677 matches
-
grădină... Căci ziua-și pierde astrul de lumină, Iar noaptea, fără el, nu are stele. Îl văd în amintire cum, pe seară, Faptura-i blândă lumină pridvorul Și când pe scara-și odihnea piciorul Simțeam din nou a vietii primăvară. Astâmpără-te dor de vremi apuse, Și nu-mi mai fi prilej de suferință, Ci stinge-te, cum nici n-ar fi fost ființă Frumosul chip, ce-atât de drag îmi fuse! În fapt de zi sting lampă amintirii, Căci ea
STING LAMPA AMINTIRII! de ELENA NEGULESCU în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379456_a_380785]
-
grădină... Căci ziua-și pierde astrul de lumină, Iar noaptea, fără el, nu are stele. Îl văd în amintire cum, pe seară, Faptura-i blândă lumină pridvorul Si cand pe scara-și odihnea piciorul Simțeam din nou a vietii primăvară. Astâmpără-te dor de vremi apuse, Și nu-mi mai fi prilej de suferință, Ci stinge-te, cum nici n-ar fi fost ființă Frumosul chip, ce-atât de drag îmi fuse! În fapt de zi sting lampă amintirii, Căci ea
ELENA NEGULESCU [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]
-
singure-n grădină...Căci ziua-și pierde astrul de lumină,Iar noaptea, fără el, nu are stele.Îl văd în amintire cum, pe seară,Faptura-i blândă lumină pridvorulși când pe scara-și odihnea piciorulSimțeam din nou a vietii primăvară.Astâmpără-te dor de vremi apuse,Și nu-mi mai fi prilej de suferință,Ci stinge-te, cum nici n-ar fi fost ființăFrumosul chip, ce-atât de drag îmi fuse! În fapt de zi sting lampă amintirii,Căci ea, uitarea
ELENA NEGULESCU [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]
-
meșterit ușă albă și pufoasă. Abia ce am îndepărtat două lopeți de omăt din alcătuirea așa-zisei uși de ocazie, că o găină captivă în acea încăpere îmi sare în față, împroșcându-mă cu pulberea rece a cerului. Mi-am astâmpărat sperietura și am intrat să văd cum a reușit galinaceea mea să înfrunte singură gerul nopții, într-un loc nepotrivit iernării vietăților înaripate ale gospodăriei. Găsesc acolo un petic de paie, iar în mijlocul lui... profitul cel râvnit de gospodar: un
GHEORGHE PÂRLEA [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
meșterit ușă albă și pufoasă. Abia ce am îndepărtat două lopeți de omăt din alcătuirea așa-zisei uși de ocazie, că o găină captivă în acea încăpere îmi sare în față, împroșcându-mă cu pulberea rece a cerului. Mi-am astâmpărat sperietura și am intrat să văd cum a reușit galinaceea mea să înfrunte singură gerul nopții, într-un loc nepotrivit iernării vietăților înaripate ale gospodăriei. Găsesc acolo un petic de paie, iar în mijlocul lui... profitul cel râvnit de gospodar: un
GHEORGHE PÂRLEA [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
Popuțanu, dascăl de temut pentru zdruncinătura rezultată din “mângâierea” pe ceafă cu palma sa cât a unui Goliat. “Cârlanul”, numeau școlarii mângâietorul învățătorului aflat în ultimul său an de activitate atunci când i-am cunoscut și eu renumita metodă “didactică” de astâmpărat zburdălnicia “mieilor” din clasa lui. Fiica învățătoarei mele de până atunci urma să înceapă școala primară. Și asta trebuia să se întâmple numaidecât având-o pe ... Citește mai mult Drumul spre Biserica părinților și bunicilor mei, devenită și a mea
GHEORGHE PÂRLEA [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
Popuțanu, dascăl de temut pentru zdruncinătura rezultată din “mângâierea” pe ceafă cu palma sa cât a unui Goliat. “Cârlanul”, numeau școlarii mângâietorul învățătorului aflat în ultimul său an de activitate atunci când i-am cunoscut și eu renumita metodă “didactică” de astâmpărat zburdălnicia “mieilor” din clasa lui.Fiica învățătoarei mele de până atunci urma să înceapă școala primară. Și asta trebuia să se întâmple numaidecât având-o pe ... XXI. CUM SE ÎMBLÂNZESC INSOMNIILE (SAU) GÂNDURI DE NOAPTE ASUPRA... OBSESIEI (VII), de Gheorghe
GHEORGHE PÂRLEA [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
Mereu îmi este dor de umbra pașilor tăi, Înodați printre paginile inimii îngălbenite, Rămase deschise între semnele adunate, Prin iernile grele, se dezlănțuie al sufletului văpăi. E multă iubire și multă durere, concentrată pe umbra pașilor tăi, Pași repezi, ce astâmpără setea din pădurile tropicale, Etajate pe imense balansoare, din a inimii puncte cardinale, Rupând suferințele dimineților matinale. Printre nori aleargă strigătul mut al înfometaților dulăi, Eu totuși mă apropii fără teamă de umbra pașilor tăi. TRUPUL INIMII MELE Trupul inimii
LABIRINTUL INIMII (VERSURI) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374564_a_375893]
-
rostirea vorbelor. -Când le vom primi? cuteză cumva mâhnit copilul. -Nu acum. Încă n-a sosit clipa, îl mângâie de tristețe Buna. Și așa jocul vorbelor stârnitoare se-ncheiase. Retrecuse totul în împărăția tăcerii, doar că acum cei doi bătrâni astâmpărau oarele, mișcând fără să-și dea seama capetele a smerenie-n fața sorții... Copilul plecase și-atunci spre casă îmbogățit, cum se-ntâmpla an de an. Și-a crescut umbra și blândețea firii sub oblăduirea bunicilor, uitând o vreme de
PREMIUL II LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1686 din 13 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373283_a_374612]
-
august 2015 Toate Articolele Autorului Mi-am cioplit propriu-mi chip pe inimi de vânt, pe strigăt de lună, pe izvoare fără hodină; cum să-l mai adun într-un „pumn de nisip“?! * Mi-am dăruit sufletul fiarelor, să-i astâmpăr sfâșierea ; cum aș putea să-i mai adun rămășițele-i... de la “festinul durerii?!" * De trup, aș vrea să uit și zidurile-i amare să le surp, în adâncuri tăcute; zadarnică trudă - să-ți făurești un „chip", pe retina timpului, pe
SFÂŞIETOARE RUGĂ A NENĂSCUTULUI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1688 din 15 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373399_a_374728]
-
specii ale pădurilor, ce sălășuiseră aici și în anii trecuți și-au făcut iar cuibirile în locurile știute de noi. Știam copacii în care aveau cuiburi ciocănitorilor și pândeam răbdători prin apropiere să vedem cum veneau părinții cu hrană și astâmpărau foamea ciocurilor hămesite care se auzeau țipând strident și se vedeau mișcându-se la intrarea în vreo scorbură de copac. Ne opream uneori pe potecile din pădure să privim salturile mortale ale veverițelor pe crengi, le descopeream și scorburile ascunse
COPILĂRIE ÎNTRE REAL ȘI FANTASTIC de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373451_a_374780]
-
le oferă acestuia.) Soare: O să le pun bine. (Le așează în borseta unde avea și telefonul.) L-am sunat pe Cărare. Trebuie să ajungă. Sera: (prinzând brațul lui Soare): Între timp o să te strâng în brațe. Soare: De ce nu te astâmperi? Știi că-mi face rău să mă întărâți. Ai răbdare până mâine! Sera: Doar te strâng în brațe. Mi-ești drag. Soare: Dar mie nu-mi face bine. Sera: Nu mă iubești? Soare: Crezi că aș fugi cu tine dincolo
PĂIANJENUL de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373548_a_374877]
-
trăiește și replica ei rapidă că de ce o înjur. Deci, știa românește, dar nu dorea să vorbească în limba țării mele. Supărat de această întâmplare, m-am retras în compartimentul meu și apoi m-am dus la vagonul-restaurant să-mi astâmpăr setea. Suzana se învoise de la serviciu câteva ore pentru mine, dar m-a lăsat să mă culc pentru a-mi reveni după cele aproape 40 de ore nedormite. Am înțeles că, de fapt, eu primisem camera unde dormea fratele ei
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374718_a_376047]
-
casă se vestejise fără ploaie. Omul trăia hrănindu-se cu micile curmale sălbatice pe care le găsea prin păduricea de lângă sat, niște curmale amare cât se poate. Mai știa el să dezgroape din nisipul pustiei niște rădăcini dulci, ce îi astâmpărau foamea și setea, într-o oarecare măsură. Și cum ședea el acolo pe o piatră de lângă drum pusă tocmai în fața tristei sale căsuțe, iată, în zare, ca o himeră, apăru un grup de oameni care înainta încet de tot, în
SMOCHINUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374810_a_376139]
-
spre copilul cel minunat, înger trimis din cer, care văzuse necazul și neputința sa. Prinse curaj. Începu să umble mai des prin pădurea sălbatică de la marginea pustiului. Aduna de acolo ce se putea găsi, niște rădăcini savuroase, care-i puteau astâmpăra setea. Așa a fost, până când Iehova se îndură de lumea păcătoasă, și schimbă vremea, cerul se înnoră, veni ploaia, iar seceta se sfârși. Atunci, omul, ca un gospodar harnic ce era, se apucă degrabă să-și reamenajeze grădina, în speranța
SMOCHINUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374810_a_376139]
-
apropie! - Ei, nu se știe! Numai Unul din Cer știe când vine ceasul pentru om să părăsească lumea această! Parcă revenindu-i puterile, bătrânului îi veni în minte să roage pe călători să ia câteva smochine din pom, să-și astâmpere foamea și setea. - Iehova să te binecuvânteze și să-ți dea însutit în împărăția lui Avraam, acolo în cer! zise bucuroasă mama lui Hannah. - Cel de Sus are grijă de noi toți, fie că merităm, fie nu, răspunse bătrânul, cu
SMOCHINUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374810_a_376139]
-
care se luptă cu dușmanii țării noastre. Acum, hai să intrăm în casă, Mache, mamă, că ai fi obosit și flămând. Chiar dacă nu prea avem nici noi ce mânca, s-o găsi câte ceva ca să te încălzești și să-ți mai astâmperi foamea. În timp ce mâncau din mâncarea de cartofi pe care o pregătise, doamna Alexandrescu îl puse la curent cu se întâmplase în timpul cât el lipsise de acasă. La scurtă vreme după ce unitatea lui plecase pe front, în Slobozia au intrat trupele
MOȘ MACHE CAP. VI. EVADAREA de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374827_a_376156]
-
alcool. A dormit până seara. Ea a rămas chircită de spaimă și scârbă lângă el, la perete, sorbindu-și lacrimile ce-i brăzdau obrajii. Abia dacă o lăsase să se spele și nu avea curaj să coboare nici să-și astâmpere setea ce-i uscase cerul gurii. Strângea păturile de lână până sub bărbie și nu reușea să-și oprească tremurul. Se simțea sfârșită și frigul accentua starea de rău ce o cuprinsese. Nu i-a permis să se îmbrace și
EPISODUL 3, CAP. VISE SPULBERATE, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374816_a_376145]
-
Horia Publicat în: Ediția nr. 1663 din 21 iulie 2015 Toate Articolele Autorului 21 Iulie 2015 Tu poate nici nu ști că ești frumoasă, În ochii tăi lumina are casă Și gura susurând precum izvorul Mă tot îmbie să-mi astâmpăr dorul. Fecioară nenuntită, sfântă mamă, Nu te-ntreb, femeie, cum te cheamă, Nici eu nu știu uitându-mă la tine Această liniște de unde-mi unde vine... Când mâna mea te scrie în cuvânt, Nici tu să nu mă-ntrebi de unde
POEZIA... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374949_a_376278]
-
a chemat-o Eva? Celui dintâi, sub înfloritul ram I-a spus pe nume Dumnezeu-Adam! Tu poate nici nu ști că ești frumoasă, Cu tine pe pământ mă simt Acasă Și gura susurând precum izvorul Mă tot îmbie să-mi astâmpăr dorul... Referință Bibliografică: Poezia... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1663, Anul V, 21 iulie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Nicolae Nicoară Horia : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
POEZIA... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374949_a_376278]
-
celebrii din trecutul nostru glorios! Caii imortalizați în statuile lui Ștefan la Iași, ale lui Mihai la București și Alba Iulia, precum și în picturile atâtor bătălii din istoria noastră! Caii uciși în acea iarnă cumplită, pe câmpiile din apropierea Stalingradului, ca să astâmpere foamea soldaților noștri încercuiți!..Caii copilăriei românilor din toate timpurile! Caii copilăriei mele: acel Murgu blând și ascultător și Mița cea fricoasă, care necheza chemându-mă, când nu mă mai vedea, iar eu eram tolănit în iarba miriștei și citeam
PEŞTERA DOCTORULUI CHIRTOC(2) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373859_a_375188]
-
speranță. M-am logodit cu Iubirea și te-am găsit pe tine, Și-n doi aproape totul a fost mai minunat. În tine-am găsit Viața, și Timpul , și Iubirea, Iar Dorul din inimă spre tine a țipat. Ca să mi-astâmpăr Dorul, m-am logodit cu tine Și Câmpul ne-a fost casă, iar macii martori vii. Ne-am tot strigat Iubirea, doinind-o pe câmpii, Iar Timpul fascinat n-a mai întors clepsidra. Cu Moartea n-am facut în viață
M-AM LOGODIT CU VIAȚA de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2086 din 16 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373932_a_375261]
-
toate culorile, cum dădeam iama prin ele când nu era atentă la năzdrăvăniile mele și zbuchio sub tufa de trandafiri unde nu mă putea vedea nimeni. Doar nu era să aștept încă două - trei zile până venea Paștele ca să-mi astâmpăr pofta de ouă roșii. Ieșit afară din casă, îmi zăream părinții în lumina lunii cum în liniștea nopții cărau sacii de la magazie la căruță și îi încărcau în aceasta. Din când în când câte un câine buimac spărgea acea tăcere
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371930_a_373259]
-
a crescut cu grijă cei doi copii, dar a cărui băiat a plecat în Statele Unite ale Americii spre implinirea viselor. Timp de zece ani, nu a putut să vină în țară, așa cum mărturisea doamna Păcurar. Și atunci, domnia sa și-a astâmpărat dorul de copilul plecat, adunând toate obiectele colecționate de acesta, obiecte vechi, tradiționale, și a înființat Asociația Culturală ,,Octavian Păcurar”. Am să vă redau interviul luat în curtea casei doamnei Ana Păcurar. ----------------------- Cristina OPREA: Mă găsesc la sediul Asociației Culturale
DRAGOSTEA DE MAMĂ, MATERIALIZATĂ ÎNTR-O ASOCIAŢIE CULTURALĂ de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 2056 din 17 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/372325_a_373654]
-
îmbiindu-l să mănânce. Ionuț deschise ochii mai bine, se ridică doar un pic pe pernă, încercând să soarbă din ceai. Luă câte puțin și din farfuria cu banuș, ba și câte o bucățică din turte, chinuindu-se să-și astâmpere foamea. Bunica îl tot îmbia să mănânce, mângâindu-l pe cap, rostind vorbe blânde: - Așa băiatul meu ! Papă copile, să vezi ce bine te faci ! O să crești mare-mare, să vezi! Sosi și bunicul cu antibioticele de la farmacie, nici prea devreme
RĂCEALA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2238 din 15 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372510_a_373839]