1,005 matches
-
De asemenea, Hesiod, Platon, Aristotel erau împotriva unei familii numeroase, deși a trage de aici concluzia că familia nu avea mare importanță este cam mult. Pe parcursul celei mai mari părți a istoriei europene, familia nu s-a bucurat de stima aristocraților, deși aceștia erau puternic interesați de înrudirea nobilă. Căsătoriile nobile erau pur convenționale, adulterul deseori acceptat deschis, iar fiii ilegitimi puteau aspira la poziții sociale înalte. "Importanța atribuită fidelității și unei uniuni stabile a fost tipică ethosului burghez" (Ossowska, 1972
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
de sărăcie, educația copiilor din clasele de jos a rămas permanent ținta școlilor piariste. Pe la mijlocul secolului al XVII-lea, școlile piariste au trecut printr-o criză, din cauza incapacității de a acoperi necesarul de profesori, dar și din cauza îngrijorării unora dintre aristocrați față de perspectiva educării oamenilor de rând. Astfel, în 1648 ordinul a fost decăzut din drepturi prin ordin al Papei. După nici zece ani, papa Clement al IX-lea a restituit ordinului toate drepturile, iar școlile piariste au redevenit cele mai
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
cinci ani soția sa, Françoise de la Chassaigne îcare, probabil, n-a citit cartea soțului ei) este adusă și ea tot aici la vârsta de optzeci și trei de ani trecuți. în 1793, în timpul Revoluției franceze, Fraternitatea se oprește în fața mormintelor aristocraților. Revoluționarii profanează cimitirele. La Bordeaux, cea de-a opta secție a Patrioților și-a luat numele de... Michel de Montaigne. Aristocratul de dată recentă care ștergea cu grijă urmele accederii tardive la particulă, conservatorul în politică, adversarul tuturor noutăților înouvelletăs
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
China, după distrugătorul Mare Pas Înainte, multe cooperative ascundeau În mod sistematic producția de autoritățile centrale pentru a asigura supraviețuirea localnicilor; vezi Daniel Kelliher, Peasant Power in China, Yale University Press, New Haven, 1992. Hărțile cadastrale erau uneori Întreprinse de aristocrații care dețineau moșii Întinse și care erau convinși că, În acest mod, pot descoperi suprafețele impozabile și contribuabilii care până atunci le scăpaseră. Atât exemplul danez, cât și cel norvegian sunt luate din analiza istorică deosebit de valoroasă pe care o
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
muștele, arșițele, frigurile (cu sensul de febră), vinurile oribile, vijeliile cu mult praf, absența adăposturilor pentru călători și a așternuturilor decente (ungurii dormind pe pământul gol), lipsa copacilor, bucatele preparate murdar, poporul nerăbdător, răutăcios și perfid, setea de lux a aristocraților, lipsa de dreptate, credința superficială și distanțele imense 18. În pofida faptului că epoca invaziilor era demult apusă, cronicarii din secolul XII, Cosma de Praga și Gallus Anonymus din Polonia (autori ai celor mai importante surse pentru studierea istoriei Poloniei și
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Dirigent, cel al guvernului de la București și cel al delegației românești de la Conferința de pace de la Paris. În plus, Maniu, spre deosebire de Erdelyi, cumnatul său, era mai înclinat să susțină „pe socialiști și pe elementele burgheze democratice“ din Ungaria, decât pe aristocrații maghiari. În sfârșit, Iuliu Maniu se pronunța ferm, cel puțin în acel moment, împotriva planului de realizare a unei uniuni româno-maghiare: „O asemenea uniune este pentru noi absolut inacceptabilă. Ea ar însemna dictatura ungurilor asupra noastră. Dacă ungurii ajunseseră să
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
ungurilor asupra noastră. Dacă ungurii ajunseseră să îngenuncheze Austria și să-i impună voința lor, ne putem închipui ce s-ar întâmpla la noi, care • Opinia lui Teleki despre Vázsonyi era aceea că cel urmă „este egal urât și de aristocrați, fiindcă este ovrei, și de socialiști, care nu-l cred sincer, și chiar de ovrei, care îl consideră renegat“ (N. P. Comnen, op. cit., p. 73). • Al. Vaida Voevod, op. cit., vol. IV, p. 232. • N. P. Comnen, op. cit., p. 74. • Ibidem
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
centralizat, riguros ortodoxist și purificator, a eșuat tocmai pentru că reprezenta un fel de „aristocratism” al românității bazat pe masa rurală, al cărei reprezentant, țăranul, era privit ca un fel de agent metafizic Între Dumnezeu și cosmopolitismul urban, tolerat totuși de „aristocrații” naționaliști. În a doua secvență, societatea civilă românească devine fragmentară după momentul de euforie al schimbării, când din nou o stare de spirit, și nu raționalitatea politică a cetățeanului, a fost liantul necesar. Reîntoarcerea la formele etatismului paternalist evidențiază În
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Ioan Moldovan, Interiorul unui poem de Ștefan Aug. Doinaș, F, 1991, 3; Gheorghe Grigurcu, Un clasic în purgatoriu: Ștefan Augustin Doinaș, VR, 1991, 6; Traian T. Coșovei, Să fi șlefuit lentile - nu vorbe!, CNT, 1991, 35, 36; Doina Uricariu, Un aristocrat al spiritului, RL, 1992, 14; Eugen Simion, Doinaș - 70, L, 1992, 18; Andreea Deciu, Voluptatea poeziei, RL, 1992, 23; Gheorghe Grigurcu, Doinaș - 70, VR, 1992, 5; Adrian Popescu, Il miglior fabbro, ST, 1992, 5-6; Ioan Mușlea, Un artist cetățean, ST
DOINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
e adevărat, dar era înconjurat de o curte formată din arieni; Simmacus spera probabil (presupune Courcelle) că un orator ca Augustin ar fi putut să sprijine prin arta sa ideile păgâne pe care le apărau atât el, cât și ceilalți aristocrați din Roma. 2. Augustin la Milano: neoplatonismul și Ambrozie Ajuns la Milano în 384, Augustin a descoperit o ambianță culturală foarte stimulatoare, mult diferită de cea provincială din Cartagina și de cea păgână, mărginită, orientată exclusiv spre cultivarea unui trecut
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Lettieri, Il senso della storia in Agostino d’Ippona, Borla, Roma 1988; J. van Oost, Jerusalem and Babylon..., Leiden, Brill 1991. Printre transfugii care părăsiseră Italia răvășită de invazia lui Alaric se găsea și Pelagius împreună cu câțiva din protectorii săi aristocrați pentru care Augustin, imediat ce i-a cunoscut, a nutrit o redusă simpatie. Pelagius, care până atunci trăise la Roma, prețuia operele antimaniheiste ale lui Augustin, însă, așa cum am spus mai sus, fusese neplăcut impresionat de o faimoasă afirmație din Confesiuni
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ales poeții galici din acea epocă. Așadar, schitul reprezintă în primul rând, în mijlocul acestor tulburări, un loc în care să te refugiezi și să lași deoparte grijile lumii, un port în care să găsești liniștea; viața ascetică aduce pacea. Acestor aristocrați, când voiau să treacă de la călugărie la viața ecleziastică, li se deschidea în mod firesc calea care ducea spre scaunul episcopal: de aici și figura atât de frecventă a episcopului călugăr de extracție socială superioară. Acest lucru se întâmplase deja
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
care a numit-o Vivarium, loc ce va deveni curând foarte căutat. Cassiodor n-a trăit totuși mereu în mănăstire unde probabil n-a fost nici monah și nici abate: Vivarium era poate o mănăstire laică, adică fondată de un aristocrat bogat, așa cum se întâmpla frecvent în Italia secolului al șaselea. Dată fiind originea sa, acest așezământ avea la bază principii sub multe aspecte diferite de cele pe care le respectă de obicei monahii, pentru că aici se studiau știința, literatura și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
la Constantinopol cu exilații români va fi înmănuncheată, în 1889, în cartea Amintiri din pribegia după 1848. De prin 1849 fostul căuzaș adoptă o poziție mai degrabă moderată, cu fixații conservatoare și chiar manifestări retrograde. El vorbește acum ca un aristocrat, cu o anume morgă, despre cei ce pun la cale rebeliuni. Colaborează, iscălind Ion, cu articole despre căile de comunicație, la „Journal de Constantinople”. Cu prestigiul de care se bucură, G., dintr-o familie domnească, se consideră îndreptățit să se
GHICA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287253_a_288582]
-
decursul a patru ani. Pentru mai puțin de 160 de dolari, un european putea să pretindă proprietate pe sute de acri de teren fertil, lucru imposibil În Europa, unde așa ceva era la Îndemână numai a celor mai bogați negustori și aristocrați. Până În 1811, mai mult de trei milioane de acri au fost vândute fermierilor 36. Vânzarea de către guvern a milioane de acri de terenuri publice a continuat de-a-lungul secolului al XIX-lea. Homestead Act din 1862, furniza 160 de acri de
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
la Cartagina, unde avea de-a face cu elevi turbulenți. La Roma, deși a continuat să țină fără tragere de inimă cursuri de retorică, a făcut și ceea ce era necesar: a intrat în grațiile unui potentat, mai precis ale bogatului aristocrat păgîn Symmachus. Augustin nu era creștin și acesta a fost un motiv suficient pentru a obține stima lui Symmachus, care a luat inițiativa de a-l trimite pe acest retor promițător la Milano, unde împăratul era creștin, e adevărat, dar
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
e adevărat, dar era înconjurat de o curte formată din arieni; Symmachus spera probabil (presupune Courcelle) că un orator ca Augustin ar fi putut să sprijine prin arta sa ideile păgîne pe care le apărau atît el, cît și ceilalți aristocrați din Roma. 2. Augustin la Milano: neoplatonismul și Ambrozie Ajuns la Milano în 384, Augustin a descoperit un mediu cultural foarte stimulator, mult diferit de cel provincial de la Cartagina și de cel păgîn, mărginit, orientat exclusiv spre cultivarea unui trecut
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
in Agostino d’Ippona, Borla, Roma, 1988; J. van Oost, Jerusalem and Babylon..., Leiden, Brill, 1991. 12. Criza pelagiană: prima fază Printre transfugii care părăsiseră Italia răvășită de invazia lui Alaric se găsea și Pelagius, împreună cu cîțiva dintre protectorii săi aristocrați pentru care Augustin, imediat ce i-a cunoscut, a nutrit puțină simpatie. Pelagius, care pînă atunci trăise la Roma, prețuia operele antimaniheiste ale lui Augustin, însă, după cum am arătat mai sus, fusese neplăcut impresionat de o faimoasă afirmație din Confesiuni: (X
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
poeții galici din acea epocă. Așadar, schitul reprezintă, în mijlocul acestor tulburări, în primul rînd un loc în care să te refugiezi și să lași deoparte grijile lumii, un port în care să-ți găsești liniștea; viața ascetică aduce pacea. Acestor aristocrați, atunci cînd voiau să treacă de la călugărie la viața ecleziastică, li se deschidea în mod firesc calea care ducea spre scaunul episcopal: de aici și figura atît de frecventă a episcopului călugăr, de extracție socială superioară. Acest lucru se întîmplase
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
care a numit-o Vivarium, loc ce va deveni curînd foarte căutat. Cassiodor n-a trăit totuși mereu în mănăstire, unde probabil n-a fost nici monah și nici abate; Vivarium era poate o mănăstire laică, adică fondată de un aristocrat bogat, așa cum se întîmpla frecvent în Italia secolului al VI-lea. Dată fiind originea sa, acest așezămînt avea la bază principii sub multe aspecte diferite de cele pe care le respectă de obicei monahii, deoarece aici se studiau știința, literatura
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cu desene, unele inedite, semnate de S. Perahim, Victor Brauner, M. Blecher, Constantin Brâncuși, dar și de interlocutor. În fine, Mica prăvălie cu orori (1997) este o culegere de proze scurte, subintitulate „11 romane”, populate de personaje misterioase: vagi informatori, aristocrați decadenți, adolescenți rebeli, cupluri în destrămare etc. Stilistica tranșantă alternează cu ambiguitatea poetică, cu sugestia nostalgică sau cu notații ce definesc o feminitate discretă. Sunt surprinse evenimente politice, sunt restituite revelații asupra unor personaje, de asemenea certitudini, decepții, mici bucurii
TURCONI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290308_a_291637]
-
Medicină și poezie, ATN, 1995, 2; Vasile Ciobanu, „Gaură-n cer”, ATN, 1998, 2; Vlad Sorianu, Cugetarea ca trăire, ATN, 2000, 3; Anca Țuculescu, Aforismul - paradox, metaforă, poezie, „Viața medicală”, 2000, 5; Popa, Ist. lit., II, 593; Gheorghe Grigurcu, Un aristocrat al scrisului, „Viața medicală”, 2002, 39; Geo Vasile, Sonetul italian, pasiunea de-o viață a poetului C. D. Zeletin, „Viața medicală”, 2002, 42; Dorin-Liviu Bâtfoi, Vremea în exces, RL, 2002, 43; Dicț. scriit. rom., IV, 869-871; Gheorghe Grigurcu, Un aristocrat
ZELETIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290732_a_292061]
-
aristocrat al scrisului, „Viața medicală”, 2002, 39; Geo Vasile, Sonetul italian, pasiunea de-o viață a poetului C. D. Zeletin, „Viața medicală”, 2002, 42; Dorin-Liviu Bâtfoi, Vremea în exces, RL, 2002, 43; Dicț. scriit. rom., IV, 869-871; Gheorghe Grigurcu, Un aristocrat livresc, VR, 2003, 1-2; Gruia Novac, Traseul unui destin sempitern, „Pagini medicale bârlădene”, 2003, 62-63; Vlad Sorianu, Un feeric spectacol de idei și emoții, ATN, 2003, 6. L. H.
ZELETIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290732_a_292061]
-
a prietenilor și cunoștințelor, aflate mai aproape decât în alte părți de nivelul de însemnătate al familiei. Partea de centru-vest a Europei cunoaște o istorie similară, având și tradiția istorică a unor relații sociale intense desfășurate mai întâi la curțile aristocraților, iar apoi a includerii burgheziei în ascensiune în viața mondenă adesea eclatantă, care servea și ca mijloc de a face afaceri și politică sau de a intermedia căsătorii. Conservatorismul regiunii, exprimat astăzi și în opțiunile politice, ca și istoria totalitară
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
ierarhică ocupată (vezi și Rose, 1995, 2000). Se adaugă influențe mai vechi, în strânsă legătură cu structura tradițională a societăților din regiune la jumătatea secolului XX, dar și cu înapoierea relativă a majorității țărilor din zonă încă din Evul Mediu: aristocrații erau puțini și dezvoltau mai rar instituții similare ca profil și/sau extensie curților regale din Vest; mai târziu, nici burghezia nu era prea bine reprezentată, exceptând cele câteva mari aglomerări urbane (București, Varșovia, Cracovia, Kiev etc.). Cehia și Ungaria
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]