322 matches
-
instructiv-educativ de formare a unui tânăr capabil să se integreze social și să contribuie la progresul și la dezvoltarea țării. Pe creștetele noastre erau niște ridicaturi ușor de pipăit, din care cursese sânge și se închegase în părul năclăit și asudat. Pe față, pe umeri și pe brațe, urmele zvârcilor erau detectabile cu ochiul liber. Eu aveam sânge pe față și o buză crăpată, iar mâinile îmi erau umflate ca niște pampușki (gogoși). Eram terminat și îngrozit. Iar eu vă zic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
planul. Luând în considerare și ceea ce-mi spusese ieri Kimball, eram mulțumit că îi supraveghea cineva pe copii. Așteptând-o pe Jayne, am descărcat pe computer fotografiile pe care le făcuse de Halloween: Robby și Ashton, amândoi îmbufnați și asudați, deja prea mari pentru sărbătoarea asta; Sarah arătând ca o mică prostituată. Imaginea acelui 450 SL crem mi-a atras inițial interesul, însă nu mai purta un înțeles anume - era pur și simplu mașina cuiva și nimic mai mult. Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
sugerează că se va apropia, dacă voi mai avea nevoie de ceva, la primul meu semn... Am o senzație de parcă m-aș afla într-un depozit de carne. Și oamenii aceștia care mănâncă și beau la mesele lor, îmbujorați și asudați, se înscriu perfect în peisaj. Emblema localului pare să fie o femeie cu formele în revărsare. Seamănă cu Gradisca lui Fellini. Un bărbat își odihnește mâna, plină de inele, pe coapsa ei enormă. Femeia nu este deranjată deloc. Vorbește și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
nesemnificative la redacție, nimic urgent...Căldura mare, se vede, a mai potolit apele și în mediul cultural basarabean. Mai există un loc însă unde spiritele sunt întotdeauna cabrate și informația (bârfa) de tot soiul cade, multă și grea, pe frunțile asudate ale literaților - barul de la parterul Uniunii Scriitorilor, în aceeași clădire, dar Ana nu coboară niciodată acolo. Un alt mesaj de la Mihai Vakulovski, aflat la București, care îmi trimite câteva întrebări și îmi propune să facem un „interviu pe roate”, adică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ales, „masa rotundă” în jurul romanului, organizată la Viața românească de Matei Călinescu, condusă de Șerban Cioculescu, cu critici și comentatori de marcă. A fost ca și cum o mână „abstractă” - ca într-una din pânzele romantice, simbolice! - mi-ar fi șters fruntea asudată, „bătrână” deja, de infernul unei tinereți ce nu se sfârșea, al unei îndoieli de destin ce contrasta flagrant cu tonurile și judecățile mele categorice, ce iritau pe nu puțini. Era sfârșitul, în sfârșit - sfârșitul - deoarece, se pare, în existență, ca să
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Sui dealuri, dealuri nesfârșite și văi lungi. Te întorci la amiază prăfuit, cu creerii ferbând de căldura soarelui. După masă, îți pleci puțin capul pe perină, în cort, în cuptorul cortului, nu poți lipi pleoapele, te zvârcolești ca pe jar asudat, până ce vine vremea ceasurilor de instrucție. Cu greu te scoli, ce greu eși în căldura după amiezii, amărât mergi lângă soldații tăcuți, pe câmpul ars. Masa, la amiază și seara, se face la fel. Aștepți în cerdacul larg, până ce vin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
una a flăcăului, fiind vorba „nu de o vânătoare ritualică, ci o fugărire ritualică”, această decodare părând mai aproape de indiciile textului: „- Ce mă boieri ispitiți?/ C-am vânat o ciută lină,/ Ciuta dede jos de vad;/ D-aia-i murgul asudat,/ Șoimii-s vineți feșteliți,/ Ogari dalbi îs obosiți!/ Strigă fata Giurgiuleancă:/ - Nu-l credeți, voi boieri mari,/ Că are o dragă ibovnică/ Și-i cale de două zile/ El o calcă în două zile/ (...) Vasile, bun bărbat/ El așa d-
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Bine te-am găsit sănătos! Bine-ați venit sănătoși!... Ce căutați voi, ștrengarilor, aici al vremea asta? răspunse Manolucă, care se uită îngrijat la noi numărându-ne din ochi. Ce căutăm? Apoi nu vezi, adause Vasile, că venim de la vânat, asudați, colbăiți 143, osteniți și mai cu seamă flămânzi ca vai de noi. Căutăm să punem ceva colè144, arătă el bătându-se cu palma peste pântece, că ni s-a pus soarele drept inimă. Da, ce să vă dau acum în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Râs sănătos, mitocănesc. Oare de ce toți mitocanii par mai sănătoși, mai în formă decât restul oamenilor? În aceeași intersecție există o mare concurență între țigănușii care spală parbrize. În timp ce unul număra banii adunați grămăjoară pe jos, celălalt scuipă în mijlocul monedelor asudate. Două chipuri ale orașului București. Nedumerire, după recitirea notiței de mai sus: dacă prostia este universală, de ce mitocănia este caracteristică națională? "Bogații rămân bogați chiar și după ce nu mai au bani." Afirmație făcută cu convingere de Dov N. fost bogat
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Telefona din cinci în cinci minute pentru a spune undeva, în îndepărtata Americă, doar atât: It's great, it's great... Cel de-al doilea personaj, un bărbat ce semăna teribil de bine cu Mircea Cărtărescu, se ținea sudat și asudat de balustrada de protecție ce ne despărțea de apa adâncă și pură a Lemanului. Dar cum semăna cu Mircea Cărtărescu, cum mai semăna... În plus, părea că amușinează aerul ca un câine de vânătoare, văzând lucruri pe care alții nu
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
mai bune sloga nuri de după ’89. Până la momentul ProTV, românii fuseseră învățați că trebuie să muncești pentru a câștiga ceva. „Nici pâine fără mun că, nici muncă fără pâine“ - asta fusese lozinca vremurilor comuniste. Apoi, când furia folosirii imaginii muncitorului asudat sa mai domolit, au apărut și alte posibilități de câștig, ca de exemplu loteria sau concursurile de cultură generală. La Loto dădeai bani, iar la concursuri erai ademenit cu sloganul „Cine știe câștigă!“, deci trebuia să ți folosești cunoștințele acumulate
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
făcut și cele două au redevenit prietene apropiate. Petrec Crăciunul cu familia Karinei, compusă din nenumărați frați, surori, nepoți, unchi și mătuși. Au un brad mare, împodobit cu tot felul de cadouri și bunicul este costumat într-un Moș Crăciun asudat. Fac eforturi să înregistrez Crăciunul la căldura de treizeci de grade pentru mine, frigul și zăpada sunt esențiale și parcă evenimentul trece fără să-l simt cu adevărat. După ceva mai mult de o săptămână sunt gata de plecare către
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
blană de vulpe se Îndrepta spre ușa noastră. Din camera pentru Învățătură, unde mă duceam Înaintea lui, Îi auzeam pașii viguroși tropăind tot mai aproape și, oricât de frig ar fi fost În ziua aceea, fața lui rumenă era toată asudată când intra. Îmi amintesc energia colosală cu care apăsa tocul În care țâșnea cerneala când nota, cu un scris rotund cum n-am mai văzut, temele pentru ziua următoare. La sfârșitul lecției i se comanda de obicei un limerick și
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
pe cimentul verde în fața numărului patru mondial! Din tribună, Jumbo Connors, tomnatic, privește condescendent. Cam asta era și soarta lui pe vremuri, cînd domnișorea tenisul și făcea arabescuri complet nelucrative în fața bătacului lui Borg. Se învîrtea California cu Roddick. Palid, asudat, febril. Probabil că bucătăria americană, pentru care maioneza e un maximum de rafinament posibil, i-a pus capac. Vor fi mulți cei care vor spune că Pavel a întors meciul în fața unui tip bolnav, pe fruntea căruia scria „Dați-mi
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
la 21, dați-mi voie (se șterge) la 48, la 34, la 54, la 64, la 74 asemenea și la 84 și 94, și ețetera, întru cât ne privește... pentru ca să dăm exemplul chiar surorilor noastre de ginte latine însă! (foarte asudat, se șterge, bea, iar se șterge și suflă foarte greu. Trahanache a urmărit cu mâna tactul sacadelor oratorice ale lui Farfuridi. Bravo și aplauze în fund, conduse de Brânzovenescu; râsete și sâsâituri în grupului lui Cațavencu. Clopoțelul lui Trahanache de
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
bea apă după ele. Când arde soarele, niciodată să nu stai cu capul gol, căci poți căpăta dureri mari de cap și deseori chiar o boală foarte primejdioasă numită insolațiune, care uneori te duce la mormânt. Când ești ostenit și asudat, să nu bei apă rece îndată și cu lăcomie, căci poți căpăta friguri și alte boli grele"685. Un alt material redactat de părintele Tocănel (el a scris pe parcursul anilor aceste rubrici cu sfaturi practice) îi informa pe gospodarii din
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
interzis („Sertare umplute cu pajiști somnoroase tâlcuri/ călcând/ pajiștile dinăuntrul sertarelor/ cum un abur/ aburul aspirat de ceruri/ închise și ele cu cheia/ unui sertar mai mare”), el simte fiziologia mai acut ca nimeni altul - și o transferă („Pagina aceasta asudată/ cum o cămașă” (Pagina), cu miresmele și duhorile ei. În care ambient, ironia este cu necesitate prezentă, iar când un poem se intitulează „Amuzant”, va fi ca un maxilar „care politicos cere voie să stea la locul său”, ca un
Privind drept în ochi călăuza... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13089_a_14414]
-
Și te-au țesut, ca să te calce mirii, Cum o striga? Marie? Ancă? Pe câmpul tău frumos, cum e un lan, Privirea mea citește ca-n scrisoare, Gândindu-mă la biata țesătoare, Frumosule covor basarabean. Eu parcă văd o frunte asudată Și-obrajii aburiți ca niște pâni! Aș vrea ca să sărut acele mâni Ce te-a-nflorit cu dragoste și trudă. Au plâns deasupra ei tristeți de moină Și inima și-a destrămat-o-n fire, Chenarul drag și l-a
Au înflorit castanii la Soroca. In: Curierul „Ginta latină” by Dumitru Iov () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2248]
-
de percepția pe care o avea publicul. Caricaturiști și comedieni adesea îi exagerau aspectul și comportamentul, până într-acolo încât nu se mai vedea distincția între om și caricatură. A fost adesea ilustrat nebărbierit, cocoșat și cu fruntea încruntată și asudată. Nixon avea o personalitate complexă, era foarte secretos și dificil, totuși remarcabil de chibzuit. Era înclinat spre a-i ține pe toți departe și se formaliza în toate aspectele, purtând costum și cravată chiar și când era singur acasă. Biograful
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
pantofii târgoveților din jur și ascultându-le glasurile". Marea-i în stânga, cântăreții de buzuki sunt în dreapta. Oamenii-s la mijloc Cei doi jurnaliști mai surprind ospitalitatea grecească, atitudinea de oameni săritori a muntenegrenilor, îndârjirea cu care muncesc bulgarii. „Damianus, grecul asudat, a făcut supa de fasole. Pe cap poartă o bandană care-i domolește cârlionții suri, plini de rebeliune. Din senin, vântul începe să-și facă mendrele. Ploaia udă mesele petrecăreților și apa căzută din cer se mănâncă odată cu supa. Solistul
Apariție editorială - „Sălbaticul din Balcani" by Editura DCNEWS Team () [Corola-website/Journalistic/101239_a_102531]
-
nu m am văzut cu nimeni!!!! Dar unde sunteți?". I-am zis că pe drumul pe care ne a îndrumat s-o apucăm, mi o taie scurt "eu nu v-am zis nimic, dar stațí acolo". Vine într-un final, asudat tot și foarte agitat. "hai, hai mai repede, ei știu că sunteți aici , dar nu știu că sunt și eu cu voi". Mă uitam la operator, el la mine...n am îndrăznit să-l întrebăm care ei, cert e că
Interviu exclusiv cu Ionuț Cristache: Ce nu știai despre jurnalistul Antena 3 () [Corola-website/Journalistic/101255_a_102547]
-
personaje, fără de care n-am putea afla rostul lucrurilor. Aceștia descifrează mai cu seamă la orele serii, evident cu erudiție și competență, șarade cum ar fi, de pildă, „mănăstire-ntr-un picior, ghici ciupercă ce-i?”, iar după o frământare asudată, cu fețe grave, surpate de adâncă gândire, se rostește cu gravitate: ciu-per-ca! Bineînțeles că vorbitorul este contrazis deîndată de un altcineva din „echipă”: „Stai domnule, dar despre ce fel de ciuperci se face vorbire, căci sunt și otrăvitoare printre ele
„Translatorii” de serviciu by Carol Roman () [Corola-website/Journalistic/296331_a_297660]