4,163 matches
-
asupra clipelor, impulsul recuperării timpului? Dacă am vrea să reprezentăm grafic ansamblul, fiecare episod cu apogeul său ar presupune un model cu trei dimensiuni, poate patru, sau nici un model, căci fiecare experiență e de nerepetat. Actul sexual și lectura se aseamănă cel mai mult prin faptul că în ele se deschid timpi și spații diferite de timpul și spațiul ce pot fi măsurate. Din improvizația confuză a primei întâlniri se citește deja viitorul posibil al unei convingeri. Astăzi sunteți unul obiectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
murit. — Era alb după tată, sau după mamă? — Câte lucruri vrei să știi... — Toate istoriile din Oquedal sunt așa? spun eu. Albii care se-ncurcă cu indienele... Indieni care se încurcă cu femei albe... — La Oquedal, albii și indienii se aseamănă. Sângele e amestecat încă de pe timpul cuceririi spaniole. Dar stăpânii nu trebuie să se încurce cu slugile. Noi putem face tot ce vrem, cu oricare din noi, dar așa ceva nu, niciodată... Don Anastasio se născuse într-o familie de proprietari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Oberlus, Iguana, și voi domni pe insula asta chiar dacă va fi Înghițită de măruntaiele pămîntului, fiindcă dacă va fi cazul voi Învăța să respir pe sub apă...” Și era cu adevărat capabil să-și țină făgăduiala, pentru că ființa aceea, care se asemăna numai parțial unui om, ascundea Înlăuntrul său atîta voință și o asemenea neîmbînzită rezistență la potrivnicia sorții, Încît nemăsurata sa tenacitate Învingea toate obstacolele care i s-ar fi ivit În cale. Ridică masa, se cuibări pe ea și dormi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
se așeză din nou pe marginea patului și se uită În jur, În timp ce se gîndea la camera ei. Cine era „chestia” aia și unde se dusese, nu-și putea imagina, dar era limpede că, din cîte-și amintea despre el, se asemăna mai degrabă cu o fiară sălbatică sau cu un diavol decît cu o ființă omenească, În pofida faptului că purtarea lui, judecînd după obiectele care-l Înconjurau, era, fără putință de tăgadă, aceea a unui om. Mai multe cărți fuseseră Îngrămădite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
lui. A crăpat fiindcă s-a confruntat cu mine, Oberlus, regele Insulei Hood și al apelor sale, cunoscut Înainte drept Iguana...” Își aduse aminte de chipul din coșmarul ei și nu mai avu nici o Îndoială că, de fapt, violatorul se asemăna mai mult cu o iguană decît cu o ființă omnească. Acela trebuia să fie, prin urmare, Oberlus, regele Insulei Hood, și din ceea ce știa despre arhipelag, Hood era cea mai meridională dintre insulele sale, o insulă atît de mică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
teamă să rămînă singur prea multă vreme. De fapt a numi teamă ceea ce-l făcea să procedeze în acest fel era o figură de stil. Era cu totul altceva, era un sentiment necunoscut pînă atunci și care nu se putea asemăna decît cu vibrația joasă a unei lame de oțel, ori cu ceea ce se face auzit la un cutremur de pămînt. O clipă i-a trecut prin minte că s-ar putea concepe o mașinărie care să producă o asemenea vibrație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
clipă ce anume va deveni. Dar pentru că era un funcționar inteligent, de aceea îl și alesese Mihai Mihail, pentru tot felul de întreprinderi mai neobișnuite, bănui că e vorba de ceva cu totul nemaivăzut și nemaiauzit în Serviciu. Ceva se asemăna cu tinerețea lui Mihail, cu viața pe care o dusese acesta cînd fusese tînăr și nu cu opera sa de mai tîrziu, cu gîndirea, ideile sale pe care se ridicase Serviciul însuși. "Operațional" trebuie să fie un cuvînt inventat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
am dreptate cînd susțin că imaginația este ceva de care trebuie să ținem cont cu aceeași grijă și în aceeași măsură cu care ne comportăm față de ceea ce numim realitate. De fapt, una se află în prelungirea celeilalte, situația poate fi asemănată cu aceea a unui băț de undiță pe care îl afundăm în apă. E același băț, dar o parte este uscată și o parte umedă, dacă poți privi din lateral vei constata că par a nu avea continuitate, par două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
toată seriozitatea. În clasa a VII-a îi veni colegă de bancă Anita Voch. Așezate una lângă alta formau o pereche ciudată. Anita era înaltă și solidă, cealaltă, mică și pipernicită, abia dacă-i ajungea la umăr. Sufletește însă se asemănau și înclinația spre șotii făcu din cei doi ani de școală o înșiruire de evenimente din cele mai năstrușnice. Ieșiseră de la cursul de radio plictisite. Luana propuse să facă ceva deosebit. Ce anume? Nu știu, ceva ieșit din comun. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
-l folosește în exprimare. Uneori, personajul se poate prezenta singur prin intermediul monologului interior, autocaracterizându-se astfel. A caracteriza un personaj înseamnă a-i stabili poziția în operă (personaj principal / personaj secundară, a-i prezenta toate trăsăturile fizice și morale, a-l asemăna sau deosebi de oamenii din realitate, a-l urmări în relațiile cu alte personaje, precum și a arăta atitudinea scriitorului față de respectivul personaj. În prezentarea însușirilor unui personaj, accentul trebuie să cadă pe însușirile sufletești, deoarece frământările, gândurile și calitățile sufletești
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
anumit efect în mintea cititorului prin sublinierea superiorității unuia dintre subiecte, prin clarificarea identității proprii a fiecăruia dintre ele sau chiar înțelegerea unui subiect mai dificil prin raportare la unul facil. Compoziția își propune să arate sistematic prin ce se aseamănă aceste subiecte între ele și prin ce diferă. Scopul comparației este dea stabili cele mai vizibile trăsături comune sau similare, în timp ce scopul contrastului este de a sublinia trăsăturile distinctive, particulare ale acestor subiecte. Începutul unei astfel de compoziții presupune niște
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
printre dealuri pline de podgorii, pădurea Dobrina. Deasă, mare, tăcută și neclintită, ca o statuie a unui faraon egiptean. Pare un castel de smarald verde, în care se adăpostesc multe vietăți. Înconjurată de jur împrejur cu dealuri, s-ar putea asemăna cu o cetate minunată, ca și una din cele construite de Ștefan cel Mare. Este printre locurile cele mai agreate de hușeni. Adesea aceștia vin să admire această minunată pădure. Și au destule lucruri de admirat! Stejari falnici, frasini uriași
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Își mai aducea aminte de el? Viitor fost mare regizor de film și viitor fost mare sculptor! Îl uitase până și propriul său pește din Piața Carolina, el Însuși pradă Îndoielilor și iluziilor de când cei În trecere pe acolo Îl asemănau tot mai mult cu Domnișoara Pogany. Cel puțin așa susțineau detractorii de azi ai lui Grațian și admiratorii săi fideli de ieri. Pretinsa asemănare cu celebra sculptură a lui Brâncuși făcea peștele să se umfle În solzi În vreme ce un aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cum să spun, un efort plăcut, chiar dacă te-ar fi dus în mormînt. Bătrîna devine visătoare și pare că s-a întîlnit cu doamna cumătră, cea cu coasa. Tresare și revine la realitate. Spune-mi, doamna Anica, cu ce ai asemăna trăirile acelea de demult? Într-un beci răcoros este un butoi cu vin. Plin, neînceput și foarte bun. Tu bați cepul: stînga, dreapta, în sus, în jos și deodată țîșnește licoarea... Un pahar, două... începi să plutești în euforie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Fraza nu-i place deloc. În cele sfinte se spune că "Dumnezeu l-a creat pe om, după chipul și asemănarea sa". Meditează profund și aduce niște amendamente: Spune "asemănarea sa" și nu identic cu El. Doi oameni se pot asemăna și unul poate fi Sfînt și altul Satana. Mulțumit de explicație, Dorohoi își continuă scrierile sale pentru a lua aminte cei care vor înțelege cît de cît din opera sa. Bogdănel Bogdănel a fost abandonat de mama sa imediat ce a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
aruncat umbrele peste tine în haită și se hrănesc din inima ta. Ești o metamorfoză. Nu poți umbla toată viața de mână cu o fantasmă, deschide ochii! Vei deveni și tu contur în curând, vei intra în turmă, te vei asemăna lor; scopul lor va fi scopul tău, vei vâna zâmbete zi și noapte, măști de duminică vei vâna. Zâmbetele nu ți se potrivesc, copile! Unde, dracu, ai văzut umbre vesele? O să-ți fie viața un iarmaroc, un circ ieftin teatru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ele ustură, dor, amorțesc, se usucă, se desprind din palme precum niște muguri pocniți prea devreme; dorul, 21 de zile fără ea, m-au durut mai mult decât în 7 ani de singurătate. M-a așteptat. Frate, este păcat să asemeni chipul cu închipuirea, să o necinstești pe Maica Domnului, să spurci sfânta icoană cu gândul de a o atinge. Sărutul catapetesmei este umilință, și nu patimă. Cine privește sfântul în ochi își ia porția de albastru și pentru lumea cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
voința noastră liberă să nu fie cu totul negată, socotesc că este poate adevărat că soarta este stăpînă pe o jumătate din acțiunile noastre, dar că tot ea ne îngăduie să cîrmuim noi singuri cealaltă jumătate sau aproape. Și eu asemăn soarta cu una din aceste ape distrugătoare, care, atunci cînd se înfurie, inundă cîmpiile, distrug copacii și casele, iau pămîntul dintr-o parte și îl duc în altă parte și fiecare fuge dinaintea lor; fiecare cedează în fața violenței lor fără
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
un cuvînt, un monstru pe care chiar infernul cu greu l-ar putea imagina. Dacă, citind Telemah, avem impresia că natura noastră umană se apropie de cea a îngerilor, la lectura Principelui lui Machiavelli ni se pare că oamenii se aseamănă cu demonii din infern. Cezar Borgia, duce de Valentinois, este modelul după care autorul îl formează pe principe, și pe care are impudoarea de a-l propune drept exemplu celor care se înalță în rang cu ajutorul prietenilor sau al armelor
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
mai mult decât frații tăi”. Din cele o sută cincisprezece întrebări pe care ucenicii I le adresează Învățătorului, șaizeci și șapte sunt ale Mariei Magdalena. Ea apare și în Evanghelia gnostică a lui Toma cu o întrebare: „Cu ce se aseamănă ucenicii Tăi?” (logion 21). Dar cele mai bogate și interesante mărturii sunt Evanghelia Mariei și Evanghelia lui Filip. În cea dintâi, Maria Magdalena îi încurajează pe apostolii îngroziți de perspectiva evanghelizării păgânilor 19, care nu-i vor cruța: dacă Isus
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
mie, nefericita, cine m-a născut? Din ce pântece am ieșit la lumină? Blestem am devenit în ochii fiilor lui Israel și cu batjocură m-au alungat ei din Templul Domnului. Vai mie, nefericita, cu cine aș putea să mă asemăn? Nu sunt ca păsările cerului, fiindcă și păsările cerului aduc pe lume pui, în vreme ce eu nu, Doamne! Vai mie, nefericita, cu cine aș putea să mă asemăn? Nu sunt ca vietățile pământului, fiindcă și vietățile pământului pot zămisli, în vreme ce eu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ei din Templul Domnului. Vai mie, nefericita, cu cine aș putea să mă asemăn? Nu sunt ca păsările cerului, fiindcă și păsările cerului aduc pe lume pui, în vreme ce eu nu, Doamne! Vai mie, nefericita, cu cine aș putea să mă asemăn? Nu sunt ca vietățile pământului, fiindcă și vietățile pământului pot zămisli, în vreme ce eu nu, Doamne! Vai mie, nefericita, cu cine oare mă asemăn? Nu sunt ca vietățile din ape, căci și ele pot zămisli, în vreme ce eu nu, Doamne! Vai mie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
aduc pe lume pui, în vreme ce eu nu, Doamne! Vai mie, nefericita, cu cine aș putea să mă asemăn? Nu sunt ca vietățile pământului, fiindcă și vietățile pământului pot zămisli, în vreme ce eu nu, Doamne! Vai mie, nefericita, cu cine oare mă asemăn? Nu sunt ca vietățile din ape, căci și ele pot zămisli, în vreme ce eu nu, Doamne! Vai mie, nefericita, cu cine aș putea să mă asemăn? Pământului, nici lui nu-i sunt asemeni, căci și pământul rodește la soroc și pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
vietățile pământului pot zămisli, în vreme ce eu nu, Doamne! Vai mie, nefericita, cu cine oare mă asemăn? Nu sunt ca vietățile din ape, căci și ele pot zămisli, în vreme ce eu nu, Doamne! Vai mie, nefericita, cu cine aș putea să mă asemăn? Pământului, nici lui nu-i sunt asemeni, căci și pământul rodește la soroc și pe tine, Doamne, te binecuvântează!” și, iată, un înger al Domnului a venit asupra ei și i-a zis: „Ana, Ana, Domnul a împlinit ruga ta
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
noapte - a apreciat situația Gruia. ― Să sperăm că șetrarii Își vor ține cuvântul dat de a rămâne alături de noi până la capăt... ― Din câte mi-am dat seama, domnule profesor, acest neam are niște principii privind relațiile interumane, care nu se aseamănă prea mult cu ale noastre... Dacă i-ai picat „cu tronc”, cum se spune, printr-un bine pe care i l-ai făcut, apoi te respectă cu adevărat. Ești Dumnezeul lor... Așa că am toată Încrederea că se vor ține de
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]