497 matches
-
inclusiv de autorități care, în general, se poartă cu mare atenție cu Biserica. Credincioși sunt mulți, bisericile sunt pline mai tot timpul; aproape că nu-ți vine să crezi că această țară a trecut prin 70 de ani de politică ateistă. Ritualul nu se deosebește de cel din bisericile ortodoxe române, doar calendarul a rămas cel vechi, iulian. Memorabilă, cel puțin pentru mine, a fost participarea la aniversarea mitropolitului a unor reprezentanți ai Casei Imperiale Ruse, adică ai familiei Romanovilor. Este
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Administrative/939_a_2447]
-
organizat, după modelul seminariilor teologice catolice, încât să arate elevilor că nu există nicio contrazicere de fond între descoperirile științifice și credința creștină, afară bine înțeles de bazaconiile pur iudaice ale vechiului testament. Nicio descoperire științifică și nicio explicație filosofică ateistă n-a putut contrazice încă minunatele cuvinte ale [208] Evangheliei: Ἐν ἀρχῇ ἦν ὁ λόγος, καὶ ὁ λόγος ἦν πρὸς τὸν θεόν, καὶ θεὸς ἦν ὁ λόγος („La început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era cuvântul
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
clar că nu este didactician și nu cunoaște fenomenologia internă a educației... Abuzul constă În măsura Însăși de excludere a icoanelor din școli. El se naște din absență, nu din prezență. Se profesează astfel un iconoclasm intolerant, de tip modern, ateist, indus de minoritari (de activiștii atei) la adresa unei majorități (credincioase sau, să zicem, indiferente). În fond, icoana poate fi Înțeleasă și ca un obiect cultural, având o existență oarecum neutrală. E un mediu ce „Înviază” În momentul În care cineva
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
familie de chiaburi. De voie, de nevoie, a terminat mai târziu și deja profesând biologia la fără frecvență. Am făcut cu el, evident, științele naturii. De la zoologie până la anatomia și fiziologia omului. Într-o perspectivă explicit „științifică”, adică materialistă și ateistă. Un spirit exact, geometric, comprehensiv, rezumativ și la obiect. Nimic În plus, nimic În minus. Din ideile pe care ni le-a transmis nu-mi mai aduc aminte nimic. Cele mai multe lucruri care mi-au rămas le-am Învățat dincolo de lecții
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
ce nu se sfiau să afirme că societatea, statul și relațiile umane ar trebui să se bazeze pe legile vieții descoperite de știință, și nu pe poruncile divine prescrise În Biblie 28. Cu toate acestea, eugeniștii români nu se proclamau ateiști sau agnostici. În realitate, mulți dintre ei Își mărturiseau deschis afilierile religioase. Totuși, ideile lor radicale reprezentau o provocare puternică la adresa Weltanschauung-ului adânc Înrădăcinat, bazat pe religie și pe autoritatea Bisericii. Sinteza românească de factură mendelianătc "Sinteza românească de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
articole asupra muzicii. 1749 e anul în care în gîndirea lui Rousseau se produce o reorientare subită ce-i dezvăluie resursele sale geniale. Diderot, care scrisese celebra Scrisoare asupra orbilor, prima sa lucrare în care apar fățiș idei materialiste și ateiste, este arestat. Rousseau mergea pe jos să-și viziteze prietenul deținut în turnul de la Vincennes, cînd, citind Le Mercure de France, se oprește la anunțul temei de concurs al Academiei din Dijon: Dacă progresul științelor și artelor a contribuit la
by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
că această eroare a avut totuși, în anumite medii intelectuale, un rol decisiv. La răspândirea și consolidarea ei au contribuit mai cu seamă sistemele didactice de vulgarizare (mai demult manualele școlare și o anumită folcloristică, mai târziu excesele raționalismului, propaganda ateistă, jurnalistica periferică ș.a.), toate acestea făcând ca noțiunea de mit să fie identificată adesea cu noțiunea de născocire năstrușnică, în ultima instanță, cu noțiunea de minciună, deși de fapt rădăcina erorii se afla încă în conotațiile grecești ale cuvântului mythos
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
tare de un lucru neobișnuit; a se minuna (și a-și face semnul crucii); a se încruci. 2. Tranz. (Rar) A așeza în formă de cruce; a încrucișa. Din cruce. "Crucirea" era permisă și "agnosticilor științifici" (practicând în ședințe cultul ateist al Fiului Poporului, aflat mai sus decât Fiul lui Dumnezeu). Un musulman din România nu ar avea cum să se "semiluneze" când se minunează, astfel că, la rându-i, s-ar "cruci"(evident, cu condiția ca semnificantul "CRUČ" să nu
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
să fie "ca toată lumea", va avea ce povesti... Amintirea umilinței este scăldată în oceanul semanticii limbii române, unde cuvintele înoată cu ușurință "între ape", între profan (recuperat de "bezbojnicii" de meserie)75 dus cu bună știință spre vulgaritate în propaganda ateistă și credință (fie ea sub forma diminuată a ritualului și a respectării unor repere din calendarul bisericesc). Accesul precoce spre alte idiomuri consemnat în mai multe rânduri de Elpi la loc de cinste printre "biografemele" sale facilitează acest joc prin
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
veche) sau cea elină (care folosește în cult limba greacă bizantină), Biserica Ortodoxă Română are înțelepciunea de a propovădui cuvântul lui Dumnezeu, atât la slujbe, cât și din Scripturi, într-o limbă pe înțelesul tuturor. Totuși, gheara tăioasă a regimului ateist și-a lăsat amprenta asupra educației noastre. În plus, după cinci decenii comuniste, postmodernismul ne îmbie astăzi cu evanghelia relativismului. În acest context, cele câteva „ore de religie” obligatorii pentru școlari nu cred că sunt mai mult decât o provocare
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
etc. Vedele datează din cele mai diferite epoci; multe părți ale lor sînt foarte vechi, altele au luat naștere abia mai tîrziu, de exemplu partea privitoare la cultul lui Visnù. Vedele sînt baza filozofiilor inzilor, chiar și a filozofiilor ateiste ale lor; nici acestea nu duc lipsă de zei și fac trimiteri esențiale la Vede. Așadar, filozofia índică este cuprinsă înăuntrul religiei índice, întocmai ca filozofia scolastică, în cuprinsul dogmaticii creștine, punînd la baza sa credința bisericii, presupunînd-o. Mai exact
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
el trebuie despărțit de natură, astfel el nu va mai reveni", adică "el este sustras metempsihozei" și, în consecință, corporalității, el nu se mai introduce din nou în alt corp. "Această eliberare este scopul esențial, prezent în toate sistemele [157] ateiste și teiste." Aceste sisteme spun: "O astfel de eliberare poate fi realizată prin știință; mijloacele temporale prin care ne procurăm plăceri sau prin care îndepărtăm de la noi relele spirituale și corporale nu sînt suficiente, nici chiar mijloacele indicate de Vede
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
Hegel meditează asupra sufletului în concepția índică: "Despre suflet ei spun că "nu este produs și nici productiv, este individual, astfel există multe suflete; sufletul este simțitor, etern, nematerial, neschimbător". Aici Colebrooke face deosebire între sistemul teist [Yogă] și cel ateist al filozofiei samkhya. Primul "admite nu numai existența sufletelor individuale, ci și existența lui Dumnezeu (în Içvara, cuvînt folosit de misionari în India, pentru a indica Dumnezeu, în sens creștin] ca fiind cîrmuitor al lumii". Cunoașterea sufletului rămîne apoi
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
bunătății"" [29 td]. Urmează determinații mai precise ale inteligenței în raport cu cele trei calități [...] puterile ce se pot dobîndi prin Yogă-śăstra; se continuă cu expunerea lui Colebrooke [164]. "Colebrooke amintește apoi de împărțirea învățăturii samkhya în doctrină teistă și doctrină ateistă. În timp ce în sistemul teist "Içvara, cîrmuitorul suprem al lumii, este considerat ca suflet sau spirit deosebit de celelalte suflete, Kapila" (în sistemul ateist) "neagă existența lui Içvara, cîrmuitor cu voința conștientă al lumii, întrucît susține că nu există dovezi pentru existența
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
cu expunerea lui Colebrooke [164]. "Colebrooke amintește apoi de împărțirea învățăturii samkhya în doctrină teistă și doctrină ateistă. În timp ce în sistemul teist "Içvara, cîrmuitorul suprem al lumii, este considerat ca suflet sau spirit deosebit de celelalte suflete, Kapila" (în sistemul ateist) "neagă existența lui Içvara, cîrmuitor cu voința conștientă al lumii, întrucît susține că nu există dovezi pentru existența lui Dumnezeu". Percepția nu arată o astfel de existență, și ea nici nu poate fi demonstrată pe cale de raționament. Kapila recunoaște, e
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
în mod special, de starea actuală care caracterizează religiozitatea și viața lor sacramentală. Religiozitatea tinerilor este marcată de anumite influențe și condiționări cu caracter socio-cultural. Unii dintre ei sunt expuși unor modele de viață secularizată și riscă să cedeze ispitei ateiste, în timp ce alții, ca revoltă, au ales o religiozitate intensă. Pe de altă parte, lipsa frecvenței tinerilor la sacramentul reconcilierii se datorează și altor cauze, cum sunt: ignoranță teologică cu privire la acest sacrament, convingerea că „eliberarea”, care se obținea prin sacramentul reconcilierii
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
neogreacă, latină și engleză a unor texte carenu au mai fost traduse până acum în limba română. Valoarea volumului de față trebuie cu atât mai mult prețuităastăzi, când în lume se manifestă tot felul de noi mișcări religioase,ideologii, tendințe ateiste, pseudo credințe, orientări teosofice, oculte,sectare și sincretiste, „convingeri” intelectual-scientiste și așa-zisraționaliste etc. Se observă că, în zilele noastre, credința nu mai estetrăită cu aceeași intensitate și vibrație spirituală ca în primele secoleale creștinismului, când creștinii erau adevărate ruguri aprinse
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
ca și Ibrăileanu, debutant în publicistică, H. Streitman, student la Göttingen, C. Hamangiu, viitorul jurist, coleg, pe atunci, cu Ibrăileanu, Izabela Andrei - Izabela Sadoveanu, care debutează aici în 1890 -, Corneliu Botez, Ion Catina. Revista era gândită ca o publicație „socialistă, ateistă, materialistă, realistă - în sfârșit, revoluționară în toate direcțiile”. Modelul, urmat îndeaproape, ca orientare și în organizare, a fost „Contemporanul”. Articolele din Ș.n. se referă la ateism, morală, sociologie, filologie, știință popularizată; s-a reluat, după „Contemporanul”, campania contra plagiatului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289565_a_290894]
-
ea susține deopotrivă o cauză teologică, aceea a necesității cultivării credinței în Dumnezeu, în valorile umane, o încercare deosebită ținând cont de perioada anterioară, de peste o jumătate de veac, a dictaturii comuniste, care pretindea o aliniere la concepția materialistă și ateistă despre lume și despre psihic. Este un prim gest, poate mai neîndemânatic, de reconciliere cu teologia, în sensul necesității raportării valorilor psihologiei la un imperativ moral, de sorginte divină, în condițiile în care, nu de puține ori, aplicațiile psihologiei și
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
omului pe Pământ. Acest eveniment a avut darul să zguduie fundamentele evlaice ale conștiinței sociale a oamenilor, până atunci dependentă doar de educația realizată în spiritul credinței creștine. Ereziile își găsesc suport în cunoașterea științifică și se detașează ca tendințe ateiste tot mai puternice. Rezonanța în conștiința oamenilor este semnificativă, și se reprezintă în cele mai diverse forme ale creației științifice și culturale a vremii, în literatură, în arta plastică, disputele cu acest subiect dăinuind până azi în multe părți din
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
era recunoscută în Europa Occidentală și în SUA. Toate acestea s-au întâmplat în condițiile în care omului de rând, concret, nu i se oferea altă șansă decât să-și pună întreaga suflare în serviciul dictaturii proletare, al unui stat ateist, care abia dacă mai tolera biserica și doar anumite culte, unde preoții și cei care s-au dedicat teologiei erau prigoniți. Singura libertate individuală tolerată era cea națională, o situație care se explică prin faptul că însăși Uniunea Sovietică, extinsă
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
până mai în zilele noastre. Ordinea de stat de atunci, a dictaturii proletare, își permitea să reproducă un asemenea raport de sorginte scolastică, în care imaginii sfinților zugrăviți în biserici le era substituit proletarul din uzină în acord cu ideologia ateistă. Pentru obținerea producțiilor materiale din uzine și fabrici nu avea importanță câtă natură era sacrificată, nu avea importanță câți oameni erau sacrificați. Totul se făcea în numele idealurilor comuniste, puteau să scuze ateist cel mai sălbatic mod de comportare al proletarului
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
substituit proletarul din uzină în acord cu ideologia ateistă. Pentru obținerea producțiilor materiale din uzine și fabrici nu avea importanță câtă natură era sacrificată, nu avea importanță câți oameni erau sacrificați. Totul se făcea în numele idealurilor comuniste, puteau să scuze ateist cel mai sălbatic mod de comportare al proletarului în raport cu natura și cu semenii. S-ar fi putut cumva pretinde acelei ideologii să aplice o considerație diferită psihologiei animale, chiar dacă ea era reprezentată de o personalitatea științifică de excepție?! Se putea
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
problematică reformulata apoi în contextul relației dintre familie, așa-numita societate civilă și stat. Autodeterminarea per-soanei, a individului concret, nu a avut un sens intrinsec antireligios, așa cum au încercat să acrediteze în special adversarii modernității, deși a cunoscut inclusiv exprimări ateiste. A fost însă anticlericala, iar în acest anticlericalism subsecvent se poate sesiza într-adevăr miza ei substanțială, care nu era contestarea lui Dumnezeu, ci emanciparea omului de sub imperativul autorității, desfășurarea existenței potrivit examenului critic și atașamentului subiectiv, eventual chiar la
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]
-
urmaș al omului- masă, a început să treacă de la starea cînd se predase, macerat, vieții, cînd uitase ce-nseamnă a fi, la starea în care, diabolic, a sfidat, poate mai mult ca oricînd, chiar moartea. Omul inert împotriva inerției, omul ateist împotriva ateului, omul dogmatic împotriva dogmaticii, omul împotriva chiar a omului, a morții proclamate de mult în Europa ce poate fi mai straniu în istoria din ultimele decenii, cea care ne-a făcut, rînd pe rînd, săteni, plugari, semănători, intelectuali
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]