763 matches
-
mai mulți prinți vandali 17. De fapt, era vorba de o restabilire a străvechii pax romana 18. Toate acestea antrenau și respectul față de școli, cercurile de cărturari și educatori. Instruirea elementară pare să se fi desfășurat mai ales în familiile aristocrate. Vechiul magister ludi, atât de important în Antichitate, pare să-și fi pierdut importanța publică, devenind simplu proeceptor particular angajat de familie 19. Tânărul aristocrat își continua însă studiile, după 7 ani, cum am văzut în școala gramaticului și școala
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de cărturari și educatori. Instruirea elementară pare să se fi desfășurat mai ales în familiile aristocrate. Vechiul magister ludi, atât de important în Antichitate, pare să-și fi pierdut importanța publică, devenind simplu proeceptor particular angajat de familie 19. Tânărul aristocrat își continua însă studiile, după 7 ani, cum am văzut în școala gramaticului și școala retorului - care erau publice, aparținând statului. Ele existau peste tot, iar câteva erau celebre. În Italia de Nord a existat Școala din Milano 20, pe
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
p. 23) se întreabă: „Nici un text, nici o inscripție nu mi-l aduc în față pe învățător, ludi magister, personaj pe care Antichitatea l-a cunoscut foarte bine. Trebuie oare să credem că instruirea elementară nu se făcea decât în familii aristocrate?”. Dar pot fi evocate unele exemple din epocă. În Corpus Inscriptionum Latinarum poate fi citită o mențiune înduioșătoare despre o fetiță din Verona care a murit, în vârstă de 8 ani, în 523: Placidia illustris puella instructa litteris („Placidia, o
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Transpunând dihotomia tradiție/inovație în forma antinomiei dintre ordinea reprezentării și ordinea semnificației, P. răstoarnă logica metafizică a raportului dintre esență și aparență și abandonează, în dimensiune politică, perspectiva democrată - deschisă, expansivă și tolerantă - pentru automorfismul, imuabilitatea și exclusivismul înălțimilor aristocrate. Nu e vorba însă de o aristocrație a sângelui - modelată biologic-darwinist -, ci de una a spiritului, care, respingând exercițiul democratic al dialecticii, își împlinește chemarea inițiatică și politic absolutistă („noocratică”) prin precizarea și ierarhizarea închiderilor monadice subiective, în autosuficiența cărora
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
doar în 1860 ocupând un post mai important, ca membru al Comisiei Documentale. Se căsătorește, în 1858, cu Sașa Prejbeanu, fiica naturală a generalului P. D. Kiseleff, înrudită după mamă cu familia princiară rusă Bagration. Duce aceeași existență de boem aristocrat, scandalizând cu deosebire pe rigidul său tată. După ce i se publicaseră câteva scrieri (fragmentul Fecioara din Orléans în „Calendarul popular pe anul 1852”, poeziile Odă României, Întoarcerea în țară pe Dunăre și studiul Despre satira latină în 1855, în „România
ODOBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288509_a_289838]
-
care le-a primit cu distincția și competența ce îi erau caracteristice, O. nu avea nici prea mult simț practic, nici energia lui Ion Heliade-Rădulescu, nici puterea de muncă a lui B. P. Hasdeu sau disciplina lui Titu Maiorescu. Fire aristocrată, se lasă în voia „colindei” neîntrerupte într-ale culturii, în epocă el părând mai curând o „grădină suspendată”. De altfel, l-au impus câteva lucrări de erudiție surâzătoare: Pseudo-cynegeticos. Epistolă scrisă cu gând să fie Precuvântare la cartea „Manualul vânătorului
ODOBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288509_a_289838]
-
moravurile dubioase, desfrâul generalizat, de cealaltă, în rândul celor simpli, cinstiți și mult prea adesea loviți de soartă, valorile neîntinate, harul iubirii, capacitatea de jertfă, puterea de a ierta. „Fiul din popor”, în mintea răzbită de clișee a dramaturgului, este „aristocratul adevărat”, în timp ce - în aceeași rigidă antiteză - privilegiații se lăfăie în „mocirlă”. Autorul, care incriminează și educația defectuoasă ce agravează tarele moștenite, crede în posibilitatea răscumpărării unor greșeli în cazurile când resursele profunde nu sunt viciate. Texte lozincarde, cu o brumă
NICOLAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288442_a_289771]
-
zelul lui de neofit, ajunge să-și transforme paginile în simple pastișe după scrierile lui J.-K. Huysmans, Joséphin Péladan, Léon Bloy ș.a. Mai cu seamă romanul Suflete obosite este o astfel de mixtură. Eroul, Alexe Villara Comnean, un tânăr aristocrat apăsat de ereditate, trăindu-și cu orgoliu izolarea, cufundat în rafinament și sexualitate, apare în primul rând ca un epigon al lui Des Esseintes din À rebours de Huysmans. SCRIERI: De vânzare, București, 1897; Suflete obosite, Craiova, 1898; ed. București
NOTTARA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288476_a_289805]
-
muncii și specializarea funcțională, clasele sociale și ierarhia de putere și autoritate, ordinea comunitară și normativitatea socială s-au structurat în funcție de o astfel de relație și s-au concretizat istoric și geografic în matrici specifice de rol-identitate. Muncitorul sau patronul, aristocratul sau omul de rând, intelectualul sau țăranul dispuneau de un mod de a fi și făceau ceea ce corespundea acestuia. Orice ieșire din cadru coincidea cu o tulburare a ordinii existente. De aici au rezultat și coordonatele sau axele constitutive ale
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
170). Dar nu regretele inundă superbele sale pagini de însemnări, ci lungi liste de scriitori, cum sunt Jules Vernes, Alexandre Dumas, Karl May, Fenimore Cooper, Jack London. Cărțile acestora stăteau în teancuri alături de Magazinele istorice din colecția tatălui - o fire aristocrată care i-a predat fiului vocația demnității. Dar anii de școală erau meniți să meargă, în pas de defilare, tot înainte - „Pentru gloria Poporului, pentru înflorirea României socialiste, pentru cauza Partidului, Înainte!”. La liceu, multe, prea multe ore cu profesori
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
cu flirturi de salon, însă umbrită de convalescența și, apoi, moartea lui Ștefan Mironescu, Sophie se va căsători cu colonelul Ioaniu și va sfârși în senilitate, zgârcenie și manii olfactive, ca o figură tipică burgheziei bucureștene cu veleități și eșecuri aristocrate. Profesorul Ștefan Mironescu asigură, pe de o parte, romanul geloziei bine temperate și al suferinței nobile, pentru ca, de cealaltă parte, să exprime sentințele cvasiclișeizate ale specificului național. Situat, într-un fel, între opțiunea Marghiloman și opțiunea Ionel Brătianu, el ilustrează
ADAMESTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285180_a_286509]
-
ei se numea Syrus, iar mama Eucharia. Era sora lui Lazăr și a Martei. Maria Magdalena era proprietara unui castel din Magdala; Marta deținea casa din Betania, iar Lazăr stăpânea o bună parte din Ierusalim. Scăldându-se În bani, tânăra aristocrată ducea o viață de plăcere și desfrâu, până când Îl Întâlnește pe Isus, care o convertește. Extraordinara ei poveste Începe Însă după Înălțarea la cer a Domnului. Împreună cu fratele, cu sora ei și cu Maximin, unul din cei șaptezeci și doi de ucenici
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
răul din lume, RL, 1990, 23; Nicolae Manolescu, Proza lui A. E. Baconsky, RL, 1990, 40; Mircea Martin, A. E. Baconsky redivivus, JL, 1990, 42; Ioan Holban, Vor apăra profeții... înnoitorii... oamenii viitorului, CRC, 1990, 47; J. Popper, Un poet aristocrat: A. E. Baconsky, ST, 1993, 6; Liviu Petrescu, A. E. Baconsky - între mit și realitate, RL, 1994, 40; Negoițescu, Scriitori contemporani, 27-32; Constantin, Complicitatea, 99-105; Mircea Popa, Alegorie și simbol la A. E. Baconsky, ST, 1994, 4-5; Gh. Grigurcu, A
BACONSKY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
istoria Americii, care a dus la declanșarea Revoluției Americane. La 16 decembrie 1773 un grup de coloniști revoluționari, deghizați În indieni, a pătruns pe trei dintre navele englezești care transportau ceai și a vărsat conținutul În Golful Boston. Celebre familii aristocrate americane. Musical al celebrilor Rodgers și Hammerstein, a cărui premieră pe Broadway a avut loc În decembrie 1958. Franklin Delano Roosevelt. Mavrodaphne - vin dulce grecesc. Pomeranian - rasă de cîini provenind din regiunea germană Pomerania, cunoscută și sub denumire de spitz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
O zi întreagă consacrată poemelor, operelor isto rice, discursurilor, tragediilor, comediilor și dialogurilor? Ridică din umeri. Poate, dar n are ce face. Așa e uzanța. Se produce o învălmășeală în dreptul ușilor. Inima îi tresaltă de bucurie. Toată elita literară și aristocrată se adună încetul cu încetul. Vin nu numai pentru a auzi, ci și ca să se facă ei înșiși auziți și văzuți. Altminteri încetezi să exiști la Roma. Pe de altă parte, nici debutanții și scriitorii săraci n-ar putea supraviețui
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mod miraculos adusă pe lumea aceasta de către un Înger cu aripi mari care i-ar fi protejat gâtul de coasa nemiloasă a Morții. Adică de un serafim. Restul numelui venea de la tatăl lui, Edgar Phineas Andrews. Nu erau o familie aristocrată, dar erau bogați. În trecut, Andrews tatăl se făcuse cunoscut prin farmecul, talentul său incredibil de vorbitor și generozitatea sa. Ajutat de soția sa, Matilda, obișnuia să invite batalioane de musafiri care să-i țină companie săptămâni Întregi, timp În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
inteligent, orgolios, înțelegea prea bine puținătatea celorlalți ca să nu se simtă silit să păstreze exclusiv în mâinile sale conducerea rebeliunii anti-migueliste. Saldanha era un bun militar care învățase în Brazilia vocabularul liberalismului; sărac, avea un anumit complex de inferioritate față de aristocratul Palmela și față de întreaga lui clasă socială. Ducele de Terceira - mediocru, dârz, ambițios - adunase, în insulele Azore, o armată de aproape trei mii de oameni, pentru izbânda revoluției. La sosirea lui Don Pedro în Europa, se începe cu febrilitate pregătirea
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de această dată, primii care să se facă stăpâni pe aurăria din altare și pe comorile predate cu mâini tremurătoare de oamenii de rang și primii care să pună mâna, pentru propria plăcere, pe femeile cele mai frumoase și mai aristocrate. Lucrurile, în schimb, se întâmplaseră altfel și... Dar la ce-i mai folosea acum să se tot lamenteze? își biciui calul și alungă gândurile acelea deprimante. Trecu pe lângă coloana de războinici și se duse, însoțit de Mandzuk, până în fruntea mingan-ului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
indispensabili, însă acum, văzând că se adună sub însemnele sale forțe considerabile, șovăia să-i angajeze în luptă. El, însă, nu avea de gând să se lase dat la o parte din luptă și nu era nici măcar dintre acei ofițeri aristocrați, gata în orice moment să-și renege oamenii. De aceea, după ce își drese vocea, răspunse cu glas ferm: — La drept vorbind, Eminentissime, batalionul meu nu cere decât să lupte. încetând din nou să se joace cu pumnalul pe care îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Zâmbi... Dacă vorbești cu accent englezesc, printre altele, New York-ul îți oferă și șansa de a te simți cât se poate de bine educat și cu sânge albastru. Vreau să spun că trebuie să te simți ceva mai mintos și aristocrat și că ai în tine un strop de desăvârșire când treci pe Forty-Second Street sau prin Union Square sau chiar pe Sixth Avenue - la amiază printre amploaiați cu fețe de fomiști și ochi de chiulangii. În prezența lui Fielding nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Asta mă va ajuta foarte mult să-i cunosc pe oameni. — Bine, bine, zise Cerkasov. Se sfătui scurt într-un colț cu Ignatius Gribb. Pentru astfel de probleme cuvântul lui Gribb avea oarecare greutate, chiar dacă din punct de vedere social aristocrații ruși îl cam desconsiderau. — Domnule Vultur, spuse Cerkasov, sunt de acord. Dacă Ignatius e de părere că acest studiu nu ne face rău, atunci sunt și eu de acord. Știi, îi datorăm multe. Ne-a ajutat să punem bazele unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
zis Tolea, are relee speciale, nu se sperie de bietele nevroze funcționărești, e stăpân pe situație. Până una-alta, chiar de mâine, va începe să reamintească tuturor amănunte dintre cele mai dezavantajoase ale biografiei sale: fratele îmburghezit în Argentina, cumnata aristocrată teutonă, tatăl cosmopolit și exploatator, sora reintrată în Biblie, da da, chiar și asta. — Te-am întrebat ceva, puișor. Te întrebasem ceva, gâsculiță. Te întrebasem ce zi e azi. Ce zi e azi, puișor? Deci, martie. Perfect! Sfârșit de martie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
fiicele și, mai ales, pe fiul acesteia. Napoleon tocmai revenise în Corsica. Dorea să se pună în serviciul lui Pasquale Paoli. Avea idei naționaliste, vorbea înflăcărat despre independența Corsicii, despre libertatea popoarelor. Golul produs în cadrele armatei prin exodul ofițerilor aristocrați îi lăsase liber drumul către cele mai înalte grade militare. Numai că Paoli, bătrânul Babbo, nu îl agrea. Vedea în el doar „doi Marius și un Sulla”, respectiv doi briganzi și un uzurpator. Îl considera un om mărunt, în stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mai întins de la Talpio (între ele se afla probabil și familia lui Caiafa, marele preot precedent) și că toate numele găsite în mormântul din Talpionul de Est sunt hasmonee, este plauzibil ca acest mormânt să fi aparținut unei familii bogate aristocrate din Ierusalim, cu legături la templul din Ierusalim. Într-adevăr, e posibil ca unii dintre membrii familiei îngropate în mormântul din Talpionul de Est să fi fost mari preoți. Ipoteza că decorațiile de pe frontonul și de pe cercul de deasupra mormântului
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
îngropat în conformitate cu obiceiurile iudaice, dar greșesc complet când cred că oasele sale și osuarul, împreună cu ceilalți membri ai familiei sale, au fost așezați într-un mormânt superior din punct de vedere calitativ, în apropierea altor morminte care conțineau rămășițele evreilor aristocrați, împodobite cu un simbol care indică afilierea la templu și la preoție. Rezumat Dovezile literare, istorice și arheologice țintesc într-o singură direcție: conform cu obiceiul iudaic, trupul lui Isus a fost așezat într-un mormânt. De asemenea, nu avem nici un
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]