386 matches
-
Urât cuvânt! Departe de mine, tristețe! Așa se zice că ar fi spus un nebun. Dacă am spus-o și eu, înseamnă că sunt nebun 1. Nebunie a iubirii, asemuită tot de Berowne cu sminteala lui Aiax, cu vânătoarea sângeroasă asmuțită de furia ucigașă a eroului lui Sofocle, victimă tragică a amăgirilor zeilor. Iar dacă în Zadarnicele chinuri ale dragostei nebunia sentimentelor devine, în cele din urmă, doar o mascherata, un divertisment agreabil, dar ușurel, cu măști și deghizări, piesa nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
matahală nebună, țipa Darlene. Tocma’ în noaptea premierei! De ce-a trebuit să vii chiar în noaptea premierei? — Doamne Dumnezeule, se văita Ignatius, încercând să ajungă la ușă. În urma lui lăsă o dâră de mese răsturnate. Cum îndrăzniți, nemernicilor, să asmuțiți o pasăre turbată împotriva unor clienți nevinovați? Pregătiți-vă să fiți dați în judecată mâine dimineață. — Come! Datorezi două’j’patru de dolari. Plătește chiar acu’! Ignatius mai răsturnă o masă, dând buzna spre ușă împreună cu papagalul. Simți cum cercelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pălise vederea, dar le dăduse lumina spiritului. Și toți Își ziceau Fiii Domnului și Fiii Fiilor Domnului. Promiteau pentru o bucată de pîine și un urcior de vin viața veșnică și mîntuirea, iar cînd lumea Îi alunga din pragul ușii, asmuțind cîinii asupra lor, atunci ei amenințau cu iadul, unde trupul se mistuia la foc mocnit, precum mielul la proțap. Printre acești propovăduitori se găseau destui vorbitori destoinici care aflau răspunsuri la Întrebările Încîlcite ale neîncrezătorilor nu numai privitoare la suflet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
În pîrg, vă trimite o mană, cînd măslinii-s taman buni de cules, vă trimite o vijelie care să le Încovoaie crengile și grindină care să chiftească măslinele În noroi; cînd stau să vă fete oile, dă peste ele ciuma, asmute lupii sau tigrii să vă pustiască turmele. CÎnd vi se naște un prunc, Îl zvîrcolește, doar s-o prăpădi. Ce Dumnezeu mai e și ăsta? Nu, ăsta nu este Dumnezeu din ceruri, nu este Elohim. E un altul. Căci Elohim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
urme de dinți? — Absolut. Inflamațiile din jurul rănilor au apărut în urma sucțiunii. Și sunt prea mari ca să fie umane... Crezi că...? — Nu mă întrerupe. Cred că s-ar putea ca asasinul să fi mânjit cu sânge zonele afectate și să fi asmuțit un câine violent și bine dresat asupra victimei. Câți dintre voi lucrați la caz? — Doar eu. — Ai identificat victima? Ceva indicii? — Totul merge bine, doctore. — Prinde-l. — O voi face sigur. Danny puse receptorul în furcă și ieși. Aerul rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
asta. Violu’ se strecură pe sub gard și își frecă botul de genunchiul lui Danny. Danny făcu un pas înapoi. O revendicare într-un caz de omor. Știm că asasinul a fost un bărbat, dar legistul crede că ăla ar fi asmuțit un câine, un coiot sau un lup asupra victimei după ce-a murit. Cum ți se pare ideea? Conklin își vârî o scobitoare în gură și mestecă vorbele în jurul ei. — Domnule, eu cunosc familia canină destul de bine, iar coioții și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
că a dat greș. Numai că indivizii continuă să ne sperie. Venind aici, am ascultat știrile la radioul din mașină. Cineva a încercat iar să-l ucidă pe Mickey Cohen. Mai devreme sau mai târziu va turba și își va asmuți gorilele din pichete asupra noastră. Va trebui să avem camere de filmat, ca să-i înregistrăm. Nu-i răspunsese cu adevărat la întrebare, iar pledoaria ei pentru o rezistență pasivă suna ca un subterfugiu. Danny era pregătit să lanseze o replică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
9 mai 1942, 16 iunie 1942 și alte șase date, până la unsprezece: un întreg șir de jafuri nesoluționate, de la 9 mai până la 1 august 1942. Capul îi vuia, dar citi lista cu obiectele furate și înțelese de ce secția Rampart nu asmuțise prea mulți polițiști pe urmele făptașului. Bibelouri, poze de familie, bijuterii false, bani din poșete și portmonee, un ceas de perete Art Deco. Un umidificator din lemn de cedru pentru trabucuri. O colecție de bibelouri din sticlă. Un fazan împăiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
mai rânduit. Iar don' Cezar se lăsa purtat pe norișorul de osanale, sicofanții își lustruiau imaginea încordându-și mușchii biografiilor proprii cu anecdote din preajma unui poet cu destin sigur. Era influențabil. Mediocrii din jur se răfuiau cu lumea literară autentică asmuțindu-l pe don' Cezar împotriva unuia sau a altuia. Eu însumi am avut dispute fără niciun temei cu don' Cezar din cauza croncăniturilor unuia (sau altuia!) dintre sicofanții din preajmă. Dacă e să-l judeci pentru această stare de influențabilitate, atunci
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
nu-i așa dom' profesor? Așa-i, Dom' Doctorand. Numai că nu aș dori să escamotăm fundalul ideocratic al hârâielilor mele cu universitarii iașioți, adicătelea cu o părticică dintre ei, cu universecuritarii, pe care Organele Subventrale ale Putorii Veterocomuniste îi asmuțeau asupra mea abia după 1985, când se convinseseră că perchezițiile domiciliare și anchetele din 1979 plus 1983, departe de a-mi produce umezirea ismenelor, mă stârniseră întru radicalizare și revanșă. (E adevărat că, în 1982, îmi susțineam doctoratul, la Universitatea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Dar mâine, Își aminti, e vineri. Oficiul telefonic e Închis. Putea să sune la tatăl său și să-l roage să apeleze la relațiile sale. Săptămâna viitoare vor năvăli peste el zugravii și vopsitorii pe care tatăl său i-a asmuțit asupra lui. Era oare mai bine să plece mâine În Cipru? În insulele Galápagos? Sau măcar la pensiunea micuță din Magdiel? Brusc, Fima Își schimbă părerea. Văzu situația Într-o lumină nouă. Într-o clipă se simți ușurat: destinul Însuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Alexandru, aruncându-se asupra lui și prăvălindu-l În zăpadă. - Ogodai... reluă Amir, netulburat. Ai Încălcat Yassa, legea strămoșilor mei și ai tăi, legea războinicilor Asiei... Ai torturat un prizonier de război. Ai capturat un om fără apărare. Ți-ai asmuțit arcașii Împotriva unui mare luptător al neamului său... Sub privirile uimite ale Apărătorilor, războinicii Bordjighin făcură un cerc În jurul celui pe care căpetenia lor Îl acuzase de cele mai grave crime pe care le cunoșteau oamenii stepelor. Noaptea se lăsase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și le-a fărâmat limba ca să-Și țină copiii despărțiți. Pe jumătate travestit imitând o cântăreață, pe jumătate soldat din marina SUA la pensie, Reverendul Fără Dumnezeu, strălucitor în paietele roșii, spune: — Un Dumnezeu atotputernic atât de nesigur? Care-și asmute copiii unii împotriva celorlalți, ca să rămână Slabi. Spune: Dumnezeului ăstuia ar trebui să ne închinăm? Buimac O poveste de Reverendul Fără Dumnezeu Webber se uită în jur cu fața bușită, cu un pomete mai jos decât celălalt. Unul dintre ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
pălise vederea, dar le dăduse lumina spiritului. Și toți Își ziceau Fiii Domnului și Fiii Fiilor Domnului. Promiteau pentru o bucată de pâine și un urcior de vin viața veșnică și mântuirea, iar când lumea Îi alunga din pragul ușii, asmuțind câinii asupra lor, atunci ei amenințau cu iadul, unde trupul se mistuia la foc mocnit, precum mielul la proțap. Printre acești propovăduitori se găseau destui vorbitori destoinici care aflau răspunsuri la Întrebările Încâlcite ale neîncrezătorilor nu numai privitoare la suflet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
În pârg, vă trimite o mană, când măslinii‑s taman buni de cules, vă trimite o vijelie care să le Încovoaie crengile și grindină care să chiftească măslinele În noroi; când stau să vă fete oile, dă peste ele ciuma, asmute lupii sau tigrii să vă pustiască turmele. Când vi se naște un prunc, Îl zvârcolește, doar s‑o prăpădi. Ce Dumnezeu mai e și ăsta? Nu, ăsta nu este Dumnezeu din ceruri, nu este Elohim. E un altul. Căci Elohim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
zării lumină rubinie Când prin împăturarea de neguri străvedeai Regească și senină și amplă armonie. Cum, cel ce simte gândul ascuns, nu se temea Să-mi pună dinainte atâta strălucire Și nu vedea mii suliți înfipte-n carnea mea Cum asmuțeau întruna spre tine, nălucire!... Deci am gonit... o goană ce nu s-a mai oprit Decât când brațul ager zvâcni să te cuprindă Când strângerea te frânse, iar ochiul pironit Se adânci în vasta orbitelor oglindă. De atunci, țeasta prinsă
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Pe sub fulgii somnului te pierzi de-a bine. Și pe rând, în gămălia ta de minte, prinsă-n vis, Vin să-noate ca-într-o piatră lăcrimată: lunca, fânul, Malul apelor și clipa jinduită când stăpânul Vreo nuia zvârlind pe gârlă te asmute: "Ad-o, Miss". Tânără, ca altădată, coapsa ta în coardă vine: Laba scormone mormântul vreunei cârtițe de soi; După coada retezată dai târcoale, roate pline; Bați prundișul, spinteci unda, intri toată în noroi! Și ce lucruri minunate!... Sălcii, slujnice netoate, Au
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
colț este o lume cu însemnele ei. Deja îmi place în această biserică unde pot sălășlui, laolaltă, toate bisericile pământului, preoții nu se înjunghie între ei, nu vezi enoriași prinși de beregata altuia de alt rit, cum fac enoriașii ortodocși, asmuțiți de preot asupra enoriașilor greco-catolici, a căror biserică a fost furată de statul comunist, iar acum biserica soră, cea ortodoxă, se comportă cu biserica jefuită ca o bandă de mafioți. Aici fiecare biserică este suverană în cele trei ore închiriate
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cum zice neamțul Încât Ali Străilaș s-a interesat, întrebând: cum de este așa un cald lui neamțu', pe așa un rece ud? Iar Braiu, flăcăul cel neastâmpărat, cel șturlubatic și cel zburdalnic, văzând că l-a găbjit pe harap, asmuțindu-l la vorbă, a pufnit în hohote, lămurindu-l apoi, că neamțul spune calt, tocmai la frig, pe limba lui Însă Ali Străilaș, după un răspăs de tăcere și de amară cugetare, începu să se tânguie pe harăpește Zicând: mon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
slănină, pe care l-ai ajutat împingând un dărăb dublu de pâine, cu care magazinerul cantinei ți-a astupat gura asta mare și mereu nesătulă Atunci m-a furnicat prin mădulare, simțind că în echipa noastră, se stârnește primejdie aprigă, asmuțită de suferința nemâncării și de hâda nălucă a înfometării Ci, în adevăr, Pamfil Duran, năimit de bănuiala că Enea Căpută ar avea rezerve barosane și tainice de tain în desagă, s-a ridicat asupra lui precum leul Zicând: ai slănină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
fundătură și că frica era fără leac. Atunci, cineva a spus că ar fi bine să fie angajați niște dresori. Așa și-au făcut apariția în oraș dresorii. Câinii au fost dresați și, acum, nu mai mușcau decât dacă erau asmuțiți de dresori. Doar nopțile cu lună erau de nesuportat. În acele nopți, urletele câinilor se abăteau asupra orașului ca un viscol înnebunitor prevestind lucruri încă și mai rele. Era cu neputință să doarmă cineva. Câinii păreau întărîtați de lumina lunii
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
trecut decât acela pe care l-ai trăit? Și că poți să-ți amintești lucruri care n-au existat de fapt, suferind apoi din pricina lor? Dar, atunci, fiara? Cum a apărut în mine fiara? Cine a trezit-o, cine a asmuțit-o împotriva celeilalte părți din mine? Nu, n-am să mă spânzur în sala de așteptare. Chiar dacă dumneavoastră veți declara la sfârșit că nici gara nu există, că ea nu e decât nălucirea unei minți rătăcite. Vă înșelați, domnilor, dați
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
să-ți scrie, de-acum încolo, o parte din capitole, să-ți scrie cartea! Ai un negru, pe care nu-l plătești și care nu fuge cu manuscrisul: care nu mormăie dacă intervii cu ceva în creația sa. L-ai asmuțit pe Romancier împotriva Magistratului; va face orice pentru a-l distruge. În cartea lui, personajele sunt la discreția ta. Pentru Romancier ești VOCEA, acum îți place să crezi asta. Raisonneur, măcar, într-un megascenariu. Devii mai înțelegător. Mai izolat, totodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
capitol: Cum să domini puterea. Opunând-o unei alte puteri; Castelanul contra Magistratului... În rezervă, o ține pe a treia, cea mai imprevizibilă; devastatoare: furia mulțimii... FILOZOFUL. Povestea cu Castelanul-alchimist este născocită de către cine știe cine. Poate chiar de către Magistrat, pentru a asmuți lumea asupra musafirului din donjon. Musafir, pentru că noul venit precis că nu este Castelanul. Niciodată nu a fost văzut, de când a sosit. Numai Intendentul, de la distanță. E un joc încurcat acolo; Magistratul e cel mai interesat să circule o astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
în fruntea unui grup. Fiecare mascul e un potențial lider. Trebuie „eunucizat”. În plan mental. Să se simtă o cârpă. Boul din taur. Mulțumit de starea sa. Fericit; să-i placă. E mai simplu să crești iepuri carnivori; să-i asmuți, într-o bună zi, împotriva semenilor tăi. Să demonstrezi ce? O societate nu naște filozofi de dragul filozofiei și nici soldați de dragul războiului! Apariția lor e un act de necesitate: și unii, și alții trebuie să apere cetatea, nu să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]