3,711 matches
-
ia sau ??sfrângerea unei Înalte gândiri nemi?câte ce o contempl?, noaptea lunar? ne Ing?duie experien? a acestui adev?r metafizic, devine oglindă lui, transparentul lui simbol" . Tablourile nocturne din crea?ia eminescian? sunt de neînchipuit În absen?a astrului nocturn. Ceea ce-1 fascineaz? pe poet În primul rând este lumina. Eminescu este, prin urmare, un poet selenar, nu un poet nocturn, afirmă Tudor Vianu; el face „din poezia nop?îi o scar? imaginar? c?tre lumin?" (C. Ciopraga
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
un simplu element cromatic, ci „e o esen?? a c?rei frumuse?e e celebrat? cu o fervoare a limbajului pe care am Îndr?zni s? o numim neoplatonic?" (Roșa Del Conte). Adev?rate poeme ale luminii selenare, versurile Închinate astrului nocturn (pe care poetul voia s? le adune Într-un volum ce avea s? poarte numele „Lumin? de lun?") exprim? diferitele ipostaze poetice (cosmice, ontologice, lirice sau mitice) ale acesteia. Universul vizual al poeziei sale nu este de aceea unul
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
ontologic? că?tig?, În lirica eminescian?, ?i metaforele luminii, ?i ale umbrei" . Luna de?ine astfel, În contextul crea?iei eminesciene, una dintre cele mai revelatoare for?e expresive; acesteia „cerul Îi asigur? escorta comorilor sale, sfântă bog??ie a astrelor, atunci când se Înf????eaz? peste lume spre a da via?? stinselor Întinderi de ape, izvoarelor tainice ce a?teapt? chemarea ei magic? pentru a-?i aruncă În Înalt scânteia ???nirii lor; spre a broda cu perle iarbă de pe maluri, spre
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
poetic?. fantastic, ruinele singuratice sau peisajele de mit". Luna este În primul rând simbol al timpului cosmic, etern timp al permanen?ei, pe care Eminescu Îl identific? În opera să cu timpul stelar sau cu timpul naturii, „inserat În ritmul astrelor" ? ?i pe care Il contrapune „ceasornicului", adic? timpului individual, trec?tor, care este „mo? tenirea omului", timp al „uzurii, al Îmb? trânirii ?i al mor?îi". În aceast? ipostaz? de imens ochi ceresc ce contempl? via?a m?runt? a
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
pe a lumii bolț? luneci ?i gândurilor dai via??, suferin?ele Întuneci". Luna este cea care aduce, În gândul b?trânului dasc?l, „din noaptea amintirii", fiorul metafizic al tabloului cosmogonic. Sub razele pline de lini?te ?i splendoare ale astrului nocturn, risipite „peste-a tomurilor bracuri", „cuget?torul" cu fruntea luminat? de „gânduri ce-au cuprins tot universul", „usc??iv a?a cum este, gârbovit ?i de nimic", cuprinzând „universul ???? margini", „În degetul lui mic" Întruchipare deci a În?elepciunii
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
care p? mânt, cer ?i oameni o tr?iesc Într-o armonie deplin?. Se simte vibrând În fiecare col? al lumii „tres?ltarea misterioas? a universului: aceea?i În materia unic?? ?i În materia terestr?" . Sub picurii de argint ai astrului nocturn, nourii par ?i ei urzi?i din m?nunchiuri de raze: „Nourii curg, raze-a lor ?iruri despic?", iar casele I?i ridic? vechile stre?ini că pentru a primi darul de lumin? alb? a lunii: „ Stre?ine vechi
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
Mitul na?terii ?i mor?îi universului", „mitul În?eleptului, al magului, al dasc?lului", „mitul creatorului", „mitul Întoarcerii la elemente", „mitul onoric", „mitul erotic", „mitul istoric" ?i „mitul poetic" se construiesc astfel În jurul semnifică?iilor atât de complexe ale astrului nocturn. Luna Înseamn? În crea?ia lui Mihai Eminescu ?i proiec?ia liric? a universului s?u interior. „St?pân-a m?rii" (Scrisoarea I), „regin? a nop? îi" (Melancolie), „fiica cea de aur a negurii eterne" (Sarmis), „copil? de
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
aur", „visul negurii eterne" (Scrisoarea IV), luna uime?te sufletul poetului cu „imperiul" s?u „de lumin?": ??i atunci peste ape fala sfânt-a lunei pline /I?i ridic? discul splendid În imperiul de lumine " (Mememnto Mori). Ipostazele lirice ale astrului nocturn sunt, În poezia eminescian?, multiple: blând?? ?i suav?, e divinitatea protectoare a iubirii („blândul disc al lunii" „Sarmis", „luna blând?? ?ine straj?"„Povestea teiului", „sub lumina blândei lune" etc); alteori „sfânt?? ?i clar?", ca o icoan? a cerului, prive
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
o adev?rât? „obsesie a stelelor"proprie de altfel, romanticilor: „Aten?ia romanticului pentru câmpul sideric este o no?iune curent???i iese din dispozi?ia contemplativ? fă?? de macrocosm [...] Contemplă?ia se complic? cu teoria pluralit??îi luminilor, a astrului că duh superior sau că sediu ceresc al individului, cu sentimentul dependen?ei de constela?îi ?i cu zborul pe cer " . Astfel, În viziunea cosmogonic? eminescian?, steaua este „patria cosmic?" În care I?i are s?la? sufletul omului: „ Spun
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
pentru a da via?? „corpului de lut" al omului pe care ?i-1 alege, Insufle?indu-1 „cu-al gândurilor aripi", cu „graiul dulce În pieptul lui cel mort". Cand „candela vie?îi" I?i va fi durat timpul ????zit de astre, atunci Îngerul o stinge, iar steaua va muri: „ Un om se na?te un Înger o stea din cer aprinde ?i pe p?mânt coboar? În corpul lui de lut, A gândurilor aripi În om el le Întinde ?i pune
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
fruntea c-o raz? de vise, C-o rază de nea. O, steu? iubit? ce-abia stai prin stele, Un sfânt ochi de aur ce tremuri În nori, Ai mil??? i stinge lungi zilele meleCobori, o, coborî!" (Steaua vie?îi) Astrul Întruchipeaz?, metaforic, traiectoria În univers a existen?ei umane „clip? suspendat?" pe raza unei stele, a c?rei str?lucire efemer? e „vecinic? trecere", „stol de cocori" pierzându-se În „Întinsele / ?i necuprinsele / Drumuri de nori", „floare de crâng" ce
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
lor „În???imile albastre", ??ruiesc privirilor uimite, printr-un sublim gest cosmic, str?lucirea z?rilor inaccesibile: „În???imile albastre Pleac? zarea lor pe dealuri, Ar?tând privirii noastre Stele-n ceruri, stele-n valuri... " Dar aceast? str?lucire a astrelor ce Înv?luie Întreg universul În ?es?tură fin? a razelor de lumin?„stele-n ceruri, stele-n valuri" este proiec?ie liric? a luminii ce inund? sufletul Îndr?gosti?ilor: „E-un miros de tei În crânguri, Dulce-i
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
tresar ?i a ramurilor care bat În geam Îi corespunde emo?ia reg?sirii icoanei iubitei În inima să; luminii lacului În care se reflect? str? lucirea stelelor Îi corespunde seninul gândului luminat de speran??? ?i lini?te; str?lucirii astrului nocturn ce spulber???irurile de nori Îi corespunde amintirea vie a chipului iubitei ivinduse din negura timpului: „Sentimentul elegiac ??se?te aici o efuziune de esen?? predominant vizual?, În care colocviul dintre inim?? ?i « lucrurile care ?tiu » I?i p
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
i cu p?r de aur", „Zmei cu solzii de o?ele", „cititorii cei din zodii", „??galnicul Pepele" personaje de basm care aduc, din timpuri imemoriale, fericirea pierdut? a mitului. La masa a?ezat? lang? lac, vor sta Inse?i astrele: „ Socrul roag?-n capul mesei s? pofteasc? ?? se pun? Nunul mare, mândrul soare, ?i pe nun?, mândră lun?". (C?lin -file din poveste) Faptul c? lacul devine centru al armoniei reg?site a lumii, o demonstreaz???i prezen?a sugestiilor
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
gra?ie În care se Întâlnesc sufletul uman ?i armonia universului. Nuntă din finalul poemului „C?lin", Încheiat? În peisajul feeric al p?durii, ocrotit de lun?? ?i de oglindă lacului În care se reflect? fă?a lini?țiț? a astrului nocturn, sau visul troienit de flori de tei din „Povestea codrului" „mic basm Încifrat cu proiec?îi mitice, În care visul eroilor, redeveni?i copii se Întâlne?te cu visul codrilor de fagi" sunt astfel de exemple În care fiin
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
plăcută de muncă în incinta de la Ceatalchioi. ”Soarele-a apus,iar luna,o cloșcă rotundă și grasă, Merge pe-al cerului aer moale și-albastru și lăsa Urme de-aur a labelor ei strălucinde ca stele”. (M.Eminescu) Ultimul pătrar Astrul nopții este cântat de poeți și de muzicieni.Adorat de îndrăgostiți.A rămas celebru romanul science-fiction „De la Pamânt la Luna” de Jules Verne. Luna atrage sufletele ? In literatura medicală se cunosc și sunt descrise numeroase cazuri de moarte clinică. Toate
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
un cer senin; ceea ce este deasupra noastră (în imediata vecinătate, să spunem) nu mai este opera hazardului. Cum să mai răzbată privirea noastră, prin atâtea semne ale puterilor umanului, către Dumnezeu? Propriile activități încep să se interpună între noi și astrul nostru; posibilitățile pe care energia electrică ni le oferă fac ca Soarele să-și piardă importanța inițială. Însă în construcția umanului Soarele deține un rol important. Asistăm pe nevăzute la o reconstrucție a umanului, la o re-centrare pe propria existență
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
de cer, ca s-o poată vedea toți moldovenii. Când Ștefan l-a Întrebat pe sultan ce și cum acesta Începu să Îndruge ce Îi veni la Îndemână, cum că aceea nu este o sabie otomană, ci este Luna, un astru ceresc care luminează ziua pentru oamenii buni și cu credință În tot ceea ce este frumos. ANUL VECHI ȘI ANUL NOU A fost odată, a fost... A fost un Împărat bătrân, atât de bătrân Încât nimeni nu mai știa câți ani
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
Barbu Cioculescu O sută treizeci și cinci de miliarde de galaxii se dilată și apoi se contractă, nenumărabile astre pe lângă care Terra e un grăunte de praf se nasc, altele pier supte de negrele găuri - în Cosmos se petrec fără încetare crize de proporții depășitoare minților noastre. De ce ne-am pierde cu firea atunci când, după ani de umflare cu
Pe aripile crizei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7194_a_8519]
-
cu grijă. Eul liric nu privește în azur, el merge cu ochii coborâți, ca nu cumva să calce floarea ascunsă... Astronomii Antichității, începând cu cei din Babilon, vorbeau despre stele și planete nu scrutând cerul, ci studiind umbrele aruncate de astre pe sol, la picioarele lor, "cu ochii deschiși, cu ochii-n pământ, căutând..." Nu-mi pot imagina mulțumitor demersul lor științific, pe care se cuvine să-l considerăm eficace, oricât de paradoxal ne-ar părea, astăzi... Așadar, Eul liric aruncă
Tatonări în real by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8779_a_10104]
-
își desfătă câteva clipe sufletul cu splendorile zilei ce purta veșmânt de azur, împodobit cu frunze de smarald și petale de mătase, ale căror culori, fie alb, roz, violet sau galben, străluceau ca niște briliante sub vălul sclipitor al mărețului astru." (Stela Brie); "Purtați fiind efemer/ De-un val în van ce piere,/ Ne zbatem existența/ În vis, dor și durere.// Și după noi rămâne/ Din tot ce-am fost cândva/ O mână doar de oase/ Și anonimă, tigva." (Victor Petru
Cărți proaste by Mihaela Nicoleta Grigore () [Corola-journal/Journalistic/8933_a_10258]
-
eticistă (o parte a versurilor lui Asachi poate fi caracterizată astfel); numai că, dincolo de propriile sale convingeri și precepte, scriitorul se înalță uneori la poezia adevărată. Un simbol recurent o domină și îi închide semnificația ultimă: este simbolul stelei, al astrului nocturn. Pentru Asachi, steaua înseamnă certitudinea eternității, idealul la care omul aspiră, principiul moral al unei vieți drepte, ca și permanența iubirii; ochii iubitei vor fi întotdeauna două stele. în sfîrșit, steua înseamnă și arta, înălțată pe cerul recunoașterii unanime
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
rămîne-n suflet vie, Cea scînteie care-aprins-ai nu s-a stinge niciodată Și-a trăi cu tine-unită în a ceriului tărie" (Consacrat memoriei de Leufca). Despre el însuși, Asachi credea că, instalat pe drept în cultura română, va lua forma unui astru din constelația Pleiadei: "în a cerului tărie șease stele scînteiază Ș-între cete fără număr răspîndesc mai viu lucor, Precum soarele pămîntul, ele mintea luminează Cu cea rază ce purcede de l-al lumei urzitor. Acolo petrec în faimă geniile
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
vieței mele Tu m-ai ferit de strîmbe căi și rele Și m-ai condus pe calea virtuoasă". Simbolul stelei concentrează resorturile adînci ale poeziei lui Asachi - aspirația către puritate morală, speranța în nemurire, iubirea pentru o femeie transformată în astru și desemnînd însăși ideea platonică a Iubirii. în chip natural, poetul român a preluat de la Petrarca filonul neoplatonic și l-a scos conștient la iveală, în formulări explicite. Rareori legea morală și cerul înstelat, extrase din banalizata formulare kantiană, au
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
conștient că găsește în acest drept și sacrificiul suprem. Pentru el, poeții sînt atleții care Ťprin lentila durerii/ aruncă sulița în lumea cealaltăť". Simțindu-se exponențial, aflat sub veghea unui mare ochi al lucidității supreme deschis în haos, autorul Poziției aștrilor înalță, orgolios, "imnuri Omului, condiției sale muritoare-nemuritoare (prin memorie), pulberi vii ce încearcă ascensiunea în Paradis". O asemenea abstragere nu e, cum s-ar putea crede, un artificiu clamoros, ci semnul unei vocații specifice care antrenează verbul, îi asigură elanul
Poezia Celuilalt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9252_a_10577]