1,017 matches
-
despre o revigorare a narațiunii. Tot mai mulți cercetători sunt interesați de procesele, rezultatele și funcțiile povestirii. Există o mișcare spre interdisciplinaritate care amplifică importanța conceptelor și intereselor de cercetare comune naratologiei și altor arii. Există considerații formaliste, dialogice, fenomenologice, aristotelice, tropologice sau deconstructiviste asupra narațiunii. Există, prin adoptarea recentă a pluralului, naratologii: structuralistă, postclasică, socionaratologie sau psihonaratologie Se observă că naratologia post-clasică este permisivă în relația cu indecidabilitățile postmoderne și heterogenitatea metodelor de cercetare, dar păstrează naratologia clasică, dincolo de adaptarea
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
naratologiei ca proiect interdisciplinar plasează cercetarea într-un câmp elastic a cărui extensie depinde de ceea ce este inclus sau exclus, conectat sau disconectat, prin istoricizare, abstractizare, teoretizare, expansivitate sau restrângere. Există considerații formaliste asupra narațiunii, așa cum există abordări dialogice, fenomenologice, aristotelice, tropologice sau deconstructive. Există concepții cognitiviste, constructiviste, istorice, sociologice, antropologice despre narațiune, dar și speculații feministe sau politice. Există, prin adoptarea recentă a pluralului, naratologii: structuralistă, postclasică, socionaratologie sau psychonaratologie. Există posibilități de studiu în relație cu un context referențial
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
o intrigă, ci un refuz al ei, nu semnalează o unificare, o agregare coerentă a evenimentelor, ci mai degrabă un conglomerat de acțiuni întâmplătoare care duc spre un fel de absență a narațiunii și fac din Endgame o dramă anti aristotelică. Monika Fludernik, în Narrative and Drama , arată că dihotomia narațiune dramă este un subiect refuzat de naratologia post-clasică și consideră că drama este, ca și alte genuri marginale cum ar fi lirica, pictura, muzica, hipertextul sau spectacolul cinematografic interactiv, o
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
despre o revigorare a narațiunii. Tot mai mulți cercetători sunt interesați de procesele, rezultatele și funcțiile povestirii. Există o mișcare spre interdisciplinaritate care amplifică importanța conceptelor și intereselor de cercetare comune naratologiei și altor arii. Există considerații formaliste, dialogice, fenomenologice, aristotelice, tropologice sau deconstructiviste asupra narațiunii. Există, prin adoptarea recentă a pluralului, naratologii: structuralistă, postclasică, socionaratologie sau psihonaratologie Se observă că naratologia post-clasică este permisivă în relația cu indecidabilitățile postmoderne și heterogenitatea metodelor de cercetare, dar păstrează naratologia clasică, dincolo de adaptarea
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
naratologiei ca proiect interdisciplinar plasează cercetarea într-un câmp elastic a cărui extensie depinde de ceea ce este inclus sau exclus, conectat sau disconectat, prin istoricizare, abstractizare, teoretizare, expansivitate sau restrângere. Există considerații formaliste asupra narațiunii, așa cum există abordări dialogice, fenomenologice, aristotelice, tropologice sau deconstructive. Există concepții cognitiviste, constructiviste, istorice, sociologice, antropologice despre narațiune, dar și speculații feministe sau politice. Există, prin adoptarea recentă a pluralului, naratologii: structuralistă, postclasică, socionaratologie sau psychonaratologie. Există posibilități de studiu în relație cu un context referențial
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
o intrigă, ci un refuz al ei, nu semnalează o unificare, o agregare coerentă a evenimentelor, ci mai degrabă un conglomerat de acțiuni întâmplătoare care duc spre un fel de absență a narațiunii și fac din Endgame o dramă anti aristotelică. Monika Fludernik, în Narrative and Drama , arată că dihotomia narațiune dramă este un subiect refuzat de naratologia post-clasică și consideră că drama este, ca și alte genuri marginale cum ar fi lirica, pictura, muzica, hipertextul sau spectacolul cinematografic interactiv, o
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
despre o revigorare a narațiunii. Tot mai mulți cercetători sunt interesați de procesele, rezultatele și funcțiile povestirii. Există o mișcare spre interdisciplinaritate care amplifică importanța conceptelor și intereselor de cercetare comune naratologiei și altor arii. Există considerații formaliste, dialogice, fenomenologice, aristotelice, tropologice sau deconstructiviste asupra narațiunii. Există, prin adoptarea recentă a pluralului, naratologii: structuralistă, postclasică, socionaratologie sau psihonaratologie Se observă că naratologia post-clasică este permisivă în relația cu indecidabilitățile postmoderne și heterogenitatea metodelor de cercetare, dar păstrează naratologia clasică, dincolo de adaptarea
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
conferite de titlul de rege. Nici un alt erou tragic nu a comis o mai gravă eroare de judecată. Dintre toate piesele lui Shakespeare, aceasta se apropie cel mai mult de respectarea definiției tragediei dată de Aristotel, cu toate ca așa-numitele 'reguli' aristotelice nu șunt satisfăcute pe deplin. De exemplu, aici nu se observă o "unitate a acțiunii", și numai un naiv l-ar învinui pe Shakespeare pentru intrigă secundară avîndu-l pe Gloucester în centru, intrigă care a fost descrisă de critici în
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
de acest pretext pentru a face un periplu erudit în estetica Antichității, coborând în timp până la rădăcina disocierii eticului de estetic, moment prim al esteticii europene și referință fondatoare a gândirii românești asupra literaturii, dintotdeauna obsedată de autonomie. De la estetica aristotelică se revendică și teoreticienii mai noi ai melodramei precum Peter Brooks, James L. Smith, Michael R. Booth, Frank Rahill ș.a., citați în carte, care au reevaluat această formă specifică culturii moderne nu din perspectiva "simplității" construcției melodramatice, ci a complexității
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
rațiunea să poată capta și înțelege fantasmele". Iar "datele imaginației și rațiunii sunt tezaurizate apoi de memorie". Ars memoriae (de la Raymundus Lullus la Giordano Bruno) a fost definită mai apoi ca "o tehnică de manipulare a fantasmelor bazată pe principiul aristotelic al precedenței absolute a fantasmei asupra cuvântului și al esenței fantastice a intelectului" (pp. 25-26). 170 Analizând metamorfozele liricii eminesciene, care evoluează de la o poezie retoric-mimetică (a "privirii") la una metaforic-transfiguratoare (a "viziunii"), Ioana Em. Petrescu sublinia opoziția dintre "raționalismul
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
folosită în acest caz se întemeiază pe principiul sinergiei cognitive al corelării unitare realizată din perspectiva integratoare a logicii matematice, prin congruența informațiilor oferite de diferite perspective euristice și utilizarea logicii de tip “și/și” (logica “terțului inclus”) în locul logicii aristotelice de tip “sau/sau”, dar “și/sau” conform teoriei cunoașterii senzoriale/extrasenzoriale, cum modelarea analogică și digitală vizează comparația între sistemele bio/logice și cele științifice (ideo/logice) cumulate prin transferul reciproc de informații de la niveluri diferite de ierarhizate în
VIII. FUNDAMENTELE TEORETICE ALE INFOLASERBIOENERGETICII (ILBE). In: Fitoterapie clinică by Mihai V. Botez, Viorel D. Donţu () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2099]
-
eu o sensibilitate neoplatonică, probabil, sunt mult mai apropiat de magia Renașterii decât de cartezianism. E vorba de afinități elective bazate pe lecturi, poate și de înclinații psihologice. Uneori, trebuie să fac eforturi de integrare în universul mental occidental predominant aristotelic. Însă nu aș ști să identific mediul de transmisie pentru ansamblul culturii noastre. V. N. : Mi s-a mai pus această întrebare. Nu am știut să răspund foarte clar nici atunci și nu știu nici acum, dar aproximativ pot să
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
reflex al concepției platonice: limba literară reprezintă "ideea", for-ma perfectă, de excelență, la care se raportează manifestarea fenomenală (a copiilor, a umbrelor), în mod evident imperfectă, impură și instabilă. Așadar, cu toată admirația pentru Aristotel și cu toate exegezele aristotelice, mai mult de un mileniu, gîndirea europeană despre limbă a rămas sub dominația platonismului. Abia în pragul secolului al XIX-lea și, mai ales, spre mijlocul acestui secol, cînd învinge spiritul științific prin neogramatici, se poate spune că aristotelismul devine
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
sînt realizate prin actele intenționale și finaliste 204, dar concede că "finalitatea este un tip de motivație", iar motivația se încadrează în conceptul general de "cauză"205. De aceea, acest lingvist ar dori o concepere nuanțată a cauzei, în manieră aristotelică, cu manifestări și conținuturi diferențiate (cauză eficientă, cauză materială, cauză formală și cauză finală), și, în acest caz, finalitatea ar ține, desigur, de cauza finală. Se exclud însă prin aceasta oricare alte posibilități de a explica schimbarea lingvistică altfel decît
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
dată de filozofie și de axiologie. Prima problemă care se pune sub acest aspect este una de logică: valoarea de adevăr conținută de expresia lingvistică. Chestiunea este veche, a fost discutată sub diferite aspecte și a avut rezolvări diverse. Tradiția aristotelică a stabilit însă că problema adevărului nu se poate pune în legătură cu cuvîn-tul, fiindcă acesta nu poate fi nici adevărat și nici fals, acest aspect avînd obiect numai la nivelul propoziției, atunci cînd se neagă sau se afirmă ceva în legătură cu lucrurile
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
u. 122 Adeziunea lui Coșeriu la teoria hegeliană este enunțată explicit în paginile lucrării sale Die Geschichte der Sprachphilosophie von der Antike bis zur Gegenwart. Eine Űbersicht (Teil I-II, Tübingen, 1975); o atenție deosebită se acordă aici și doctrinei aristotelice. 123 Eugenio Coseriu, El hombre y su lenguage, p. 23. 124 Eugen Coșeriu, Prelegeri și conferințe, p. 160. 125 Eugenio Coseriu, El hombre y su lenguage, p. 27. 126 Ibidem, p. 16 și 32. 127 L'Uomo e il linguaggio
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
acel timp, credulitatea în ordinea divină era încă normă comportamentală și atitudinală lustruită de Inchiziție. Concesia făcută de Smith are un aliniament prerațional mai ales atunci când propune ipoteza, mai degrabă misterioasă, a validării sociale a intereselor egoiste. Concordanța cu viziunea aristotelică este evidentă: cauza primă de sorginte divină (Natură și Individ) determină cauza finală de natură pământeană (Umanitate și Cetate). Altfel spus, individualul ca declic al creației de avuție se justifică, în cele din urmă (și în esență), ca social (Arendt
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
invitație adresată minții umane de a-și depăși reflexul condiționat al simplificării ca singura formulă de înțelegere, de generare a cunoașterii. Abordarea holistă și heterodoxă devine posibilă după ce știința s-a eliberat de controlul aserțiunilor de către mecanismul inflexibil al logicii aristotelice, unde gradele de adevăr nu erau considerate ca folositoare, ca și când devenirea (aproximarea întregului prin procesul de creștere) este interzisă. Or, ariile de semnificații indecise, de „și”-„și”, conferă baza reîntregirii părților separate, autonomizate prin studiu, în întregul lumilor, al sistemului
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
în afara ei. Ambiguitatea posturii lui îl excită și îi ține atenția trează: captivat de procesul în sine al supravegherii, este interesat totodată de urmările acestuia, răsfrânte asupra destinului personajelor. Supravegherea îi acordă statutul de spectator în egală măsură brechtian și aristotelic. În teatru, cu foarte rare excepții, supravegherea este recunoscută de la bun început și asumată explicit. Motivațiile exercitării ei diferă, dar exercitarea ca atare prezintă un mod de funcționare aproape similar de la un caz la altul. Este exact ceea ce ne preocupă
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
un proces la care a asistat încă din prima clipă, dar nu poate rămâne indiferent la consecințele dispozitivului, implicându-se în destinul ființelor pe care strategia adoptată le-a demascat sau le-a salvat. Din spectator brechtian, el devine spectatorul aristotelic surprins și emoționat de imprevizibilul evenimentelor și de răsturnarea situațiilor. Informat asupra procesului, sucombă sub impactul efectelor acestuia. În timpul supravegherii, spectatorul întreține o dublă relație, convertibilă, cu acțiunile și cu oamenii. La început de distanțare, mai târziu de participare. Supraveghere
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
lumea de aici este imaginea eonilor transcendenți. Dincolo de speculațiile numerologice ale lui Marcu valentinianul 48 descoperim același scenariu mitologic: Demiurgul, ignorînd planul creației care Îi este transmis fără știrea lui de către mama sa, Sophia, se folosește de cele patru elemente aristotelice și de cele patru Însușiri care sînt pentru lumea de aici ceea ce Ogdoada este În sînul Pleromei. În plus, mai utilizează și cele opt sfere teoretice (acestea nu sînt, după toate aparențele, Cerurile Fixe conjugate cu cele șapte sfere planetare
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Înțelepciune (Sophia), În cazul acesta Hokmah din Vechiul Testament. Însă, ca de obicei, Filon nu se dovedește consecvent În terminologie și face, În cîteva rînduri, o distincție Între Logos și Sophia. Logosul mai este numit și „instrument”: ceea ce oglindește obișnuința terminologiei aristotelice 219. În Metafizica lui Aristotel (V:2), instrumente (organa) sînt cele două cauze intermediare (cea formală și cea materială) dintre cauza eficientă și cea finală. Cauza materială este „instrumentul” cauzei finale, iar cauza formală este „instrumentul” cauzei eficiente. Pluralul logoi
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
că Logosul și-a luat trupul omenesc cu el În ceruri.) Că era imposibil unui trup făcut din materie să urce la ceruri și, cu atît mai mult, să treacă de sfera sublunară constituia una dintre tezele ferme ale științei aristotelice și stoice. Gnosticii n-au cutezat s-o contrazică, iar creștinii, cînd au făcut-o, s-ar părea că n-au avut prea mult de cîștigat de pe urma atitudinii lor. Dată fiind imposibilitatea de ordin filozofic sau științific ca trupurile să
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
simplă cînd trebuia să ia hotărîri (cu adevărat importante, atît pentru el personal, cît și pentru alții): dădea cu banul. Cap Însemna da, pajură nu. O singură dată informația s-a dovedit greșită, iar consecințele au fost fatale. Un „pătrat aristotelic” - două aruncări cu banul - i-ar fi oferit o Împătrită alegere: +/-, -/+, +/+, -/-. Combinînd două cazuri (și două „pătrate logice”) ar fi obținut șaisprezece posibilități de alegere. Mai multe cazuri combinate În secvențe binare l-ar fi pus În fața a sute, dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
legionari, niște forme de „diaree verbală” și „incontinență urinară a intimităților”, dar, cum disciplina penitenciară Îl marcase definitiv, și În oase, și În spirit, după cum mărturisește la un moment dat, el face elogiul autocriticii, ridicând-o la rangul de „catharsis aristotelic”43! În sfârșit, reeducarea de la Aiud nu a fost decât o formă mult mai blândă și mai reținută a reeducării de la Pitești, dar legătura și continuitatea dintre cele două reeducări și Închisori este evidentă cel puțin prin substratul autodemascării morale
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]