției, rămânând credincioși jurământului depus în anii 1913-1919 față de "Ethniki 'elliniki koinonia" (comunitatea națională a Greciei), mulțumită căruia își păstraseră proprietățile și
Istoria aromânilor () [Corola-website/Science/305991_a_307320]
-
celui atenian, acceptând autoritatea regalității ereditare ateniene. Autoritatea regală este treptat îngrădită de puterea în ascensiune a eupatrizilor ( aristocrația funciară) (Matei Horia C., „O istorie a lumii antice”, Albatros, București,1984, 200). Aceștia impun regelui, probabil în jurul anului 800, 2 arhonți - unul ca șef al administrației, celălalt al armatei (Drimba Ovidiu, „Istoria culturii și civilizației”, Ed. Științifică și enciclopedică, București, 1984, 568-569). Nobilimea funciară instituie republica aristocratică (conform tradiției în 683/682 i.e.n.) (Matei Horia C., „O istorie a lumii antice
Republica ateniană antică () [Corola-website/Science/313220_a_314549]
-
criterii care variau de la un polis la altul (în epoca monarhică era alcătuit din capii marilor familii aristocratice). Acest consiliu administra justiția, controla administrația și numea înalții funcționari pe o perioadă de un an - magistrați care la Atena se numeau arhonți (Drîmba Ovidiu, „Istoria culturii și civilizației”, Ed. Științifică și enciclopedică, București, 1984, 536). Numărul acestora s-a ridicat în secolul VII la 9. Cel mai important era „arhontele eponim”, adică judecătorul suprem care dădea numele sau anului în care fusese
Republica ateniană antică () [Corola-website/Science/313220_a_314549]
-
pe o perioadă de un an - magistrați care la Atena se numeau arhonți (Drîmba Ovidiu, „Istoria culturii și civilizației”, Ed. Științifică și enciclopedică, București, 1984, 536). Numărul acestora s-a ridicat în secolul VII la 9. Cel mai important era „arhontele eponim”, adică judecătorul suprem care dădea numele sau anului în care fusese ales. Urmau în ordine: „arhontele basileu”, șeful cultului religios, „arhontele polemarh”, conducător militar, iar ceilalți 6 erau tesmoteții (legislatorii) care dictau legi și dispoziții juridice în toate cauzele
Republica ateniană antică () [Corola-website/Science/313220_a_314549]
-
și civilizației”, Ed. Științifică și enciclopedică, București, 1984, 536). Numărul acestora s-a ridicat în secolul VII la 9. Cel mai important era „arhontele eponim”, adică judecătorul suprem care dădea numele sau anului în care fusese ales. Urmau în ordine: „arhontele basileu”, șeful cultului religios, „arhontele polemarh”, conducător militar, iar ceilalți 6 erau tesmoteții (legislatorii) care dictau legi și dispoziții juridice în toate cauzele civile. Multe din aceste atribuții s-au menținut și în republica democrată de mai târziu (Drîmba Ovidiu
Republica ateniană antică () [Corola-website/Science/313220_a_314549]
-
enciclopedică, București, 1984, 536). Numărul acestora s-a ridicat în secolul VII la 9. Cel mai important era „arhontele eponim”, adică judecătorul suprem care dădea numele sau anului în care fusese ales. Urmau în ordine: „arhontele basileu”, șeful cultului religios, „arhontele polemarh”, conducător militar, iar ceilalți 6 erau tesmoteții (legislatorii) care dictau legi și dispoziții juridice în toate cauzele civile. Multe din aceste atribuții s-au menținut și în republica democrată de mai târziu (Drîmba Ovidiu, „Istoria culturii și civilizației”, Ed.
Republica ateniană antică () [Corola-website/Science/313220_a_314549]
-
de tensiunile sociale din Atena și sprijinit de un grup de tineri aristocrați și mercenari ai lui Teagene, ocupă Acropole vrând să instituie tirania. Lipsit de sprijin popular, eșuează și este constrâns să părăsească orașul. În 620 i.e.n., Dracon, fost arhonte tesmotet primește puteri excepționale, fiind însărcinat să fixeze în scris legile cutumiare în circulație. Realizatorul primei codificări a dreptului atenian, Dracon stipulează pedeapsa cu moartea, aceasta fiind dată de către tribunale. Până acum Areopagul deținea întreaga putere judecătorească, membrii acestuia fiind
Republica ateniană antică () [Corola-website/Science/313220_a_314549]
-
moartea, aceasta fiind dată de către tribunale. Până acum Areopagul deținea întreaga putere judecătorească, membrii acestuia fiind considerați singurii cunoscători ai dreptului cetății (Matei Horia C., „O istorie a lumii antice”, Albatros, București,1984, 201). În 594/593, Solon este ales arhonte cu puteri excepționale și diallektes (arbitru între demos și eupatrizi), în vederea reformării statului (Matei Horia C., „O istorie a lumii antice”, Albatros, București,1984, 207). El dă în același an prima constituție adevărată a Atenei, în vigoare 86 de ani
Republica ateniană antică () [Corola-website/Science/313220_a_314549]
-
ca o contrapondere a Areopagului - Sfatul celor 400, în care fiecare din cele 4 triburi ale Atticii trimitea câte 100 de reprezentanți. Se instituie astfel principiul reprezentativității. Sunt înființate tribunale populare - heliaiai - ca organe de apel la hotărârilor Areopagului și arhonților și sunt sporite atribuțiile Ekklesiei (Adunarea poporului). În următoarele decenii se cristalizează în Attica trei grupări social-politice (origini ale partidelor politice din epoca modernă): pediakoi (proprietari funciari din regiunile fertile); paralioi (locuitorii din timpurile de coastă, îndeosebi meșteșugari și negustori
Republica ateniană antică () [Corola-website/Science/313220_a_314549]
-
de zile. În fiecare zi unul din pritani, ales de ceilalți, prezida lucrările zilei respective și - dacă în acea zi se reunea și Adunarea Poporului - prezida și lucrările Adunării. Cei 10 strategi sunt încă subordonați, la începutul sec.V i.e.n., arhontelui Polemarh. După ce funcțiile celor 9 arhonți (Clistene a adăugat un al zecele arhonte cu funcția de secretar, pentru ca numărul lor să corespundă cu cele zece triburi) au devenit onorifice, funcțiile arhontelui strateg - odinioară comandant suprem al armatei - le revin exclusiv
Republica ateniană antică () [Corola-website/Science/313220_a_314549]
-
din pritani, ales de ceilalți, prezida lucrările zilei respective și - dacă în acea zi se reunea și Adunarea Poporului - prezida și lucrările Adunării. Cei 10 strategi sunt încă subordonați, la începutul sec.V i.e.n., arhontelui Polemarh. După ce funcțiile celor 9 arhonți (Clistene a adăugat un al zecele arhonte cu funcția de secretar, pentru ca numărul lor să corespundă cu cele zece triburi) au devenit onorifice, funcțiile arhontelui strateg - odinioară comandant suprem al armatei - le revin exclusiv celor 10 strategi. Aceștia erau aleși
Republica ateniană antică () [Corola-website/Science/313220_a_314549]
-
zilei respective și - dacă în acea zi se reunea și Adunarea Poporului - prezida și lucrările Adunării. Cei 10 strategi sunt încă subordonați, la începutul sec.V i.e.n., arhontelui Polemarh. După ce funcțiile celor 9 arhonți (Clistene a adăugat un al zecele arhonte cu funcția de secretar, pentru ca numărul lor să corespundă cu cele zece triburi) au devenit onorifice, funcțiile arhontelui strateg - odinioară comandant suprem al armatei - le revin exclusiv celor 10 strategi. Aceștia erau aleși de Adunare, și nu trași la sorți
Republica ateniană antică () [Corola-website/Science/313220_a_314549]
-
strategi sunt încă subordonați, la începutul sec.V i.e.n., arhontelui Polemarh. După ce funcțiile celor 9 arhonți (Clistene a adăugat un al zecele arhonte cu funcția de secretar, pentru ca numărul lor să corespundă cu cele zece triburi) au devenit onorifice, funcțiile arhontelui strateg - odinioară comandant suprem al armatei - le revin exclusiv celor 10 strategi. Aceștia erau aleși de Adunare, și nu trași la sorți, putând fi realeși de mai multe ori. Influența lor în societate a devenit considerabilă ceea ce explică și faptul
Republica ateniană antică () [Corola-website/Science/313220_a_314549]
-
de mai multe ori. Influența lor în societate a devenit considerabilă ceea ce explică și faptul că Pericle a fost unicul conducător real al Atenei deși era doar prim-strateg. Erau singurii care nu prezentau rapoarte anuale Ekklesiei. Tot ei, împreună cu arhonții desemnau și pe cei mai bogați cetățeni care trebuiau să îndeplinească o prestație în beneficiul poporului (leiturghia) care nu putea fi refuzată. Puteau fi judecați - cum s-a întâmplat chiar cu Pericle - și supuși unor pedepse grele, ca: ostracizarea, confiscarea
Republica ateniană antică () [Corola-website/Science/313220_a_314549]
-
beoțiene și corintice. În anii 487 - 486 continuă democratizarea constituției ateniene: reprezentanții celei de-a doua clase cenzitare, cavalerii, sunt admiși la arhontat, funcție ocupată prin tragere la sorți; crește rolul celor 10 strategi desemnați de phylii (triburi) în dauna arhonților. Temistocle domină aproape un deceniu viața politică ateniană reușind să elimine prin ostracism (folosit pentru prima dată în 487) principalii săi adversari politici, conducători ai primei clase cenzitare - Xantip și Aristide. După ce a fost arhonte în 483 - 482, în 480
Republica ateniană antică () [Corola-website/Science/313220_a_314549]
-
de phylii (triburi) în dauna arhonților. Temistocle domină aproape un deceniu viața politică ateniană reușind să elimine prin ostracism (folosit pentru prima dată în 487) principalii săi adversari politici, conducători ai primei clase cenzitare - Xantip și Aristide. După ce a fost arhonte în 483 - 482, în 480, după înaintarea persană în Boeția, Temistocle este desemnat strateg autocrator și decide evacuarea Atenei. În 478- 477 este fondată Liga de la Delos sau Liga Maritimă Delio-Atica condusă de Atena și prin care se realizează dominația
Republica ateniană antică () [Corola-website/Science/313220_a_314549]
-
Teos și Delfi). În perioadele în care și-a păstrat autonomia, orașul poseda instituțiile uzuale ale unei cetăți democratice din Grecia antică. Puterea era exercitată de către un Consiliu (Βουλή, "Boule") ales de către o Adunare a poporului (Δήμος, "Demos"). Funcția de arhonte eponim îi revenea preotului Templului lui Apollo, zeul protector al orașului. Funcțiile executive cele mai importante erau deținute de către "Timouchoi" (Τιμούχοι), demnitari întâlniți și în metropola Teos. În prima jumătate a sec. II î.Hr., aceștia au fost înlocuiți de "Nomophylakes
Abdera, Tracia () [Corola-website/Science/297361_a_298690]
-
de către "Timouchoi" (Τιμούχοι), demnitari întâlniți și în metropola Teos. În prima jumătate a sec. II î.Hr., aceștia au fost înlocuiți de "Nomophylakes" (Νομοφύλακες, „păstrători ai legilor”), care controlau propunerile supuse la vot în Adunarea poporului și urmăreau executarea deciziilor de către arhonți (ἄρχοντες). La rândul lor, arhonții controlau finanțele orașului. Cetatea păstra arhive administrative și legislative riguroase, adăpostite în Templul lui Dionysos. Originari din Abdera au fost renumiți filosofi și oameni de litere ai Greciei antice. Aici a fost „leagănul” filosofiei atomiste
Abdera, Tracia () [Corola-website/Science/297361_a_298690]
-
și în metropola Teos. În prima jumătate a sec. II î.Hr., aceștia au fost înlocuiți de "Nomophylakes" (Νομοφύλακες, „păstrători ai legilor”), care controlau propunerile supuse la vot în Adunarea poporului și urmăreau executarea deciziilor de către arhonți (ἄρχοντες). La rândul lor, arhonții controlau finanțele orașului. Cetatea păstra arhive administrative și legislative riguroase, adăpostite în Templul lui Dionysos. Originari din Abdera au fost renumiți filosofi și oameni de litere ai Greciei antice. Aici a fost „leagănul” filosofiei atomiste reprezentate de Leucip și Democrit
Abdera, Tracia () [Corola-website/Science/297361_a_298690]
-
blesteme erau socotiți cetățeni loiali. Toate vorbele înțelepte și măsurate dădeau îndată de bănuit. La Thessalonic a pus mâna pe putere mișcarea socială a zeloților-adepții, partizanii zeloși, care apără interesele cercurilor comerciale și meșteșugărești. În fruntea orașului s-au situat arhonții Mihail Paleologul și Ioan, o rudă (fiul sau fratele) a lui Alexios Apokaukos. Cei mai influenți zeloți făceau parte din rândurile intelectualității și ale burgheziei citadine. Averile cetățenilor bogați și ale mănăstirilor au fost puse, cu asentimentul poporului, sub sechestru
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]
-
coridoarele palatului. La capătul drumului, în loc de refugiu, Alexios IV a găsit lanțuri și o celulă în subterană, iar la începutul lunii februarie, din porunca lui Alexios V Ducas Murtzuphlos, ajuns deja împărat, a fost ucis. Profitând de slăbirea puterii centrale, arhontele orașului Nauplia, Leon Sguros, răzvrătindu-se, s-a separat de Imperiu și a început cucerirea teritoriilor romee din Grecia.
Alexios al IV-lea Angelos () [Corola-website/Science/316627_a_317956]