1,947 matches
-
de propoziție exclamativă: "Ce repede ai alergat!". În sens matematic, o propoziție matematică este o succesiune de afirmații care ori se poate demonstra, ea fiind atunci "demonstrabilă", ori nu trebuie a fi demonstrată, fiind atunci "axiomatică". În logica booleană propoziția (aserțiunea) este un enunț declarativ căruia i se atribuie una din cele două valori de adevăr "adevărat" sau "fals". O propoziție "adevărată" are drept valoare "adevărul". În această logică, cele două valori "adevăr" și "falsitate" se notează de obicei cu adevărat
Propoziție () [Corola-website/Science/298470_a_299799]
-
că nu se afla în stare de război și nu s-a angajat în acțiuni de luptă pe teritoriul celor trei state, de aceea cuvântul „ocupație” nu poate fi utilizat în acest caz. Ministerul de externe al Rusiei declară că „Aserțiunile cu privire la „ocuparea” de către Uniunea Sovietică și cu privire la pretențiile corespunzătoare ignoră toate realitățile legale, istorice și politice și sunt de aceea complet nejustificate”. Diferiți istorici afirmă că oficialii ruși încearcă o nouă rescriere și falsificare a istoriei. 1 septembrie, 1939, Germania
Ocuparea statelor baltice () [Corola-website/Science/309830_a_311159]
-
stare de război cu cele trei state și nu s-a implicat în nicio activitate de luptă în regiune, iar, datotită tuturor acestor fapte, nu se poate vorbi de „ocupație”. Ministerul de externe rus a declarat în mod oficial că: "Aserțiunile despre «ocuparea» de către Uniunea Sovietică și revendicările conexe ignoră toate realitățile legale, istorice și politice și de aceea sunt total netemeinice”. Mai înainte de 1940 După ce statele baltice și-au proclamat independența, Rusia Bolșevică a invadat la sfârșitul anului 1918. În conformitate cu
Ocuparea statelor baltice () [Corola-website/Science/309830_a_311159]
-
să-și dorească să primească un răspuns. Searle a numit asta "condiția de sinceritate". În cele din urmă și cea mai importantă condiție cere că fiecare ilocuție să fie descrisă în termenii a exact ceea ce încerca să facă. Astfel o aserțiune contează exact pe prezumția că acel ceva se întâmplă cu adevarat. O intrebare contează doar ca o încercare de a obține o informație suplimentară. A mulțumi cuiva contează doar ca o exprimare a gratitudinii. Asta asumă intenția vorbitorului sau "intenționalitatea
John R. Searle () [Corola-website/Science/298973_a_300302]
-
traumatismele habituale, deformările picioarelor). Acest concept are consecințe practice de mare valoare, prima fiind aceea că pune intr-o altă lumină elemente pâna acum subestimate ca deformările picioarelor și " traumele minore" și, in al doilea rând, faptul că face logică aserțiunea conform căreia eliminarea uneia dintre cauze poate opri evoluția spre ulcerație. Acest concept este susținut de argumente faptice, cum este studiul lui Pecoraro și col. ( 54 ) în care urmărindu-se prospectiv evoluția unui grup de subiecți s-a constatat coexistența
Piciorul diabetic [Corola-website/Science/92027_a_92522]
-
XVIII-lea prin cercetători cum ar fi J.G. Eichorn din Goettingen. Însă tradiția istoriografiei critice germane în mare nu era liberală, mulți din susținătorii ei fiind monarhiști (cum ar fi Julius Wellhausen și profesorul său Heinrich Ewald, ambii din Goettingen.) Aserțiunea liberală de a urma cercetarea critico-istorică s-a redus treptat, deoarece liberalii identificau cercetători clasici cum ar fi Martin Noth și Lothar Perlitt drept "liberali" în timp ce ei erau de fapt foarte conservatori din punct de vedere teologic. O analiză amănunțită
Creștinism liberal () [Corola-website/Science/333306_a_334635]
-
s-au luptat în mod eronat între ele, soldându-se cu moartea multor nevinovați și s-au creat conflicte fictive și haos, care au susținut și au legitimizat astfel necesitatea venirii la putere a grupului din jurul lui Ion Iliescu. Există aserțiuni că aceste confuzii au fost intenționat generate de către Militaru, acesta dezvinovățindu-se spunând într-un interviu că nu-i cunoștea acestuia numele și că ordinele sale au avut asemenea rezultate din lipsă de informații. Nicolae Militaru a fost înaintat în
Nicolae Militaru () [Corola-website/Science/304804_a_306133]
-
lor majoritate au fost recolonizați în fostele teritorii germane. Estimări științifice și corecte ale pierderilor omenești suferite de polonezi în timpul războiului nu par a fi posibile din lipsa datelor disponibile. Se pot emite doar păreri, și acestea sugerează că vechile aserțiuni din trecut sunt incorecte și motivate politic. Pentru început, populația totală a Poloniei din 1939 și repartiția sa etnică nu este cunoscută cu precizie, singurele date sigure provenind din Recensământul polonez din 1931. Cercetările moderne indică faptul că în timpul războiului
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
în evidență cu ajutorul unor experiențe cu un caracter pronunțat idealizat. Experimentele care sunt concepute în acest caz favorizează numai una din laturile fenomenelor studiate și anume acea latură care asigură necesitatea și suficiența caracterizării mărimii respective. Ținând cont de aceste aserțiuni, rezultă că introducerea într-o teorie dată a unei mărimi primitive cu ajutorul unor experiențe (mai mult sau mai puțin idealizate) se face prin descoperirea relațiilor de echivalență și de ordonare, a proprietăților interne de compunere aditivă (dacă există) și externă
Mărimi fizice primitive și derivate () [Corola-website/Science/329289_a_330618]
-
în al 14-lea secol după Muhammad. În "Tazkiratush-Shahadatai" a scris despre împlinirea a numeroase profeții, enumerând totodată descrieri din Coran și hadith referitoare la venirea lui Mahdi și a vârstei sale, pe are și le-a atribuit. Acestea includ aserțiuni că ar fi fost descris fizic în Hadith și a manifestat diverse alte semne. În timp, revendicările că ar fi reformatorul vremii sale a devenit din ce în ce mai explicite. Într-una dintre cele mai cunoscte și apreciate lucrări, Barahin-e-Ahmadiyya, a pretins că
Mirza Ghulam Ahmad () [Corola-website/Science/331932_a_333261]
-
Profesor universitar în capitala Moldovei, Aron Densușianu (1895) nu uită nici o clipă zona sa de baștină (născut la Densuș, județul Făgăraș), motiv pentru care nu va ezita să respingă teoria odobesciană, a obârșiei în spațiul macedo-român, și să formuleze o aserțiune privind originea mocănească a Mioriței. Ținutul Făgărașului și al Mărginimii Sibiului, pastoral prin excelență, i-a inspirat lui Aron Densușianu scenarii suficient de vrednice pentru a fi crezute. Multe decenii mai târziu, cercetările sistematice ale lui Adrian Fochi în această
Obârșia Mioriței () [Corola-website/Science/314190_a_315519]
-
Un apel la autoritate este un tip de argument în logică ce constă în susținerea valorii de adevăr a unei aserțiuni pe baza autorității, cunoștințelor și poziției persoanei care face aserțiunea. Este cunoscut și sub denumirea de argument din autoritate, argumentum ad verecundiam (Latină: argument din respect) sau ipse dixit (Latină: "el însuși spuse"). Este o metodă în obținerea cunoștințelor descriptive
Apelul la autoritate () [Corola-website/Science/311787_a_313116]
-
Un apel la autoritate este un tip de argument în logică ce constă în susținerea valorii de adevăr a unei aserțiuni pe baza autorității, cunoștințelor și poziției persoanei care face aserțiunea. Este cunoscut și sub denumirea de argument din autoritate, argumentum ad verecundiam (Latină: argument din respect) sau ipse dixit (Latină: "el însuși spuse"). Este o metodă în obținerea cunoștințelor descriptive, dar este o eroare logică în contextul logicii, deoarece validitarea
Apelul la autoritate () [Corola-website/Science/311787_a_313116]
-
Cazul opus ar fi atacul ad hominem în care se respinge argumentul pentru că cel care l-a formulat nu are autoritate sau poate fi altfel contestat. Pe de altă parte, nu implică o eroare logică în simpla argumentare că o aserțiune făcută de o autoritate este adevărată, în contrast cu afirmația că autoritatea este infailibilă în principii și deci nu poate fi supusă criticilor. Astfel o aserțiune poate fi adevărată sau valoarea de adevăr nu este demonstrabilă sau poate fi probabilă prin atribuirea
Apelul la autoritate () [Corola-website/Science/311787_a_313116]
-
altfel contestat. Pe de altă parte, nu implică o eroare logică în simpla argumentare că o aserțiune făcută de o autoritate este adevărată, în contrast cu afirmația că autoritatea este infailibilă în principii și deci nu poate fi supusă criticilor. Astfel o aserțiune poate fi adevărată sau valoarea de adevăr nu este demonstrabilă sau poate fi probabilă prin atribuirea ei unei autorități, iar afirmația că acea aserțiune este adevărată poate fi subiect al criticilor și e posibil să reiasă ulterior ca fiind greșită
Apelul la autoritate () [Corola-website/Science/311787_a_313116]
-
afirmația că autoritatea este infailibilă în principii și deci nu poate fi supusă criticilor. Astfel o aserțiune poate fi adevărată sau valoarea de adevăr nu este demonstrabilă sau poate fi probabilă prin atribuirea ei unei autorități, iar afirmația că acea aserțiune este adevărată poate fi subiect al criticilor și e posibil să reiasă ulterior ca fiind greșită. Dacă există o critică ce contrazice aserțiunea unei autorități, simplul fapt că aserțiunea își are originea în acea autoritate nu este un argument pentru
Apelul la autoritate () [Corola-website/Science/311787_a_313116]
-
adevăr nu este demonstrabilă sau poate fi probabilă prin atribuirea ei unei autorități, iar afirmația că acea aserțiune este adevărată poate fi subiect al criticilor și e posibil să reiasă ulterior ca fiind greșită. Dacă există o critică ce contrazice aserțiunea unei autorități, simplul fapt că aserțiunea își are originea în acea autoritate nu este un argument pentru ignorarea criticii. Sunt două tipuri de apeluri la autoritate, în baza autorității în care se are încredere. Cu cât e mai relevantă expertiza
Apelul la autoritate () [Corola-website/Science/311787_a_313116]
-
fi probabilă prin atribuirea ei unei autorități, iar afirmația că acea aserțiune este adevărată poate fi subiect al criticilor și e posibil să reiasă ulterior ca fiind greșită. Dacă există o critică ce contrazice aserțiunea unei autorități, simplul fapt că aserțiunea își are originea în acea autoritate nu este un argument pentru ignorarea criticii. Sunt două tipuri de apeluri la autoritate, în baza autorității în care se are încredere. Cu cât e mai relevantă expertiza unei autorități cu atât mai convingător
Apelul la autoritate () [Corola-website/Science/311787_a_313116]
-
confuzie între cauză și efect. Mai departe este de notat că un riguros concept al adevărului este un subiect destul de complex. Printre cei mai respectați filozofi ai Greciei Antice a fost Pitagora, a carui discipoli erau cunoscuți pentru justificarea propriilor aserțiunilor prin pura referire la aserțiunile maestrului lor cu formula: αὐτὸς έφη ("autos ephe"), sau "el însuși spuse". Această cunoscută practică a fost perpetuată de filozofii și clerul de mai târziu. Din cauza influenței scolasticismului, expresia este cunoscută în tranducerea ei în
Apelul la autoritate () [Corola-website/Science/311787_a_313116]
-
Mai departe este de notat că un riguros concept al adevărului este un subiect destul de complex. Printre cei mai respectați filozofi ai Greciei Antice a fost Pitagora, a carui discipoli erau cunoscuți pentru justificarea propriilor aserțiunilor prin pura referire la aserțiunile maestrului lor cu formula: αὐτὸς έφη ("autos ephe"), sau "el însuși spuse". Această cunoscută practică a fost perpetuată de filozofii și clerul de mai târziu. Din cauza influenței scolasticismului, expresia este cunoscută în tranducerea ei în latină ca ipse dixit. În
Apelul la autoritate () [Corola-website/Science/311787_a_313116]
-
de locuție, dar a mai făcut alte două lucruri. A pus o întrebare și a solicitat un răspuns de la Mayuma. Punerea unei întrebări reprezintă ceea ce Austin numește un "act ilocuționar ", producerea unei "ilocuții". Alte exemple ar fi: a face o aserțiune, a da un ordin, a promite ceva. Un act ilocuționar înseamnă a folosi o locuție cu o anumită forță. E un act "în" care spui ceva, nu actul "de" a spune ceva. ("It is an act performed "in" saying something
John Langshaw Austin () [Corola-website/Science/299075_a_300404]
-
prin intermediul capacității de a conta pe sprijinul, sentimentele și prezența persoanei celeilalte. Majoritatea poliamoriștilor pun accent pe respectul față de toți partenerii. Ascunderea faptelor - chiar și înțelegerea de genul " Nu întreba și nu spune" - este deseori privită cu dezaprobare, deoarece implică aserțiunea că partenerul nu poate face față adevărului și concluzia că acesta nu poate avea încrederea în persoana iubită în privința respectării angajamentelelor stabilite de comun acord. Partenerii unui partener trebuie "acceptați" ca o parte din viața persoanei respective, nu doar "tolerați
Poliamor () [Corola-website/Science/302213_a_303542]
-
de părere că aceste restricții nu sunt spre binele relației, deoarece au tendința de a înlocui încrederea cu prohibițiile posesive și a plasa relația într-un cadru de proprietate și control: "Ești a mea" / "Ești al meu". Acest concept reflectă aserțiunea tradițională conform căreia sunt necesare restricții pentru a preveni "devierile" partenerului, iar relațiile apropiate adiționale sunt o amenințare serioasă la adresa relației inițiale sau diminuează importanța acesteia. Poliamoriștii tind să considere partenerii partenerului drept un câștig în viața acestuia, și nu
Poliamor () [Corola-website/Science/302213_a_303542]
-
Totuși, atitudinile individuale variază foarte mult; în fiecare grup există unii membri cu diverse obiecții față de celelalte grupuri. Ca în cazul multor stiluri de viață, abordările filozofice privind poliamorul fac obiectul unor largi discuții. Una din metodele de studiere a aserțiunilor din spatele relațiilor este escalarea valorilor, cunoscută sub numele de teoria dezvoltării morale a lui Lawrence Kohlberg. În cadrul acestei teorii ce analizează ipotezele privind relațiile, aserțiunea că monogamia este unicul tip acceptabil de relație pe termen lung este un exemplu din cadrul
Poliamor () [Corola-website/Science/302213_a_303542]
-
abordările filozofice privind poliamorul fac obiectul unor largi discuții. Una din metodele de studiere a aserțiunilor din spatele relațiilor este escalarea valorilor, cunoscută sub numele de teoria dezvoltării morale a lui Lawrence Kohlberg. În cadrul acestei teorii ce analizează ipotezele privind relațiile, aserțiunea că monogamia este unicul tip acceptabil de relație pe termen lung este un exemplu din cadrul stadiului 4 de dezvoltare morală. Poliamorul reprezintă structura comună a relațiilor în cadrul stadiului 5 / 6. Alte metode utilizează stadiile dezvoltării personale și spirituale definite de
Poliamor () [Corola-website/Science/302213_a_303542]