1,870 matches
-
atribuie și o interpretare pozitivă, strict personală (prin valorizarea afirmării de sine și a ostentației). Deocamdată, termenul concretizat se extinde în contexte evident ironice (mai ales în comentariile sportive): "povestea ridicolului s-a repetat însă, președintele Realului făcându-i "o aroganță" lui Gigi Becali" (Cotidianul, 27.10.2006); "Pițurcă face "aroganțe": Mirel Rădoi va evolua titular cu Turcia, dar la închidere" (megasport, 22.08.2007). Deși e o construcție "cu semnătură", a face aroganțe nu apare doar în legătură cu personajul Becali sau
Populisme și aroganțe by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9033_a_10358]
-
de sine și a ostentației). Deocamdată, termenul concretizat se extinde în contexte evident ironice (mai ales în comentariile sportive): "povestea ridicolului s-a repetat însă, președintele Realului făcându-i "o aroganță" lui Gigi Becali" (Cotidianul, 27.10.2006); "Pițurcă face "aroganțe": Mirel Rădoi va evolua titular cu Turcia, dar la închidere" (megasport, 22.08.2007). Deși e o construcție "cu semnătură", a face aroganțe nu apare doar în legătură cu personajul Becali sau cu fotbalul; ea aparține deja registrului familiar-argotic, care absoarbe și
Populisme și aroganțe by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9033_a_10358]
-
repetat însă, președintele Realului făcându-i "o aroganță" lui Gigi Becali" (Cotidianul, 27.10.2006); "Pițurcă face "aroganțe": Mirel Rădoi va evolua titular cu Turcia, dar la închidere" (megasport, 22.08.2007). Deși e o construcție "cu semnătură", a face aroganțe nu apare doar în legătură cu personajul Becali sau cu fotbalul; ea aparține deja registrului familiar-argotic, care absoarbe și modifică elemente ale limbii culte: "Din ciclul "Buey, aici io fac arogantze, nu voi, intelectualilor!" (forum.acasatv.ro); " Cine e el să facă
Populisme și aroganțe by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9033_a_10358]
-
e un drum lung. Cu toții am ieșit din mizeria comunistă și cu toții am fost supuși presiunii agenților răului. Securiști, turnători, activiști și alte unelte spurcate ale ideologiei totalitare au pus presiune asupra fiecăruia dintre noi. E un act de uluitoare aroganță ca acum Biserica Ortodoxă Română să ceară pentru membrii săi statut de favorizați în raport cu legile și procedeele aplicate întregii populații. Faptul că în România mileniului al treilea afirmațiile patriotarde, etnicitatea și apartenența la diverse grupuri de presiune conferă statut privilegiat
Agenții secreți ai divinității by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9113_a_10438]
-
private, ci cu angajați ai statului român care și-au arogat o misiune de extremă sensibilitate. În clipa de față, noua conducere a BOR încearcă să dea șah sistemului legal al statului numit România. Printr-un comunicat de-o incredibilă aroganță, Patriarhia emite un document extrem de periculos, care conține o sumă de elemente de anarhism, între care nesupunerea civilă este cel mai neînsemnat. E cazul, poate, să încercăm să vedem ce este, până la urmă, Biserica Ortodoxă Română. Dacă ne luăm după
Agenții secreți ai divinității by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9113_a_10438]
-
puerilul motiv al "contextului extrem de ostil" în care a activat Biserica, Patriarhia îi blamează pe toți ceilalți români: doar ea a fost persecutată, doar ea s-a aflat sub presiune! Clamându-și excepționalitatea, BOR dă încă un exemplu de fariseim și aroganță. Dacă mai au memorie, autorii comunicatului Patriarhiei ar trebui să știe că absolut toți românii (mai puțin securiștii și activiștii) au trăit într-un "context extrem de ostil". Dar unii l-au traversat cu demnitate, iar alții au acceptat să se
Agenții secreți ai divinității by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9113_a_10438]
-
Simpozionul din Parcul Teiuș, Bata Marianov s-a reconectat la spațiul originar al artei sale, dar a regăsit și practicile instituționale și comportamentele individuale contradictorii de care fusese rupt aproape douăzeci de ani. În fața superficialității, a incurabilei gîndiri colectiviste, a aroganței birocratice și a dezinteresului cronicizat față de omul concret și de efortul acestuia de a se face util, sculptorul se revoltă, identifică viciul și îl sancționează drastic din perspectiva experienței sale occidentale și, la urma urmelor, a bunului-simț civic. Din aceste
Un disident universal by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9128_a_10453]
-
cu un teanc de cărți și ziare, nu ca să rostească un discurs ocazional, ci ca să predea o lecție de doctrină, susținută cu argumente istorice și teoretice. în raporturile cu tovarășii din conducere părea sever și distant, dar, desigur, nu era aroganță, ci atitudinea sceptică a intelectualului rafinat, exasperat uneori de simplitățile și naivitățile unora din tovarășii lui de tribună. Istrati îl trata cu un umor dezarmant. I-am văzut după întruniri într-un schimb de cuvinte în care replica lui Istrati
"Un anarhist al dracului de deștept" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/9407_a_10732]
-
împreună, aspiră deja la universalitate. E drept că la o universalitate în minia tură. Cât să mai fie până când vom ajunge să auzim strigându-ni-se de la tribună: „contrariul cetățeanului este omul“? * Proștii au dobândit conștiința unei superiorități inextri cabile - aroganța, rânjetul și disprețul poartă în spate întâietăți cu mult mai palpabile și carnale, nonșalanțe de un infantilism atroce, injurios, tribal: sunt din ce în ce mai mulți, mai solidari, o pepinieră gigantică de miraculoase instincte și complexe, inedite, sofisticate, operă a unei strategii subconștiente
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
locuiește în cerurile patriei. Dacă l-am instaura deasupra spațiului mioritic, poate că nu am fi atât de slugarnici în fața altora și am reuși să convertim psihologia toxică în care ne zvârcolim la ceva mai mult orgoliu și chiar la aroganță. Suntem, în fond, un unicat în Europa și numai orgoliul de a fi cum suntem ne poate salva. În loc să facem asta, ne comportăm ca un „rahat într-un ciorap de mătase“, cum îl considera Napoleon pe Talleyrand. * Senzația că divinitatea
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
spus că un bărbat nu trebuie să fie frumos, ci expresiv. Se ridică, își golește paharul, meditează câteva minute cu privirea în gol, apoi iese. Îl văd cum dispare pe o străduță în dreapta, imensa lui dezolare transmite însă mersului său aroganța. Gândurile mele sunt atât de neclare, încât simt necesitatea beției. Deodată îmi văd personajul venind apatic spre firma de pompe funebre, unde, în fața vitrinei, odihnește în poziție verticală un coșciug. Tânărul pare pierdut în gânduri neomenești, își târăște trupul cu
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
insultele brutale ale genovezilor, Byron închiriază celebra pe atunci vilă Diodati, situată pe malul lacului Léman, loc de pelerinaj pentru turiștii englezi în amintirea poetului Milton, cândva fermecat de fru musețea peisajului. „Fantoma albă e câinele meu“, îi răspunde cu aroganță poetul preavorbăreței scriitoare. Omul care traversase Dardanelele înot la douăzeci și unu de ani, celebru cum nimeni altul în vremea aceea, notează în registrul unui hotel de lângă Geneva: „Byron. Vârsta: o sută de ani.“ În holul hotelului, o anume doamnă Hervey, autoare
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
atrage atenția că acestea sunt sterpe fără cunoașterea de sine și școala vieții. Tinerețea și bătrânețea le apreciază în funcție de copilăria sufletului, iar nu de vârsta biologică, considerând că „cine își păstrează sufletul de copil nu îmbătrânește niciodată”. Distinge demnitatea de aroganță, laudă caracterul ca pe o floare rară și avertizează asupra puterii extraordinare a viciului. Dizolvă multiplele aspecte ale minciunii, valorizează onestitatea și prețuiește cumpătarea, știind că „urmările unei fapte nechibzuite nu se pot înlătura cu regrete”. Despre prudență spune că
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
Cel ce trece zilnic pragul cârciumii își bătătorește calea spre viciu. Atracție Puterea de atracție a viciului este mai mare decât dorința de a-l îndepărta. Pierdere Omul vicios pierde respectul și încrederea semenilor. Demnitate Demnitatea nu trebuie confundată cu aroganța. Verticalitate Principala calitate onorantă a omului demn este verticalitatea. PERSONALITATE CONȘTIINȚĂ CARACTER MORALITATE Voință Voința biruie neputința. Suflet Cel căruia-i ninge și plouă neîncetat, Are sufletul cătrănit și-ndurerat. Dorință A dori nu este totuna cu a înfăptui. Asemănare
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
dată, Simpozionul de la Gărâna, Bata Marianov s-a reconectat la spațiul originar al artei sale, dar a regăsit și practicile instituționale și comportamentele individuale contradictorii de care fusese rupt aproape douăzeci de ani. În fața superficialității, a incurabilei gîndiri colectiviste, a aroganței birocratice și a dezinteresului cronicizat față de omul concret și de efortul acestuia de a se face util, sculptorul se revoltă, identifică viciul și îl sancționează drastic din perspectiva experienței sale occidentale și, la urma urmelor, a bunului-simț civic. Din aceste
Bata Marianov, între materie și cuvînt by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9458_a_10783]
-
Teresa Ferro nu s-a lamentat niciodată, purtându-și cu demnitate suferința. Și-a dus viața înainte, fără răgaz, cu aceeași tenacitate și pasiune. Nu a tulburat cu voie pe nimeni, nu a avut orgolii și n-a manifestat vreodată aroganță. Considera adesea ironia altora drept o formă de jignire a celor fără apărare și-i sfătuia pe cei din jur să nu recurgă nici la ironie, nici la aroganță. Răspândea în jur numai bunătate și bunăvoință, chiar și atunci când primea
Teresa Ferro (1956-2007) by Ioan-Aurel Pop () [Corola-journal/Journalistic/9500_a_10825]
-
pe nimeni, nu a avut orgolii și n-a manifestat vreodată aroganță. Considera adesea ironia altora drept o formă de jignire a celor fără apărare și-i sfătuia pe cei din jur să nu recurgă nici la ironie, nici la aroganță. Răspândea în jur numai bunătate și bunăvoință, chiar și atunci când primea în schimb suspiciune, insinuări și răutate. Poate pentru că unii nu puteau înțelege că face totul din onestitate, pasiune sinceră și respect pentru adevăr. S-a supus judecății - severe, dar
Teresa Ferro (1956-2007) by Ioan-Aurel Pop () [Corola-journal/Journalistic/9500_a_10825]
-
minerii sînt niște ființe triste, disperate și îngrijorate patetic în fața zilei de mîine, în vreme ce absorbiți de stihia convoiului, dirijați abil de profesioniști ai diversiunii și susținuți fățiș de neobosita propagandă naționalist-comunistă ei ilustrează cea mai cumplită întrupare a primitivismului, a aroganței și a sălbăticiei. învățați atîta vreme că ei făuresc istoria, că ei sînt avangarda societății și motorul economiei, minerii (și toți cei care mai trăiesc inerțial în această lume retardată și tragică) sînt în pragul de a făuri în România
Marșul spre București și fuga din atelier by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9553_a_10878]
-
greu de recunoscut. Nici vuietul străzilor pornit ca stihiile împotriva noastră, a libertății, a celor care au mișcat primele rotițe ale sistemului democratic. Nici sîngele împrăștiat pe pereți, nici smocurile de păr ce pluteau pretutindeni în clubul de la Litere. Nici aroganța cu care Petre Roman, prim-ministru, îmbrăcat impecabil într-un costum de culoarea oului de rață a catadicsit să vină la Filologie ca să se lămurească dacă nu avem arme, nici lacrimile lui Mihai Șora, ministrul Învățămîntului de atunci, șocat de ce
Mai bine golan! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9557_a_10882]
-
pe masa de spital în șoc septic și a murit în urma unui stop cardiac. Treizeci de oameni au protestat tăcut în fața spitalului care i-a adus micuței moartea. "Am venit să facem un protest mut, fără gălăgie, să ripostăm la aroganța medicilor, la sictirul cu care vin la muncă. Putem spune că sistemul este de vină, dar eu bănuiesc că ei sunt de vină. Nu sunt bani? Du-te și caută-ți altceva de lucru, fă ceva din care poți face
Revoltă în stradă după moartea fetiței dintre trandafiri by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/80310_a_81635]
-
Un director de festival nu poate nimic fără cei din jurul său. Un director de festival împarte cu oamenii săi succesul, reușita și își asumă singur neîmplinirile. Timp de trei ani, am muncit dincolo de limitele mele fizice și psihice, am îndurat aroganțe, comentarii viscerale care nu vizau, nicidecum, ideea și spiritul Festivalului, ci exclusiv persoana mea. Am citit printre rînduri polițele care mi se plăteau pentru cu totul alte lucruri și nu pentru ceea ce a devenit FNT-ul. Am căutat să învăț
Festivaluri, festivaluri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7714_a_9039]
-
s-a ruinat acum, vestigiile lui artistice zac prin depozitele muzeelor, iar cărțile de estetică au amorțit și ele. Dacă privim, însă, cu puțină atenție în jurul nostru, omul nou este încă destul de vioi; atîta doar că a schimbat spaima în aroganță și obediența în resentiment.
Comunismul ca mistică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9619_a_10944]
-
se mai vede de ce - "BURICUL P|MÂNTULUI" - Bucureștiul...) - și vor câștiga Războiul Spiritului - ceea ce cam începe să se petreacă...[...] de ce n-am socoti, oare, noi, naivii "nigers" provinciali, cu atâtea și atâtea răni, pe inimă, câte ni se trag de la aroganța voastră tembelă (mii și milioane de răni ale nedreptății!) - că n-ar fi nicio pagubă (comparabilă cu cele pe care le faceți voi țării, refuzând transfuzii cu înflăcăratul de Dumnezeu SÂNGE AL PROVINCIEI SACRE!!!), dacă am pierde un oraș din
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9670_a_10995]
-
refuzând transfuzii cu înflăcăratul de Dumnezeu SÂNGE AL PROVINCIEI SACRE!!!), dacă am pierde un oraș din vedere - acel oraș prea negru DE PĂCATE, acel oraș care costă prea mult Neamul Românesc, prin inconștiența (cu valențe criminale tot mai vizibile!) și aroganța lui prostească?" Aceeași furie apocaliptică și aceeași beție de cuvinte - și la combatantul Dumitru Pricop care, sub titlul La Uniunea Scriitorilor din România - validați "pizdeți" și "băgăi"?!, acuză comisia de validare de nazism. De ce? Fiindcă a preferat scriitori tineri unor
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9670_a_10995]
-
dar o materie care se poate lipsi de spațiu". Or, dacă noi, europenii suntem implacabil legați de un anume spațiu (poate chiar și de un sound al locului), americanii au avantajul laxității și neatârnării. De aici poate ironia, causticitatea și aroganța noastră. Și nu cred că sunt neapărat atribute smulse de înclinația tipică europeanului pentru maliție și orgoliu, ci uneori atare aprecieri sunt pur și simplu senine, eliberate de patimi și parti-pris-uri. Să ne gândim doar la monotonia cenușie a muzicilor
O. K. by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9689_a_11014]