479 matches
-
varietate de soluții comportamentale. Studiile au relevat faptul că valorile femeilor variază mai puțin de la o societate la alta comparativ cu cele ale bărbaților, precum și că de la o țară la alta, între valorile bărbaților se integrează o dimensiune de la foarte asertivă, competitivă și foarte diferită față de valorile femeilor, la una foarte modestă, preocupantă și asemănătoare cu valorile femeilor. Polul asertiv a fost denumit "masculinitate", iar cel "sensibil", "preocupat" a fost calificat convențional drept "feminitate". Femeile din țările feminine au aceleași valori
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
comparativ cu cele ale bărbaților, precum și că de la o țară la alta, între valorile bărbaților se integrează o dimensiune de la foarte asertivă, competitivă și foarte diferită față de valorile femeilor, la una foarte modestă, preocupantă și asemănătoare cu valorile femeilor. Polul asertiv a fost denumit "masculinitate", iar cel "sensibil", "preocupat" a fost calificat convențional drept "feminitate". Femeile din țările feminine au aceleași valori ale modestiei, disponibilității interpersonale ca și bărbații; în țările masculine, ele sînt mai asertive și competitive, dar nu în
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
asemănătoare cu valorile femeilor. Polul asertiv a fost denumit "masculinitate", iar cel "sensibil", "preocupat" a fost calificat convențional drept "feminitate". Femeile din țările feminine au aceleași valori ale modestiei, disponibilității interpersonale ca și bărbații; în țările masculine, ele sînt mai asertive și competitive, dar nu în aceeași măsură ca și bărbații, astfel că în aceste culturi naționale se formează un decalaj între valorile femeilor și cele ale bărbaților. Evitarea incertitudinii tratează problema toleranței unei societăți față de incertitudine și ambiguitate, pentru ca în
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
culturile urmăresc realizarea scopurilor sinelui și promovarea competitivității. Culturile masculine pun accentul pe comportamentul tipic masculin și pe diferențierea dintre sexe, iar valorile dominante sînt succesul, banii, competiția, performanța. între rolurile de gen există diferențe vizibile: bărbații "trebuie" să fie asertivi, centrați pe cîștigul material, iar femeile modeste, "la locul lor", tandre și preocupate de calitatea vieții. Accentul este pus, în primul caz, pe echitate, competiție și performanță. Culturile feminine, dimpotrivă, nu accentuează diferența dintre sexe, rolurile de gen sînt mai
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
2001), sînt legate de: tipul de management, modul de rezolvare a conflictului, recompensele valorizate, rețeaua de lucru, interacțiunea interpersonală, motivația de bază. Astfel, tipul de management este mai mult intuitiv, cu preocupare pentru consens în culturile feminine, și mai mult asertiv și autoritar în culturile masculine. Rezolvarea conflictului se realizează prin negociere și compromis în culturile feminine și prin luptă și agresivitate în cele masculine. Recompensele valorizate sînt calitatea vieții în culturile feminine și performanța în culturile masculine, după cum sînt preferate
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
conservatoare asupra familiei și a societății. Am susținut necesitatea valorizării în egală măsură a atributelor și a rolului de gen masculin și feminin, dar am preferat să adopt o poziție adesea conformistă normelor privind raporturile de gen (conciliantă și nu asertivă). Am susținut și suțin în continuare faptul că femeile constituie un grup minoritar, dar am subevaluat experiențele mele în calitate de membră a acestui grup. Am susținut că femeile sunt discriminate, oricât de subtile ar fi formele actuale ale discriminării, dar mi-
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
oameni, nu în funcție de uniforma militară". Această strategie demonstrează că femeile nu sunt tratate drept egale, cu atât mai mult dacă dețin o poziție de conducere mai importantă decât a acestora. Strategia adoptată de către respondenta C.R. poate fi considerată inteligentă și asertivă, reprezentând, de altfel, un comportament rațional. În condițiile în care drepturile pe care le ai îți sunt negate, o astfel de reacție nu poate fi condamnată mai ales dacă scopul este acela de a-ți fi recunoscut dreptul deja obținut
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
paradigma revendicativ-combativă, având ca țintă dominația masculină și mecanismele socio-culturale de conservare a acesteia înspre o paradigma feminină și feministă mai "soft", care are ca și concept referențial femeia subiect. Sau poate fi considerat unparcurs dinspre "feminismul victimist" înspre "feminismul asertiv". Acest proces, identificabil la scară personală și la nivelul discursului feminist pe care îl promovez, trece prin cele patru etape ale autonomiei 8, despre care psihosociologii spun că se regăsesc atât în procesul dezvoltării noastre ca adulți, cât și în
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
în propozițiile principale vs propozițiile subordonate. O perspectivă de analiză a fenomenului V2, care explică și restricția de aplicare a regulii V2 în contextele finite, introduce ideea că deplasarea verbului la C funcționează ca o strategie de codare a forței asertive (Ledgeway 2008: 456, pe baza analizelor din Platzack și Holmberg 1989; Klein 1994, 1998; Brandner 2004). Întrucât forța asertivă a enunțului se marchează în propoziția principală, este de așteptat deci ca aplicarea regulii V2 în propoziția subordonată să fie permisă
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
a regulii V2 în contextele finite, introduce ideea că deplasarea verbului la C funcționează ca o strategie de codare a forței asertive (Ledgeway 2008: 456, pe baza analizelor din Platzack și Holmberg 1989; Klein 1994, 1998; Brandner 2004). Întrucât forța asertivă a enunțului se marchează în propoziția principală, este de așteptat deci ca aplicarea regulii V2 în propoziția subordonată să fie permisă, dar reziduală. Pentru exemplificare, să luăm în discuție analiza napolitanei vechi propusă în Ledgeway (2007). În analiza textului napolitan
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
întreaga distribuție a inversiunii în limba română veche. Modelul propus surprinde și efectele de focalizare asociate adesea cu inversiunea verbului. (ii) În ultimă esență, deplasarea verbului la C prin inversiune se conturează ca fiind o strategie de codare a forței asertive (Ledgeway 2008: 456, pe baza analizelor din Platzack și Holmberg 1989; Klein 1994, 1998; Brandner 2004). Pe lângă rezultatul că inversiunea nu este o strategie exclusivă de focalizare, o serie de argumente precum următoarele conduc către această idee: alternanța în context
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
în exemplul (99c) (repetat mai jos) se observă că subjonctivul inversat nu induce o altă valoare prin comparație cu subjonctivul neinversat -; valorile multiple asociate cu inversiunea, care pot fi aduse doar sub umbrela unui mecanism foarte larg cum este forța asertivă; restricția inversiunii la contexte finite (cu excepția gerunziului, unde ridicarea V-la-FIN este obligatorie și se leagă de verificarea morfologiei gerunziale); asimetria propoziție principală / propoziție subordonată (v. §3.1.2 supra pentru limbile romanice; §3.2.2.2 infra pentru română); sub
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
în propozițiile subordonate, întrucât deplasarea verbului nu interferează cu proiecțiile care găzduiesc complementizatorii și alte elemente de relație (i.e. FORCEP sau FOCP). Din punctul de vedere al valorii asociate cu deplasarea la C / inversiunea (i.e. strategie de codare a forței asertive), predicția este că inversiunea este mult mai rară în propozițiile subordonate, codarea forței asertive fiind asociată cu propozițiile principale. Această predicție este confirmată statistic (v. §3.2.2.2.2 infra) și a fost formulată ca observație în studii anterioare
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
alte elemente de relație (i.e. FORCEP sau FOCP). Din punctul de vedere al valorii asociate cu deplasarea la C / inversiunea (i.e. strategie de codare a forței asertive), predicția este că inversiunea este mult mai rară în propozițiile subordonate, codarea forței asertive fiind asociată cu propozițiile principale. Această predicție este confirmată statistic (v. §3.2.2.2.2 infra) și a fost formulată ca observație în studii anterioare (Stan 2013; Dragomirescu 2014; Zafiu 2014, 2016). O predicție mai subtilă este că inversiunea
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
ca observație în studii anterioare (Stan 2013; Dragomirescu 2014; Zafiu 2014, 2016). O predicție mai subtilă este că inversiunea este mai frecventă în subordonatele conjuncționale, mai ales în cele selectate de verba dicendi, întrucât acestea marchează un grad de forță asertivă mai mare decât alte tipuri de subordonate (relative și circumstanțiale) (v. și Ledgeway 2008: 459 pentru o observație asemănătoare asupra napolitanei vechi). Această predicție, formulată ca observație de unii autori (v. Zafiu 2014 cu referire la inversiunea în propoziții condiționale
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
la C nu influențează modul de structurare a periferiei stângi propoziționale. Aceste considerente întăresc ipoteza formulată în §3.2.2.1.5 supra, și anume că deplasarea la C / gramatica V2 este un mecanism mai general de codare a forței asertive. A doua observație privește interpretarea propozițiilor în care verbul este plasat la sfârșitul frazei (e.g. (121)). Cel puțin prin referire la unele texte vechi (autori culți, de formație latină), în lucrările tradiționale (v. Stan 2013: 22 și referințele; Todi 2001
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
ar fi creat ambiguitate în discuția privitoare la gramatica V2 a limbii vechi.După cum am subliniat în repetate rânduri în secțiunile anterioare, deplasarea la C în gramatica V2 romanică veche este în primul rând o strategie de codare a forței asertive și, din perspectivă diacronică, verificarea forței asertive (formalizată ca o trăsătură în domeniul C) prin V-la-C a fost eliminată, ducând la eliminarea deplasării la C a verbului, deci a eliminării majorității cazurilor în care inversiunea are loc. Pe de altă
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
la gramatica V2 a limbii vechi.După cum am subliniat în repetate rânduri în secțiunile anterioare, deplasarea la C în gramatica V2 romanică veche este în primul rând o strategie de codare a forței asertive și, din perspectivă diacronică, verificarea forței asertive (formalizată ca o trăsătură în domeniul C) prin V-la-C a fost eliminată, ducând la eliminarea deplasării la C a verbului, deci a eliminării majorității cazurilor în care inversiunea are loc. Pe de altă parte, verificarea trăsăturii [+directiv] prin deplasarea verbului
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
să prezentăm, pe scurt, și alte valori asociate cu inversiunea, nediscutate explicit în secțiunile anterioare. Întrucât gramatica V2 este opțiunea reziduală, valorile discursive asociate cu inversiunea sunt secundare valorii principale pe care o antrenează deplasarea V-la-C, și anume codarea forței asertive. Una dintre valorile interesante ale inversiunii, pusă în valoare mai ales în cronici, predoslovii și alte texte narative, se leagă de funcția narativă a structurilor inversate. La fel ca în structuri latinești de tipul VeniuntHerbitam duo praetoris aemuli non molesti
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
C: dacă ambele tipuri de structuri au valori discursive comune, atunci aportul pragmatic al inversiunii se va diminua. Un rezultat de acest tip ar întări ideea că deplasarea V-la-C în româna veche se asociază în primul rând cu codarea forței asertive (ca și alte faze V2 ale altor limbi romanice vechi), idee conturată din ce în ce mai clar de analizele propuse mai sus, în care am arătat că inversiunea/deplasarea verbului la C nu se asociază cu o unică valoare sintactică sau funcțional-pragmatică. 3
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
V-la-I, opțiunea nemarcată. Deși în multe situații deplasarea V-la-C se asociază cu focusul, focalizarea este doar una dintre valorile/funcțiile acestui fenomen. O analiză mai permisivă atribuie deplasării la C o valoare / funcție mai generală - strategie de codare a forței asertive (v. Ledgeway 2008) - și o serie de valori secundare, de tipul focus, contrast, valoare topică etc. (iii) În §3.2.2.1 supra, am căutat să identificăm proiecția care găzduiește verbul deplasat la C și am identificat-o ca fiind
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
care introduc un referent nou sau un eveniment nou (134a) în universul de discurs; introducerea descrierii și marcarea desfășurării acțiunii) și, pe de altă parte, deplasările determinate de factori pragmatici (marcând mai ales valori modale) (propoziții optative, iusive (134b), concesive, asertive, imperative; interogative totale; marcarea contrastului). (134) a. (Inopinantes nostri re nova perturbantur, ac vix primum impetum cohors in statione sustinet.) Circumfundunturhostes ex reliquis partibus, si quem aditum reperire possint '(Trupele noastre, neașteptându-i, au fost încurcate/surprinse, iar cohorta de pe
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
la C, care a fost eliminat diacronic în trecerea la româna modernă, am propus o analiză mai complexă, care face apel atât la factori discursivi (focalizare, topicalizare, contrast, v. Hill și Alboiu 2016), cât și la factori sintactici (codarea forței asertive, v. Ledgeway 2008, cf. și Brandner 2004). Testele sintactice care indică faptul că în fazele vechi ale altor limbi romanice funcționează o gramatică de tip V2 relaxată au fost aplicate și la româna veche; calificarea ca "gramatică V2 relaxată reziduală
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
CL, V-CL-AUX) - deplasarea V-la-C este disponibilă în limba veche într-un număr mai mare de contexte sintactice decât în limba modernă; deplasarea V-la-C nu se manifestă doar în vederea verificării trăsăturii [+directiv], ci reprezintă o strategie generală de marcare a forței asertive (v. Ledgeway 2008), speficifică limbilor romanice vechi - prin aplicarea testelor sintactice propuse în bibliografia de romanistică pentru analiza fazelor vechi ale limbilor romanice ca sisteme cu gramatică V2 relaxată (cu excepția francezei vechi, care prezintă o gramatică V2 strictă), se poate
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
actul ilocuționar (asta înseamnă întreg actul ilocuționar cu forța sa ilocuționară și conținutul propozițional) ca unitate de analiză, [...] atunci găsim că sunt cinci moduri generale de a utiliza limbajul, cinci categorii generale de acte ilocuționare. Spunem oamenilor cum sunt lucrurile (Asertive), încercăm să-i determinăm să facă anumite lucruri (Directive), ne angajăm să facem lucruri (Angajante), ne exprimăm sentimentele și atitudinile (Expresive), și cauzăm schimbări în lume prin asumările noastre (Declarații) (Searle: 1999, vii-viii; vezi și Searle: 2000). Din cele cinci
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]