798 matches
-
și talente de care nu fuseseră conștienți înainte. Ca și la etapa anterioară, întâlnim și aici, din punct de vedere structural, mai multe asemănări decât diferențe între graficele femeilor și cele ale bărbaților. Tendința generală este aceea a unei ușoare ascendențe care începe în copilărie și culminează cu serviciul militar. Acest tip de grafic pare a fi relevant pentru majoritatea intervievaților, cu excepția, cum notam mai sus, a acelora care s-au descurcat mai greu în perioada programului experimental de la liceu (care
[Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
din 1918, concepută și scrisă dintr-o suflare sub obsedanta impresie a Marelui Război. Polemizând cu fratele său Heinrich, care se declara umanist și, prin urmare democrat, liberal, progresist, pacifist, Thomas Mann respingea umanismul în termenii unei aristocrații spirituale de ascendență nietzscheană, care exalta valorile înalte ale spiritului și ale culturii (Kultur), opunându-le celor materiale ale civilizației (Zivilisation). Cultura reprezenta noblețea spiritului, ordinea aspirațiilor celor mai elevate, proprii sufletului german, atras în chip esențial de dimensiunea interiorității (Innerlichkeit) și a
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
în literatura română. Se propune o privire nouă, inedită, asupra personalității criticului, interpretat ca un precursor al celor mai moderne teorii lingvistice. Viziunea asupra limbii ca sistem de semne, precum și disocierea funcțiilor limbajului l-ar plasa pe Titu Maiorescu în ascendența imediată a structuralismului. Argumentele demersului urmează același traseu: în volute hermeneutice, excursul ajunge la geneza spiritului critic și la datele configurării unor puncte de referință în ansamblul evaluărilor axiologice din cultura noastră. Critica fenomenologică se asociază la T. cu critica
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290206_a_291535]
-
dintre motivație și succesul în conducere: liderii au o motivație de putere superioară mediei (Veroff, 1957), sunt animați de o notabilă aspirație către succes (McClelland, 1969), sunt suficient de încrezători în sine (Fouriezos, Hunt, Guetzkov, 1950), sunt puternic motivați pentru ascendență socială (Guetzkov, 1951) etc.; analizând peste 150 de studii publicate în perioada 1948-1970, Stogdill (1974) găsește că liderul este caracterizat de: motivație puternică pentru responsabilitate și sarcină; persistență în urmărirea scopurilor; originalitate în rezolvarea problemelor; motivație pentru exercitarea inițiativei în
[Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
de grup; categorii privitoare la relația liderului cu grupul său: menținerea coeziunii, a standardelor de performanță, controlul informal al grupului, comportamentul de susținere, relații armonioase cu grupul; categorii strict caracteristicile liderului: predispoziție spre asumarea responsabilității, control emotiv, integritate personală, comunicativitate, ascendență, trăsături pozitive de caracter, experiență și activitate, maturitate, creativitate și independență etc. (Petrullo, Bass, 1961; Stogdill, 1974; Radu, Iluț, Matei, 1994 ș.a.). Reconsiderarea factorilor de personalitate în ecuația conducerii a implicat și luarea în studiu a unor noi variabile (locul
[Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
a fost comparată (corelată) cu aprecierea egalilor în raport cu același criteriu. Astfel, se obțin o serie de indicatori privind cunoașterea subordonaților: cunoașterea nivelului lor de pregătire de specialitate (ICS); cunoașterea nivelului de stabilitate emoțională (ISE); cunoașterea capacității de întrajutorare (ISI); cunoașterea ascendenței sociale (IAS); cunoașterea subordonaților folosind simultan mai multe criterii (IMC); cunoașterea acceptării celorlalți (ACC) și a măsurii în care fiecare subordonat este acceptat de către ceilalți (ACT); cunoașterea distribuției rolurilor în grup (CDR); gradul de discriminare perceptivă interpersonală (DPI), respectiv a
[Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
care factorizează preponderent o singură variabilă - SC (autocontrol - 0,751), subliniază rolul autocontrolului în eficiența conducerii militare, după cum factorul VII (4,0%) include, oarecum de așteptat, AI (realizarea prin independență - 0,512), FX (flexibilitate CPI - 0,682), IAS (variabilă de ascendență socială). Precizăm că primele două variabile au corelațiile cu EC (eficiența conducerii) 0,25 (p=0,10), respectiv o corelație negativă, -0,35 (p=0,00), fapt pentru care considerăm că avem de-a face cu un factor de „adaptabilitate
[Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
îl transformă pe un individ în valoare sau nonvaloare, că nimic nu ne permite să opunem un om altuia și, mai ales, să decidem superioritatea primului asupra celui de-al doilea în virtutea limbii vorbite, a locului de baștină sau a ascendenței sale ipotetice. După el, natura ne arată egalitatea absolută a tuturor: nevoile sunt aceleași pentru bărbat și pentru femeie, pentru cel bogat și cel sărac, pentru grec sau dalmat, pentru cetățean și venetic, pentru filosof și hamal. Înfierând pasiunea grecilor
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
viața privată. Astfel încât biografia sa nu cuprinde aproape nimic sigur: nici datele exacte ale nașterii și decesului, nici originea lui geografică, nici rangul social, nici înfățișarea fizică, nici caracterul, nici temperamentul, nici relațiile, nici aventurile amoroase, nici angajamentele politice, nici ascendența sau potențiala lui descendență, nici măcar locul sau locurile lui de reședință... Totuși, nu lipsesc sufletele milostive care să umple aceste spații albe cu presupuneri una mai extravagantă decât alta. Cei mai preocupați să dea o umbră de veracitate acestor presupuneri
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
7.IX.1795, Iași - 23.II.1862, Iași), memorialist. Coborâtor dintr-un neam de răzeși din ținutul Vasluiului, S., penultimul din cei șase urmași ai Ecaterinei (n. Danu) și ai bașceaușului Iordache Sion, nu s-a putut împăca niciodată cu ascendența-i modestă. A învățat la Iași, însușindu-și temeinic limba greacă. În 1821, drept recompensă pentru unele servicii aduse ocupanților turci, i se încredințează sarcina de a numi ispravnicii de ținuturi. Peste un an e copist la Vistierie. După o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289701_a_291030]
-
moderne, identificându-se cu un nou tip de organizare socială „bazată pe cunoaștere”. Peripatethice Interesul pentru dezvoltarea posibilităților de a ne alătura unul altuia În activități sociale comune ne orientează către acțiuni strategice ale cărui scop este putere (informația reprezintă ascendența În cunoaștere iar cunoaștere Înseamnă putereă. În sfârșit, Al Patrulea Val - „Suntem unul și alegem să creăm Împreună” - deschide spațiul sacru al comunicării, când „responsabilitatea pentru Întreg va fi devenit punctul focal al societății noastre”26. Practica socială astfel teoretizată
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
după cinci ani în scaunul prezidențial, Reagan era, încă, renumit pe temeiul talentului său oratoric cu totul special. Lewis confirmă "povestea despre poveste" de mai sus, identificând, în înzestrarea cu totul specială a președintelui american în ale oratoriei, atât fundamentul ascendenței sale, cât și motivul pentru care Reagan a atras suspiciunea unui "segment substanțial de public critic, care nu numai că a rămas neconvins de (elocvența - adăugirea mea) președintelui, dar chiar s-a simțit ofensat de maniera sa persuasivă"505 de
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
lui Dumnezeu; el nea distins, el ne-a ales.” (op.cit., p.221) Viitorul Monicăi este pentru mamă esențial. Orice ființă umană se aruncă în viitor, trăiește pentru viitor. Acest părinte își modelează copilul pentru excelență. Nu numai că are o ascendență de excepție, dar și educația este asemenea. Creativitatea nativă trebuie să fie dublată de lucru intens, precum și de un mediu subțire. La Paris toate acestea sunt condiții obiective. Mama Monicăi îi reamintește continuu, așa cum doar un părinte preaiubitor o face
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
Realizează o continuă monitorizare a progresului elevilor în realizarea obiectivelor educative care le-au fost propuse. 1.3. Profesorul - manager educațional După unii cercetători, puterea profesorului sintetizează patru componente: * charisma lui - capacitatea de atrage și influența oamenii prin propria personalitate; * ascendența - capacitatea de a obține controlul unei situații prin simpla prezență a persoanei respective; * puterea intelectuală - rezultată din puterea expertului, a celui care știe; * resursele de putere - capacitatea unui ins de a organiza elementele unei activități la clasă. Eficacitatea profesorului depinde
Metode moderne de comunicare didactică by Molnár Zsuzsa () [Corola-publishinghouse/Science/1633_a_3059]
-
o contraimagine a liderului formal. În acest caz nu este însă vorba de opunerea unui lider altuia, ci, dimpotrivă, de întrajutorarea lor, de stima pe care și-o poartă, de recunoașterea lor reciprocă, dar și de către ceilalți, în fine, de ascendența unuia sau altuia în structurile grupului, fără ca acest fapt să ducă la conflicte. Dimpotrivă, un asemenea fenomen este tonifiant și are valențe motivaționale de ordin compensator. Probabil că aceste prime două tipuri de relații dintre liderii formali și informali generează
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
DRUȚĂ, Ion (3.IX.1928, Horodiște, j. Soroca), prozator, dramaturg și eseist. Născut dintr-un tată zugrav de biserici, Pantelei, „plin de demnitate, arțăgos și încăpățânat”, și dintr-o mamă, Ana, cu ascendență ucraineană, femeie de o „bunătate creștinească”, D. urmează cursuri de tractoriști (1945), o școală silvică (1946) și, după terminarea serviciului militar, cursurile literare superioare de pe lângă Institutul de Literatură „Maxim Gorki” din Moscova (1956-1957). A fost secretar al unui soviet sătesc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286886_a_288215]
-
pseudonim al lui Andrei Dumitru Marcu; 9.II.1936, București), prozator și etnolog. Este fiul Elisei, fiica lui D. D. Patrașcanu, și al lui Petre I. Marcu (Petre Pandrea), avocat, sociolog, filosof, jurnalist și scriitor; Lucrețiu Pătrășcanu este unchiul său. Ascendența familială îi creează lui P. dificultăți atât în timpul studiilor gimnaziale și liceale, cât și mai târziu, în timpul facultății. În 1950, în timp ce tatăl și unchiul său se aflau în închisoare, este eliminat din școală și anchetat la Securitatea din Sinaia pentru că
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288655_a_289984]
-
Alexandrescu, S. se înfățișează în poezie ca un fals romantic, divagând pe tema ruinelor ori a soartei proprii. Prin temperament și prin formație, e mai curând un clasic, obsedat de ideea de a transpune în stihuri istoria națională. Mândru de ascendența latină, el deplânge spulberarea vremurilor de slavă de odinioară, invocând glorioase umbre strămoșești, care să îl întărească în credința-i profetică în mântuirea deplină a neamului, într-o țară unită, puternică și demnă ca Dacia de altădată. Reveriile sale livrești
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289575_a_290904]
-
Roma. Ultimul text de ficțiune scris în limba română este romanul Omul suspect, din care în 1971 publică fragmente în „Revista scriitorilor români” de la München. E un roman autobiografic, axat pe dificultățile de opțiune ale omului și scriitorului cu dublă ascendență etnică și lingvistică. În România postbelică P. nu e un autor propriu-zis interzis (e acceptat să viziteze țara în câteva rânduri, însă numai odată cu așa-numitul „dezgheț ideologic”), totuși nici opera sa românească, nici cea în alte limbi nu pătrund
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288778_a_290107]
-
p. 132. În privința instituțiilor statului, avem o expunere grafică în Figura 2 care arată în mare parte o încredere mult mai mică pe care românii o acordă acestora. Vedem că în afara primăriilor care din 1993 până în 2005 au avut o ascendență în privința încrederii, aproape toate celelalte instituții decad. Parlamentul se pare că întotdeauna nu a fost instituția de încredere decât pentru maxim o treime din populația României, ceea ce este destul de puțin. De asemenea, justiția română se poate vedea că în 1997
by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
ca fiu nelegitim al lui I. L. Caragiale îi va provoca lui C., mai târziu, grave complexe de inferioritate și o zbatere continuă, aproape disperată de a-și depăși condiția de bastard, de a înlocui extracția socială modestă printr-o iluzorie ascendență nobiliară, plăsmuită cu o uimitoare convingere intimă. Pe Maria Constantinescu, în vârstă de douăzeci de ani, I. L. Caragiale o cunoscuse în primăvara anului 1884 la Regia Monopolurilor, unde, ca și dramaturgul, aceasta era funcționară. Cât timp a durat relația lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286089_a_287418]
-
decât cea din filosofia neoplatonică și platonism, spre exemplu. „Chipul Nemuritor Al Lui Dumnezeu”(Craiova, 1987) e considerată drept cea mai valoroasă contribuție de antropologie a ultimelor decenii, omul fiind privit din unghiul celui mai profund umanism, cel care aclamă ascendența sa divină și scopul existenței sale: îndumnezeirea, prin Întruparea celei de-a doua Persoane din Sfânta Treime. Tot în domeniul hristologiei, un reper în teologia ortodoxă rămâne opera “Iisus Hristos sau Restaurarea Omului”î Sibiu, 1943Ă, operă ce trasează perspectivele
Caleidoscop by Gabriel Dumitru Teodorescu, Mihai Cristian Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93250]
-
Petrescu și G. Călinescu, și în context european, prin trimitere la Jean-Jacques Rousseau, Voltaire, S⁄oren Kierkegaard și F. M. Dostoievski. Romanele lui Marin Preda sunt investigate la nivel ontologic (înscrierea personajelor în istorie, în sensul că ele cuceresc o anume ascendență asupra istoriei de îndată ce procedează la o „istorisire”), la nivel moral (relația personajului cu „rolurile” pe care le încarnează în sfera unei umanități ce ține de o etică a „implicării detașate”) și la nivel estetic, adică în regimul perspectivei naratoriale, cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289831_a_291160]
-
muscular și dieta cu sodiu crescut. Tratamentul cu acetazolamidă, prin producerea unei acidoze metabolice cronice, ameliorează starea de slăbiciune dintre atacuri și reduce incidența atacurilor paralitice. Tulburarea dobândită este o complicație a tireotoxicozei și are o predilecție pentru indivizii cu ascendență orientală. Cantități mari de hormon tiroidian produc o creștere a Na-K-ATP-azei din mușchiul scheletic și creșterea concentrației de catecolamine, ambele predispun la intrarea sporită a K+ în celulă. în contrast cu formele ereditare, terapia cu blocante beta adrenergice micșorează episoadele paralitice în
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
ca scop și glorificarea autocratului (consecratio), corpul său era însoțit de purtătorii unor obiecte simbolice, "chipurile" (măștile de ceară ale) strămoșilor eroi. Funcțiile acestui cortegiu, după cum atestă sursele, erau fundamentale pentru relația dintre populus și defunct: de a reaminti valoarea ascendenței împăratului (străbunii erau din același neam nobil sau figuri mitice ale cetății), de a ocroti fizic catafalcul (constituiau o barieră materială), dar și spiritual comunitatea ("preluau" mortul și-l conduceau în lumea lor), de a gira memorarea colectivă a evenimentului
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]