1,164 matches
-
În vremea lui Fotie aceasta putea fi citită în întregime; Fotie apreciază stilul prețios și elegant al operei, însă observă că ceea ce povestește Filostorgios intră în contradicție cu ceea ce spun alți istorici ai Bisericii, pentru că el îi laudă pe toți arienii și, dimpotrivă, aduce acuzații ortodocșilor și îi insulă, astfel încât, conchide Fotie, „istoria lui nu e atât o istorie cât o preamărire a ereticilor și o condamnare și o ofensă clară la adresa ortodocșilor” (Biblioteca, cod. 40), iar judecata lui Fotie este
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Adesea le enumeră sau le menționează fără să le comenteze. În realitate, această pretinsă ignoranță e relativă: și Sozomen are simpatiile și antipatiile sale, iar antipatiile îi vizează în esență pe adversarii niceenilor; oricum, pentru unele perioade din desfășurarea controversei ariene, este poate sursa istorică cea mai importantă. Dincolo de această poziție, nu lipsesc însă, în opera sa, atitudini specifice unui istoric „laic” care deplânge conflictele provocate de ideologiile religioase și lasă să se întrevadă o anume toleranță. În schimb, e interesat
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
din scrierile istoricilor dinainte și există serioase dubii în privința autenticității documentelor pe care el le invocă bazându-se pe alte surse. De exemplu, el relatează în mod amănunțit o discuție care ar fi avut loc la Niceea între un filosof arian necunoscut, Fedon, și Părinții participanți la conciliu. Cu toate acestea, Ghelasie este utilizat, cel puțin în parte și cu o anume prudență, de istoricii care se ocupă de conciliul de la Niceea; el ar fi folosit un material demn de încredere
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Al. Cazaban, N.N. Beldiceanu, Alfred Moșoiu, V. Demetrius, Ion Marin Sadoveanu (De șase luni), Ioan Adam, Alexandru Bilciurescu, Vasile Savel ș.a. Se publică eseuri, cronici și recenzii de D. Nanu, Adrian Hurmuz, George Alexian, Tudor Șoimaru, Ion Barbu (Dualismul psicologiei ariene, 24/1921), Alfred Moșoiu. La rubrica „Mișcarea literară”, D. Nanu și Alfred Moșoiu trec în revistă titlurile și manifestările literare din străinătate, iar „Colindând prin expoziții” cuprinde cronici plastice semnate de Alfred Moșoiu și A. Agnese. Nu sunt neglijate nici
ROMANIA NOUA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289329_a_290658]
-
acesta a fost un motiv suficient pentru a obține stima lui Symmachus, care a luat inițiativa de a-l trimite pe acest retor promițător la Milano, unde împăratul era creștin, e adevărat, dar era înconjurat de o curte formată din arieni; Symmachus spera probabil (presupune Courcelle) că un orator ca Augustin ar fi putut să sprijine prin arta sa ideile păgîne pe care le apărau atît el, cît și ceilalți aristocrați din Roma. 2. Augustin la Milano: neoplatonismul și Ambrozie Ajuns
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
are neapărat un conținut teologic, ci e mai degrabă menită să explice pe larg simbolurile credinței; sînt examinate aici și virtuțile creștine. Mai tîrziu, dar tot în timp ce compunea Treimea, lui Augustin i-a fost adusă (în 418) o Predică a arienilor (Sermo Arrianorum), un text anonim care circula în Africa (cf. vol. II, t.1, p. 314). Zece ani mai tîrziu, la Hippona a avut loc o dispută publică între Augustin și episcopul arian Maximinus, care venise în Africa după ce arianismul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
fost adusă (în 418) o Predică a arienilor (Sermo Arrianorum), un text anonim care circula în Africa (cf. vol. II, t.1, p. 314). Zece ani mai tîrziu, la Hippona a avut loc o dispută publică între Augustin și episcopul arian Maximinus, care venise în Africa după ce arianismul fusese condamnat la Aquileia; cu această ocazie, Augustin reia polemica împotriva arienilor și scrie o Confutație a „Predicii arienilor” (Contra Sermonem Arrianorum), o Dezbatere cu Maximinus, episcop al arienilor (Collatio cum Maximino Arrianorum
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
II, t.1, p. 314). Zece ani mai tîrziu, la Hippona a avut loc o dispută publică între Augustin și episcopul arian Maximinus, care venise în Africa după ce arianismul fusese condamnat la Aquileia; cu această ocazie, Augustin reia polemica împotriva arienilor și scrie o Confutație a „Predicii arienilor” (Contra Sermonem Arrianorum), o Dezbatere cu Maximinus, episcop al arienilor (Collatio cum Maximino Arrianorum episcopo) și o operă împotriva lui Maximinus Arianul (Contra Maximinum Arrianum); de asemenea, cîteva predici și cîteva scrisori trimise
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
mai tîrziu, la Hippona a avut loc o dispută publică între Augustin și episcopul arian Maximinus, care venise în Africa după ce arianismul fusese condamnat la Aquileia; cu această ocazie, Augustin reia polemica împotriva arienilor și scrie o Confutație a „Predicii arienilor” (Contra Sermonem Arrianorum), o Dezbatere cu Maximinus, episcop al arienilor (Collatio cum Maximino Arrianorum episcopo) și o operă împotriva lui Maximinus Arianul (Contra Maximinum Arrianum); de asemenea, cîteva predici și cîteva scrisori trimise arianului Pascențiu (Epist. 238-241). Tot în acest
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
între Augustin și episcopul arian Maximinus, care venise în Africa după ce arianismul fusese condamnat la Aquileia; cu această ocazie, Augustin reia polemica împotriva arienilor și scrie o Confutație a „Predicii arienilor” (Contra Sermonem Arrianorum), o Dezbatere cu Maximinus, episcop al arienilor (Collatio cum Maximino Arrianorum episcopo) și o operă împotriva lui Maximinus Arianul (Contra Maximinum Arrianum); de asemenea, cîteva predici și cîteva scrisori trimise arianului Pascențiu (Epist. 238-241). Tot în acest context polemic de combatere a arienilor trebuie plasată și opera
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
fusese condamnat la Aquileia; cu această ocazie, Augustin reia polemica împotriva arienilor și scrie o Confutație a „Predicii arienilor” (Contra Sermonem Arrianorum), o Dezbatere cu Maximinus, episcop al arienilor (Collatio cum Maximino Arrianorum episcopo) și o operă împotriva lui Maximinus Arianul (Contra Maximinum Arrianum); de asemenea, cîteva predici și cîteva scrisori trimise arianului Pascențiu (Epist. 238-241). Tot în acest context polemic de combatere a arienilor trebuie plasată și opera Contra dușmanului Legii și al Profeților (Contra adversarium Legis et Prophetarum), scrisă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și scrie o Confutație a „Predicii arienilor” (Contra Sermonem Arrianorum), o Dezbatere cu Maximinus, episcop al arienilor (Collatio cum Maximino Arrianorum episcopo) și o operă împotriva lui Maximinus Arianul (Contra Maximinum Arrianum); de asemenea, cîteva predici și cîteva scrisori trimise arianului Pascențiu (Epist. 238-241). Tot în acest context polemic de combatere a arienilor trebuie plasată și opera Contra dușmanului Legii și al Profeților (Contra adversarium Legis et Prophetarum), scrisă prin 419-420 pentru combaterea unui eretic necunoscut care afirma că creația n-
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cu Maximinus, episcop al arienilor (Collatio cum Maximino Arrianorum episcopo) și o operă împotriva lui Maximinus Arianul (Contra Maximinum Arrianum); de asemenea, cîteva predici și cîteva scrisori trimise arianului Pascențiu (Epist. 238-241). Tot în acest context polemic de combatere a arienilor trebuie plasată și opera Contra dușmanului Legii și al Profeților (Contra adversarium Legis et Prophetarum), scrisă prin 419-420 pentru combaterea unui eretic necunoscut care afirma că creația n-ar fi fost lucrarea adevăratului Dumnezeu, și nici Legea și profeții - manifestarea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
inclusiv faimoasa jefuire a Romei din 410, au fost mult mai reduse decît alte catastrofe din trecut. în plus, barbarii fie sînt deja creștini (Orosius trece în mod deliberat sub tăcere faptul că ei sînt în cea mai mare parte arieni), fie sînt pe cale să devină creștini și pot să facă parte din imperiu. Așadar, istoria Romei este, în ultima sa parte, istoria imperiului creștin, după care va veni sfîrșitul lumii. Imperiul Roman este al patrulea și ultimul imperiu din istoria
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
două predici Despre cei ce se apropie de harul dumnezeiesc (De accedentibus ad gratiam) conțin o explicație a simbolului cu funcție antipăgînă, antiiudaică și antiariană. Polemicii antieretice și, totodată, explicării simbolurilor credinței le sînt consacrate predica împotriva iudeilor, păgînilor și arienilor (Contra Iudaeos, Paganos et Arrianos), din 439, și Tratatul împotriva celor cinci erezii (Tractatus adversus quinque haereses), care ar fi păgînismul, iudaismul, maniheismul, sabelianismul și arianismul: această insistență polemică antiariană se explică dacă ținem cont de faptul că vandalii care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
et Arrianos), din 439, și Tratatul împotriva celor cinci erezii (Tractatus adversus quinque haereses), care ar fi păgînismul, iudaismul, maniheismul, sabelianismul și arianismul: această insistență polemică antiariană se explică dacă ținem cont de faptul că vandalii care invadaseră Africa erau arieni; și ulterior în Africa vor avea loc dezbateri cu caracter doctrinal între episcopii ortodocși și episcopii vandali, care erau adepții lui Arie. Oricum, trebuie să avem în vedere că unii cercetători consideră că unele dintre aceste predici nu îi aparțin
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cucerirea Cartaginei în 439, Africa a intrat complet sub dominația barbarilor și a început o perioadă de jafuri, masacre și persecuții, din cauza faptului că vandalii erau printre cei mai neîndurători și mai cruzi barbari și, în plus, erau de credință ariană. Viața culturală din Africa ortodoxă stăpînită de vandali a fost afectată de persecuții pînă la începutul secolului al VI-lea și a decăzut mult; totodată, s-a impus din nou necesitatea de a combate arianismul, care părea să se fi
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
vandalică trebuie să fi fost numeroși, dar nu avem informații în privința lor decît din scrierile lui Ghenadie, care a fost aproape contemporan cu ei: printre aceștia, Asclepius și Victor, episcop de Cartenna, în Mauritania. Victor a scris o carte contra arienilor și una despre penitența publică; aceasta din urmă ar putea fi identificată, după unii cercetători, cu o scriere foarte elaborată pe plan retoric, intitulată Despre penitență, păstrată între operele lui Ambrozie și pe care autorul o semnează cu numele de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de Vita e o personalitate mai importantă în raport cu cele minore menționate mai sus: este amintit ca episcop de Vita, în provincia Bizacena, într-o listă a episcopilor convocați la Cartagina de regele Uneric în 484, pentru obținerea unui acord între arieni și ortodocși (este așa-numita Informare despre provinciile și orașele din Africa, Notitia provinciarum et civitatum Africae). Aceste date nu se potrivesc însă cu cele pe care autorul le furnizează despre sine în opera sa; din scrierile lui rezultă că
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
discutase pe larg dreptul Bisericii de a da noi definiții credinței pentru a face față noilor erezii, inclusiv folosind termeni ce nu se întîlnesc în Sfînta Scriptură. Așa este termenul „consubstanțial” (homoousios), care nu e de găsit în Scriptură, după cum arienii obiectaseră deja adepților Crezului de la Niceea. Această scriere amintită de Vigiliu este Dialogul împotriva arienilor, sabelienilor și fotinienilor, la care participă Atanasie, Arie, Sabellius, Photinus și Probus, care e judecător (Contra Arianos, Sabellianos et Photinianos dialogus, Athanasio, Ario, Sabellio, Photino
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
noilor erezii, inclusiv folosind termeni ce nu se întîlnesc în Sfînta Scriptură. Așa este termenul „consubstanțial” (homoousios), care nu e de găsit în Scriptură, după cum arienii obiectaseră deja adepților Crezului de la Niceea. Această scriere amintită de Vigiliu este Dialogul împotriva arienilor, sabelienilor și fotinienilor, la care participă Atanasie, Arie, Sabellius, Photinus și Probus, care e judecător (Contra Arianos, Sabellianos et Photinianos dialogus, Athanasio, Ario, Sabellio, Photino et Probo iudice interlocutori bus). Opera dovedește o bună cunoaștere a controverselor religioase, chiar și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
bună cunoaștere a controverselor religioase, chiar și a celor din secolul precedent, și are autentice calități literare. Nu știm însă cînd a fost scrisă. Operei i-a fost adăugat un extras compus probabil în epoca medievală și intitulat Dialog împotriva arienilor la care participă Atanasie și Arie, în timp ce Probus e judecător; Sabellius și Photinus au fost eliminați din text, nemaifiind actuali. Aflăm, de asemenea, din unele indicații furnizate chiar de autor că Vigiliu scrisese anterior o carte pentru a-l combate
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
participă Atanasie și Arie, în timp ce Probus e judecător; Sabellius și Photinus au fost eliminați din text, nemaifiind actuali. Aflăm, de asemenea, din unele indicații furnizate chiar de autor că Vigiliu scrisese anterior o carte pentru a-l combate pe diaconul arian Maribad (numele ne face să ne gîndim că trebuie să fi fost vorba de un vandal: poate e una și aceeași persoană cu un anume Marivad care se bucura de stima regelui Uneric, așa cum aflăm de la Victor de Vita); în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Marivad care se bucura de stima regelui Uneric, așa cum aflăm de la Victor de Vita); în această operă, Vigiliu expusese adevărata doctrină a Treimii. Tot el ne spune că a mai scris un tratat împotriva lui Palladius din Raziaria, un episcop arian care combătuse tratatul Despre credință al lui Ambrozie (cf. vol. II, t. 1, pp. 295-296). Alte opere anonime, pe care spațiul nu ne permite să le mai pomenim, i-au fost atribuite lui Vigiliu, lucru ce dovedește prestigiul de care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
tratat despre Sfîntul Duh care înainte nu era considerat autentic. Cartea își propune să demonstreze consubstanțialitatea Sfîntului Duh pe baza tradiției simbolului credinței. Un conținut analog trebuie să fi avut tratatul, astăzi pierdut, despre care ne vorbește Ghenadie, intitulat Contra arienilor și a macedonienilor și care trebuie să fie o altă confirmare a consubstanțialității. De aceea, cercetătorii au încercat să descopere acest tratat, identificîndu-l cu opere anonime, cum sînt Esența credinței (De ratione fidei), sau Breviarul credinței împotriva arienilor (Breviarum fidei
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]