506 matches
-
socială? În sclavia fămeiei”. Cu alte cuvinte, Bolliacxe "„Bolliac,Cezar" conștientizează faptul că subjugarea de gen este cea mai veche și mai răspândită formă de dominație, că patriarhatulxe "„patriarhat" este mai vechi și mai universal decât orice altă formă de aservire. În anumite contexte, devine purtătorul de cuvânt al intereselor femeilor: solicită pentru femei drept de vot, statutul de cetățene legiuitoare, judecătoare și executoare (în 1866), în alte contexte el se înscrie în corul general al opțiunii pentru votul universal masculin
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
cum ar fi cea rawlsiană, conceptul folosit în sensul părților contractante se referă explicit la „capi de familie” și implicit la bărbați. Contractul socialxe "„contractsocial" fratern al modernității a consacrat, până la urmă, putereaxe "„putere" unor bărbați în contextul sferei publice, aservirea femeilor în sfera privatăxe "„sferaprivată" și excluderea lor din sfera publicăxe "„sferapublică". Dihotomiilexe "„dihotomie" de gen se manifestă, susține Patemanxe "„Pateman,Carole", în practica politică, precum și în teoria politicăxe "„teoriepolitică", în lege și în politicile actuale ale statului cu privire la bunăstarea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
intelectuale mai joase. Există, susține Jaggarxe "„Jaggar,Alison", multiple surse de oprimare: unele sunt chiar în mintea femeilor, dar altele sunt în instituții, în structurarea culturii. Procesul de ridicare a conștiinței femeilor este unul necesar, dar nu suficient pentru eradicarea aservirii lor (Jaggarxe "„Jaggar,Alison", Feminist Politics and Human Nature, pp. 316-317). În România, teoria socialistă feministăxe "„feministă" începe să se contureze după anul 2000, plecând de la problematica repartizării muncii și veniturilor. Este însă mai greu ca o asemenea încadrare doctrinară
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
vorbi despre un feminism marxist, dar nu putem totuși vorbi despre un feminism marxian, cu alte cuvinte al ideilor lui Karl Marxxe "„Marx,Karl". El nu poate fi socotit un teoretician feminist, pentru că nu a tratat și nu a studiat aservirea femeilor. Pe Marxxe "„Marx,Karl" l-au interesat mecanismele de exploatare ca mecanisme de producere a plusvalorii (Capitalul, 1867)10, eliberarea proletariatului din formele de exploatare de tip capitalist (Manifestul Comunist, 1848), critica liberalismului, a teoriei despre natura umanăxe "„naturaumană
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
și își pot folosi pe deplin capacitățile și talentele. Marxismxe "„marxism"ul a inspirat pentru feminism o tratare analoagă în privința schimbărilor legate de producția domestică, gospodărie și sexualitatexe "„sexualitate". Femeile vor fi eliberate de condițiile materiale care le țin în aservire domestică și sexuală, putând să își folosească nealienat și în întregime toate capacitățile și talentele. Feminismul marxist a produs teorii explicative mai ales în domeniul relațiilor de muncă. Două dintre cele mai influente teorii elaborate de către feminismul marxist explică diferențele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
dar în care bărbații și femeile erau complet liberi. În timp, au fost prohibite incesturile, apoi bărbații au făcut reguli prin care au putut deține femeile în posesie personală. Familia monogamăxe "„familiamonogamă", pe care Engelsxe "„Engels,Friedrich" o consideră locusul aservirii femeilor, a apărut și s-a dezvoltat ca și consecință a apariției surplusului de produse și a proprietății private. Engelsxe "„Engels,Friedrich" presupune că a existat întotdeauna o diviziune sexuală naturală a muncii, prin care bărbații desfășoară mai ales activități
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
nu decurge nicidecum în mod logic de ce munca femeilor, indiferent de domeniu, este tratată și plătită inferior față de cea a bărbaților (Jaggarxe "„Jaggar,Alison", 1983, p. 69). În consecință, ideea că revoluția proletară și crearea societății comuniste vor pune capăt aservirii femeilor este complet discutabilă și contestabilă. O asemenea soluție a fost deja certificată ca soluție falsă, chiar în contextul experienței comuniste. 2.3. Feminismul marxist contemporantc "2.3. Feminismul marxist contemporan" După experiența comunistă, feminismul marxist occidental își asumă faptul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
experiența comunistă, feminismul marxist occidental își asumă faptul „căsătoriei nefericite” (Heidi Hartmannxe "„Hartmann,Heidi", 1981) a celor două doctrine, dar relevă potențialul emancipator al unor idei marxiste. Demersul principal al feminismului marxist este cel de a descrie bazele materiale ale aservirii femeilor și inegalitatea economică drept sursă a conștiinței inferiorității lor, relația între statutul femeilor din diferite etape istorice și modurile de producție, utilizarea analogiilor posibile între femei ca grup și înțelesurile marxiste ale claselor exploatate (Nancy Hartsockxe "„Hartsock,Nancy", 1979
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
unor munci de obicei gratuit prestate de femei, nu vor mai fi tratate ca nemuncă, iar femeile care le prestează, ca persoane parazitare pe veniturile bărbaților. Socializarea muncii domestice private este, după Bensonxe "„Bentson,Margaret", singura șansă de a lichida aservirea femeilor. Alte autoare marxiste (Mariosa Dalla Costaxe "„DallaCosta,Mariosa" și Selma Jamesxe "„James,Selma", 1972) consideră nu doar că munca domestică trebuie tratată ca productivă, dar mai mult, ea trebuie tratată ca producătoare de plusvaloare, femeile lucrând pentru ca să creeze condițiile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
excesul de determinism economicxe "„determinism economic" în explicarea opresiunii. Dacă este încă utilizat ca metodă critică, el este complet abandonat ca soluție. În nici un context feminist influențat de marxismxe "„marxism" nu se mai invocă revoluția proletară ca soluție pentru sfârșitul aservirii femeilor. Marxismul menține diviziunea publicxe "„public"-privatxe "„privat" și ideea că sfera publicăxe "„sferapublică" este masculinăxe "„masculin", el adresându-se fraternității masculinexe "„masculin" atunci când vorbește de revoluția proletară (vezi, de exemplu, motoul la Manifestul Partidului Comunist: „Proletari din toate țările
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
o necesitate. Feministele celorlalte orientări (reformiste) au lucrat în paradigmele teoretice și politice preexistente, create de către bărbați. Aspirația răspândită și adesea împlinită a fost aceea ca femeilor să li se recunoască drepturi egale, să se diminueze exploatarea, eventual să dispară aservirea lor, să fie abolită diviziunea de gen a muncii,xe "„diviziuneadegenamuncii" atât în spațiul publicxe "„spațiupublic"xe "„public", cât și în cel privatxe "„privat", să aibă șanse egale la educație, cariere, poziții de decizie. Pe scurt, în cea mai mare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
accentuând asupra universalității rațiunii și a depărtării de „naturăxe "„natură"”, tocmai pentru că asocierea simbolică femeie-natură a concurat la situarea în inferioritate a femeilor 23. Sexismulxe "„sexism" și speciismulxe "„speciism" au baze comune și o logică asemănătoare a dominării și a aservirii, în primul caz a femeilor, în cel de al doilea, a naturii. Ele se bazează pe androcentrismxe "„androcentrism" și antropocentrismxe "„antropocentrism" (Plumwoodxe "„Plumwood,Val", 1993). Progresul a fost înțeles în tradițiaxe "„tradiție" occidentală ca luare în stăpânire a „naturii” de către
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
Aceasta înseamnă un recul serios după ce gândirea marxistă și socialistă a tratat problematica egalității de gen (Engelsxe "„Engels,Friedrich"6, Babel). Babel, în lucrarea Femeia și socialismulxe "„socialism" (1879), relevă chiar faptul că, dincolo de existența proprietății private ca factor de aservire a femeilor, este în interesul bărbaților să le țină pe femei în stare de inferioritate. O astfel de subjugare nu va fi cu putință dacă femeile vor avea independență economicăxe "„independență economică" față de bărbați. Revoluția proletară va conduce la abolirea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
în România și în multe alte țări comuniste, pedeapsa cu închisoarea. Statutul general egal, indiferent de sex, rasă, etnie, religiexe "„religie", era cel de „om al muncii”. Această ideologiexe "„ideologie" deschidea femeilor, cel puțin teoretic, o largă posibilitate spre lichidarea aservirii economice, respectiv de dobândire a independenței economice. Femeile au reprezentat aproape o jumătate din forța de muncă. Statutul lor era cel de „tovarășe de muncă și viață ale bărbaților”. Ponderea femeilor casnice era nesemnificativă. Munca devine elementul nivelator al diferențelor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
stat". Practic, experiențele estului Europei infirmă complet iluzia marxistă a eliminării patriarhatului ca relație de puterexe "„putere" între femei și bărbați prin care aceștia din urmă domină alegerile și resursele fundamentale în societate și țin în relație de subordonare și aservire femeile fiindcă sunt femei, dacă se abolește exploatarea de clasă. Caracterul ubicuu, endemic, special al patriarhatului face obiectul unei teoretizări largi, mai ales în tradițiaxe "„tradiție" feminismului radical. Dacă feminismul liberal îl vede preponderent în aceea că femeile ori nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
robie. Cu soluții absurde, inumane, antidemocratice și anticulturale, amenință să abată mersul normal al istoriei. Semănător de ură, element de dezbinare, fascismul e o primejdie pentru întreaga civilizație - contribuția colectivă a tuturor popoarelor. Doctrina lui stă în vârful bâtei, idealul - aservirea maselor sub călcâiul de fier al unei pături subțiri, care simte alunecându-i terenul de sub picioare. Fascismul încearcă să-și deschidă drum mai în toate țările. S-a abătut și pe la noi. Susținut de către țările de obârșie, în special de către
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
patriarhatul, ca formă de dominare a femeilor de către bărbați, este constant, indiferent de organizarea politică a societății 47. 4.2. Provocări privind familia în paradigma marxistătc "4.2. Provocări privind familia în paradigma marxistă" Feminismul marxist evidențiază bazele economice ale aservirii femeilor, consideră drept temei al inferiorității acestora inegalitățile din sfera economică. Treburile casnice funcționează similar modului de producție, doar că forța de muncă a femeilor este folosită fără a fi recompensată. Are loc o veritabilă înstrăinare a muncii 48. Femeile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
pentru a contracara puterea politică sporită a celor avuți. Fără a ilustra neapărat această filozofie politică, vom face o trimitere la un freudian dizident: Wilheim Reich. Reich se întreabă ("The function of the Orgasm", 1942) de ce se luptă oamenii pentru aservirea lor ca și cum ar fi vorba despre salvarea lor? El găsește că surprinzător nu este faptul că unii oameni fură și alții fac grevă, ci mai curând faptul că înfometații nu fură tot timpul, iar cei exploatați nu fac tot timpul
by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
până la urmă, absorbit, de-a lungul acelui mileniu și mai bine de când Aurelian și-a retras trupele și administrația la sud de Dunăre. De altfel, prima dictatură comunistă - cea a lui Dej și a ciracilor săi, o formă brutală de aservire a unui imperiu străin și reacționar, În sensul că acționa contra tradiției fundamentale a națiunii și a culturii, spre deosebire de Turci, pe care instituțiile, Biserica și limba noastră Îi lăsau mai degrabă indiferenți! - Își arăta clar culoarea de aparat politic și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
prin mediere Încheiat cu reclamantul, depus la dosar. Instanța, socotindu-se lămurită asupra Învoielii părților, reține cauza spre a se pronunța. CAPITOLUL XI SARCINI CE POT GREVA DREPTUL DE PROPRIETATE Despre servituți Servitutea este o stare de dependență sau de aservire ce Împovărează proprietatea unei persoane ; este o obligație a proprietarului de a supune pământul său intereselor altuia, ca de exemplu, aservirea sau supunerea fondului său proprietarului vecin pentru ca acesta să treacă peste el pentru a putea ajunge pe terenul sau
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
CAPITOLUL XI SARCINI CE POT GREVA DREPTUL DE PROPRIETATE Despre servituți Servitutea este o stare de dependență sau de aservire ce Împovărează proprietatea unei persoane ; este o obligație a proprietarului de a supune pământul său intereselor altuia, ca de exemplu, aservirea sau supunerea fondului său proprietarului vecin pentru ca acesta să treacă peste el pentru a putea ajunge pe terenul sau În gospodăria proprietatea sa. De regulă, servitutea operează când pământul deținut În proprietate de o persoană este Înconjurat pe toate laturile
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
slăbească puterea de atac și rezistența lui Ștefan cel Mare. Alianța turco-tătară din anul 1475 a limitat apoi expansiunea economică și politică a Moldovei în Răsărit și a pregătit calea pentru ocuparea Chiliei și Cetății Albe, ceea ce a dus la aservirea ei politicii turcești, pentru mai bine de 400 de ani și la constituirea unui pretext de intervenție a rușilor în secolele XVIII-XIX. Dintr-o scrisoare a lui Mengli Chirai, trimisă lui Mahomed al II-lea la sfârșitul primăverii anului 1476
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
a fost numit San Martino della Battaglia). Consecințele acestei situații și efectele tuturor acestor bătălii s-au făcut simțite într-o manieră apăsătoare asupra poporului lipsit de apărare. Mizerie, lipsă de hrană, foame, ignoranță, analfabetism, taxe împovărătoare, regim polițienesc și aservire politică: iată, în realitatea crudă, condițiile sociale și morale ale Veronei din prima jumătate a secolului XIX. În acest tablou închis și dezolant s-a inserat opera concretă a clerului și a laicilor catolici veronezi. În alte cuvinte, ca să-i
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
bine de alte momente ale vieții. Timpul instantaneității se extinde, dar „despotismul” său e departe de a fi total, hiperconsumatorul fiind în măsură să-și amenajeze programul, să adopte ritmuri diferențiate după situații și momente. Pe de o parte, sentimentul aservirii față de timp se generalizează, iar pe de alta, se dezvoltă timpul liber, timpul pentru sine și al său, individualizarea modurilor de a gestiona timpul personal, disocierea ritmurilor de viață, practicile în care accepți să pierzi timp sau în care îți
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
ea (rămînînd un re-cititor și răs-cititor devotat al minunatelor ei culegeri). Delimitarea asta n-a fost un act de revoltă împotriva influenței ei, ci un act de fidelitate : fidelitatea față de spiritul ei e cea care mi-a călăuzit gîndirea de la aservire la independență. Acesta e darul suprem pe care ți-l fac marii critici : te învață să te desparți de ei. Nu pretind nici o secundă că această culegere se poate compara, fie și în glumă, cu ale ei ; și cu atît
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]