1,877 matches
-
BUDUCA Abia urma scapă turma, într-adevăr. în alt limbaj, abia matul dă sensul unui joc de șah. Inițiatic vorbind, abia moartea luminează sensul vieții, iar mistic, abia apocalipticul ne scoate din (apoca)lipsa destinului. Așa grăit-a, după Mateiu, asfințitul Crailor, magii împărați decrepiți ai decrepitudinii însăși a timpurilor. E finalul, adică noul început, cum numai Ion Barbu a putut înțelege: " Da, asfințitul Crailor, dar în cealaltă parte, odată cu stelele Scorpiei, răsăritul unui sens tragic și nou...". Vecernia de apoi
Inițierea Crailor by Ioan BUDUCA () [Corola-journal/Journalistic/6650_a_7975]
-
sensul vieții, iar mistic, abia apocalipticul ne scoate din (apoca)lipsa destinului. Așa grăit-a, după Mateiu, asfințitul Crailor, magii împărați decrepiți ai decrepitudinii însăși a timpurilor. E finalul, adică noul început, cum numai Ion Barbu a putut înțelege: " Da, asfințitul Crailor, dar în cealaltă parte, odată cu stelele Scorpiei, răsăritul unui sens tragic și nou...". Vecernia de apoi, slujită de cei trei magi de la Răsărit, Craii: "mari-egumeni ai tagmei preasenine". Iar noi eram încă nerăscumpărați din trufie: "așteptam ca surghiunul nostru
Inițierea Crailor by Ioan BUDUCA () [Corola-journal/Journalistic/6650_a_7975]
-
din pămînt, dar cu scînteie angelică în lutul din care e făcut. Cei trei magi împărați, aflați aici, la porțile Răsăritului, în vremea cea mai decrepită a Căderii și sub pana cea mai radical antimodernă din literatura română, își visează asfințitul, care e al nostru al tuturor, potrivit apocalipsei evanghelice: "Și plecam tustrei pe un pod aruncat spre soare-apune, peste bolți din ce în ce mai uriașe în gol. înaintea noastră, în port bălțat de măscărici, scălămbăindu-se și schimonosindu-se, țopăia de-a-ndaratelea, fluturînd o năframă
Inițierea Crailor by Ioan BUDUCA () [Corola-journal/Journalistic/6650_a_7975]
-
apocalipsei evanghelice: "Și plecam tustrei pe un pod aruncat spre soare-apune, peste bolți din ce în ce mai uriașe în gol. înaintea noastră, în port bălțat de măscărici, scălămbăindu-se și schimonosindu-se, țopăia de-a-ndaratelea, fluturînd o năframă neagră, Pirgu. Și ne topeam în purpura asfințitului...". Binecuvîntată limbă: "Și ne topeam..." ar fi fost descrierea a tot ceea ce se întîmplase înaintea vecerniei de apoi. Mateiu descrie aceste întîmplări ca și cum ar fi o inițiere în decrepitudine și îl înfățișează pe viitorul deputat Pirgu ca hierofant al desacralizării
Inițierea Crailor by Ioan BUDUCA () [Corola-journal/Journalistic/6650_a_7975]
-
Ion Barbu. Dacă ar fi să "traducem" ce a vrut să spună Ion Barbu prin "răsăritul unui sens tragic și nou...", am avea nevoie de înțelesul nietzschean al tragicului, gîndit pentru lumea în care Dumnezeu însuși a asfințit. Pînă la asfințitul lumii înseși, hagialîkurile au a fi călăuzite sub condiția unei duble Căderi, cea primordială, din vremea cînd Dumnezeu era viu, și cea finală, din vremea nouă, cînd Dumnezeu a murit (împreună cu psihologia conștiințelor care se țineau pe sine în viul
Inițierea Crailor by Ioan BUDUCA () [Corola-journal/Journalistic/6650_a_7975]
-
de viitorul deputat nu mai are cum să fie una ascensională, ci una descensională. Clepsidra lumii e întoarsă. Aurul filosofic e de aflat în putrefacția mîlurilor infernale. Lumea veche a valorilor merge de-a-ndăratelea în raport cu lumea nouă (și viceversa) spre un asfințit dincolo de care răsăritul unui sens tragic și nou nu-și mai poate găsi expresia, aici și acum, decît într-o melancolie castrată de principiul nostalgiei. Antimodernul Ulise nu mai are un acasă al său. Este aruncat într-un timp viitor
Inițierea Crailor by Ioan BUDUCA () [Corola-journal/Journalistic/6650_a_7975]
-
principiul nostalgiei. Antimodernul Ulise nu mai are un acasă al său. Este aruncat într-un timp viitor pe cerul căruia singura stea fixă ce se mai poate vedea (cu cel de-al treilea ochi al vechii gnoze) este Răsăritul de după Asfințit. Nietzsche a numit asta "ultra-omul". Mateiu a numit asta Curtea Veche. Filosoful a preferat un concept al revoluției. Poetul a ales o imagine a restaurației.
Inițierea Crailor by Ioan BUDUCA () [Corola-journal/Journalistic/6650_a_7975]
-
Cu mărul soarelui să te otrăvesc/ Iată-mă-s rinocerul tău în tunică de clown/ Jonglînd cu popice ca să te fac să rîzi./ Iată-mă-s girafa ta. Majusculă/ În textul zilei, citește-mă A/ Iată-mă-s vulturul din asfințit/ Cu inima mea în cioc aprinsă ca un lampion." (Menajerie). Metamorfoze fără magie, dînd seama doar de-o nestatornicie supusă, vag, unei iubiri. Corp transparent ar putea fi un volum, subțire și vădind subțieri, de poezii de dragoste. Sau, mai
Subțieri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6681_a_8006]
-
am cerut-o ca daune de război. În ciuda necazurilor pricinuite de cei recalcitranți, trebuie să admit că sunt fericit; ba chiar revolta lor ocazională îmi îngăduie să cunosc treptat lumea, și îi voi fi veșnic recunoscător lui Menuhin pentru un asfințit miraculos în golful Sydney. Cred că până și eșecurile m-au ajutat să fiu fericit căci, dacă mi-aș fi putut adăuga pe listă și pianiștii, care sunt cohorte, n-aș mai fi avut un minut de răgaz. Dar am
Julio Cortázar - Manuscris găsit lângă o mână by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/6631_a_7956]
-
ana, Elena Badea " Raza verde", un fenomen astronomic spectaculos și extrem de rar, care durează de obicei doar o secundă, a fost surprinsă într-o fotografie spectaculoasă. Potrivit site-ului descoperă.ro, la asfințit sau la răsărit, uneori se poate observa, timp de doar o secundă sau două, cum o porțiune a Soarelui vizibilă deasupra orizontului își schimbă brusc culoarea, devenind de un verde intens, de unde și numele de raza verde. În timpul interacțiunii razelor
Fotografie spectaculoasă cu "raza verde", ce durează doar o secundă by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/65152_a_66477]
-
ORI, DACĂ SE ÎNTOARCE, S-AR PUTEA SĂ AIBĂ HUHURITĂ. ÎNTUNERICUL NE URĂȘTE. ÎN AFARA CASEI PÂNDESC MULTE PRIMEJDII. Din adâncul codrului, din inima pădurilor dese de brazi care înconjurau deplin satul, un vânt tăcut de întuneric bătea din zori până în asfințit. Chiar și în lunile de vară o umbră de vânt întunecat se prelingea din pădure până în sat. Iar râul, spumegând, bolborosind, șerpuia printre ogrăzi și se năpustea în vale, cu malurile albite de spumă, ca și cum ar fi gonit cât putea
Amos Oz - Deodată în adâncul pădurii by Dana Ligia Ilin () [Corola-journal/Journalistic/6331_a_7656]
-
în care se amestecă severitatea șirurilor nesfîrșite de cotoare de cărți și semnalele delicate ori trufașe ale splendorilor naturale: „mă perind/ pe aleea cu incunabule/ în parfumul fraged de liliac/ petale de trandafir// și foi/ cu proaspăt miros de tipar// asfințitul/ pare o strivitură de scoici - / de purpură murex murex” (aleea cu incunabule). Prețiozităților plastice li se alătură cele literale. Asistăm la momente de jonglerie filologică ce completează spectacolul baroc: „între o consoană și alta/ distanță ca de un iglu bungalow
Într-o interfață by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4675_a_6000]
-
existență meditativă. Într-o zi, o femeie care l-a întâlnit pe stradă l-a întrebat dacă este înger sau om, numai că ocaziile de a-l întâlni erau mai degrabă rare de vreme ce nu ieșea din camera lui decât la asfințit. În aceeași casă locuia mama sa, pe care nimeni nu o mai văzuse de la moartea soțului ei, căpitanul Hawthorne (sau, mai bine zis, Hathorne), mort de febră galbenă în Guyana. Nu a mai ieșit din camera ei de la etajul al
JULIEN GREEN America mea () [Corola-journal/Journalistic/4358_a_5683]
-
decădere clară, mare și evidentă. Titlul nu e o metaforă, ci un verdict istoric, de aceea mai nimerită i se pare cronicarului varianta „declinului” Occidentului. Cît despre nivelul traducerilor în română din Schopenhauer, ele sunt în amurgul calității și în asfințitul lipsei de entuziasm. Albă ca Zăpada De luni bune, toată suflarea românească așteaptă cu înfrigurare celebrul partid Albă ca Zăpada, anunțat de fostul consilier prezidențial Sebastian Lăzăroiu. Partidul nou, cu oameni noi, tineri și convingători, care să treacă precum Usain
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5068_a_6393]
-
grec: „Vedeam în el personajul din Seleukeia, în jurul căruia și-a țesut Kavafis poemul.” (Clea, p.83) E vorba de poemul „Unul dintre zeii lor”, transpus de L. Durrell în engleză: „Plimbându-mă prin piața din Seleukeia/ În ceas de asfințit, am văzut venind/ Un tânăr; înalt, mlădios, de-o frumusețe răpitoare,/ Cu-amprenta rară a absolutei inalterabilități/ Înscrisă în privire; capul său brun/ Cu plete parfumate, fluturând în vânt/ Atrăgea magnetic privirea trecătorilor.” Cu sentimentul unei imense pierderi în actul
Centenar Lawrence Durrell by Horațiu Stamatin () [Corola-journal/Journalistic/4513_a_5838]
-
finalitate firească, înțelegerea lui are implicații metafizice. Ciobanul din Miorița e omul muntelui și al turmei, dar și un poet și un filosof, care a trecut și el prin toate treptele fascinației, de la contemplarea răsăritului și pînă la acea a asfințitului și a tăcutei orchestrații nocturne. Să enumerăm toate aceste trepte? Este de prisos. Oricine n-a trecut printr-o priveliște nepăsător, a fost și el fascinat de vraja jocului de lumini și de umbre, de variațiile nespuse ale sonurilor și
Miorița și Mircea Eliade by Șerban Cioculescu () [Corola-journal/Memoirs/6911_a_8236]
-
parcă peripețiile ce-l așteaptă pe Felix Kanmacher, și Umbra lui Emilie, cu uluitoarea forță a iubirii biruind spațiu și timp. Mi-a amintit de altă iubire din Creanga de aur de Mihail Sadoveanu: Kesarion Breb își trimite umbra la asfințit să ajungă aproape de împărătița Maria. Romanul lui Jan Koneffke reînvie România interbelică, unde caruselul istoriei amestecă ame- țitor comedia și tragedia, realul și fantezia. Nu rezist ispitei de a cita calamburul unei distinse scriitoare și traducătoare, care a îmbrăcat splendid
Descântec fabulos despre o Românie pierdută by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3491_a_4816]
-
plină de locuri virane și de bălării, luată în stăpânire de haite de câini sălbăticiți, care atacă oamenii și mănâncă de vii copiii. Ai zice că este o imagine dintr-un roman-parabolă, o proiecție ficțională despre o umanitate ajunsă la asfințitul său, unde toate cele omenești au decăzut într-atât încât apocalipsa poate să se instaleze în acel spațiu. Dar nu. Este doar descrierea realistă, cu exactitate fotografică, a situației din București, capitala țării noastre. Cazul copilului sfâșiat de câini este
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3260_a_4585]
-
evenimente complementare. Proiectul va participa la Noaptea Europeană a Muzeelor, 17 mai (MNAC, MNȚR, The Ark/ CIAC) și la Noaptea Albă a Galeriilor, 23 mai (MNȚR, The Ark/ CIAC). La Muzeul Național al Țăranului Român, expoziția intitulată DIN ZORI LA ASFINȚIT/ DE L'AUBE AU CREPUSCULE va fi deschisă în perioada 16 mai - 29 iunie 2014, la Sala Irina Nicolau, Sala Foaier și în cadrul expoziției permanente. Lucrările, instalate în cele trei spații ale muzeului, pun în discuție percepția deopotrivă melancolică și
Noaptea Albă a Galeriilor: Imaginează-ți ce se află la celălalt capăt al curcubeului by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/29773_a_31098]
-
urma absenței mele dau tîrcoale aceleiași pietre spălată de flux caut intrarea. Lumina din pietre Fereastră deasupra mării lentă absorbție o depărtată nervozitate vibrează în înserare un principiu neînțeles experimentează cu mine viața un prea tîrziu stoarce din nori culorile asfințitului. Fugă de umbre spre nicăieri disperarea se dă la sine timpul cu ochi de leșie mă privește pînă-n plămîni îmi cercetez pe toate laturile inutilitatea îi pipăi pe toate cusăturile trăinicia. Fereastră spre gol lumina de nisip curge din pietrele
Poezie by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/15131_a_16456]
-
sfânt altar/ și l-au dat la închinat trecut pe la subțioară de fecioară în altar. Buzele de schitmonah umblau sânul sterp smerit seceta ce înceta pârga-n miedul daurit la capăt de mugur vlah. La lumina candelei gâtul ei prin asfințitul nesleit în revărsare deznoda al lebedei gât de-argint la nord tăind a recifelor tumoare sloiuri pale de opale spumă pâlcuri fresci și tâlcuri salbe-n lanț și chei de-azur un château atavique pur. Eu? port pata de coloare
Doina dintr-un gât de lebădă by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/15194_a_16519]
-
triumfător și-și continuă drumul. În oglinda retrovizoare observă o sirenă a unei mașini de poliție. Zâmbetul îi este și mai larg, acum... Trece în trombă peste podul Băneasa. Trei mașini de poliție sunt pe urmele lui... Soarele este la asfințit, ca o gigantică rodie topită... În drumul către Otopeni. Trece prin dreptul unei mașini de poliție, oprită pe marginea drumului. Înăuntru, polițistul - care ascultă cu volumul dat la maxim "Ooooh, viața meaaaa!" - tocmai primește un mesaj prin stația radio: - Porsche
Debut în proză: Tică Popescu by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/15375_a_16700]
-
vieții mele să-ți lungești Bat clopotele Maia unde ești Toiagul alb își are ziua lui Bat clopotele Maia crește-un cui în zidul plutitor de rai tehui Toiagul mov își are ziua lui Buzele-s moi și rupte-n asfințit Bat clopotele Maia și-s topit Prelins pe geamuri cercevea cu chit Buzele-s moi și rupte-n asfințit Bat clopotele Maia unde ești Picioarele atît de muierești în miezul clipei calde-ți bălăcești Bat clopotele Maia unde ești
Pentru cine bat clopotele, Maia? by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15727_a_17052]
-
crește-un cui în zidul plutitor de rai tehui Toiagul mov își are ziua lui Buzele-s moi și rupte-n asfințit Bat clopotele Maia și-s topit Prelins pe geamuri cercevea cu chit Buzele-s moi și rupte-n asfințit Bat clopotele Maia unde ești Picioarele atît de muierești în miezul clipei calde-ți bălăcești Bat clopotele Maia unde ești
Pentru cine bat clopotele, Maia? by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15727_a_17052]
-
Adrian Popescu 29 februarie Aproape primăvară. Pe străzile Antichității guelfii și ghibelinii grăbesc pe panta Evului de mijloc când în vitrine se tocmesc ultimi saldi. Să m-aștepți, îmi spuneai, la podul peste calea ferată din Narni până vine Augustus. Asfințit Parcele parcă prind presuri prin parcuri. Contrapunct Un Bilanț structurat vivaldian: falena care sparge raza privirii, inspirație/expirație printre vârste, mai puternică-ntâi, fragmentat mai apoi, destrupându-se... Deșteptare Ating conturul cald al nopții tale. Privindu-te, încerc să recompun spectrul
Doi poeți - Mihai Banciu by Mihai Banciu () [Corola-journal/Imaginative/3323_a_4648]