1,059 matches
-
trăi și dezvolta. Vulturul era șeful luptelor drepte, și oamenii au început să poarte pene ca emblemă a înțelepciunii, justiției și puterii”... Această istorie despre creația pământului e departe de a fi terminată, dar e la fel de fascinantă ca acea lună atemporală pe care noi am văzut-o împreună. Nu crezi? Am găsit de asemenea câteva versuri de Aimé Césaire. Vrei să asculți? „Voi regăsi secretul marilor comunicări și al marilor combustii. Aș spune furtuna. Aș spune fluviul. Aș spune uraganul. Aș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
ca de obicei, apoi a mâncat acolo pe plajă, pâine cu salam și roșii cu brânză. Undele mării se răsfrângeau într-un clipocit melodic, iar apa albăstruie licărea ușor peste pietre. Codrin părea toropit de soarele arzător în mijlocul unui peisaj atemporal parcă. Razele soarelui îl învăluiau ușor, stârnindu-i erotismul. Ar fi dat orice să aibă alături o femeie, să facă dragoste. S-ar fi iubit pe malul mării, ar fi înotat apoi împreună și iarăși ar fi făcut dragoste la
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
da autograful pe o viitoare carte Și apoi le voi transmite că n-am niciun chef să mor. 07 iulie 2011 Lângă tâmpla ta Dintr-o inadvertență temporală Te văd primindu-ți vlaga prin perfuzii Și-mi ești departe și atemporală, Supusă unor cinice infuzii. Tot chinul tău îmi e tortură mie, Tu ești recompensată în durere, Iar uneori în stres sau agonie, Resentiment, dispreț profund și fiere. Martirizată, te întorci umilă, Să nu cumva să depășim bugete, Să nu cumva
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
acolo pe capră stă chiar viața mea smucește hățurile sunt momente în care m-aș înhăma răceala zăbalei incită să fiu chiar eu un cal înhămat la trăsura propriei vieți (irezistibilă chemare) numai biciul mă oprește o șfichiuire lasă urme atemporale atunci îmi iau zilele la spinare și alerg cu viața pe urme 4 august 2011 Lumea o lume strânsă în brațe de mirări nesfârșite ca și cum certitudinile ar fi emigrat către suflete mai calde oameni îngrețoșați de propriile gânduri priviri înfipte
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
bocet la sfârșit de vară, Până și toamna vine într-o doară Și simți că vrei și simți că nu mai poți. 15 septembrie 2011 După cules sângele viei s-a vărsat în butoaie sunt pregătit sufletește pentru o transfuzie atemporală cu vin de buturugă am condus vara la gară de azi vreau să umblu pe șapte cărări o să cânt despre amor nebun printre frunzele scuturate lăutarii lumii bat în poartă și îmi îngână de inimă albastră la ora când cade
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
Arhanghelul psiho-pomp pornește în josul căii luminate a giorno, strecurându-se cu dexteritate pe aleile rectilinii, pavate cu materie stelară, ale complexului arhitectonic greco-latin, care se întrezărește la numai o azvârlitură de băț, încremenit ca și un Sphinx, într-o nemișcare atemporală senină, nobilă și grandioasă. Silică, bietul sau doar spiritul său, proaspăt decorporalizat, păstrând reminiscențele firii omenești, urmându-și Călăuza, își mai răsucea capul către foștii săi amici de-o viață, prelungind la extrem năuceala și tristețea de neîmpăcat, de la debutul
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
rostogolindu-se în aer. Taiorul de care am ajutat-o pe Brandy să se dezbrace e un model Pierre Cardin Space Age de un alb imaculat, fusta dreaptă și cilindrică e neatinsă și aseptică până chiar deasupra genunchilor, jacheta e atemporală și clinică în croiul ei simplu și mânecile trei sferturi. Bluza de dedesubt e fără mâneci. Încălțările ei sunt cizme de lac alb cu vârf pătrat. E-o costumație la care ai asorta ca accesoriu nu o poșetă, ci un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
citate scurte etc.) - final. Cu anumite ezitări și precauții, putem spune că acest plan este o variantă a „piramidei inversate”. Reportajul de atmosferă. Scris la fața locului, se aseamănă mult cu relatarea. Lipsește doar evenimentul, informația de la care se pleacă. Atemporal întrucâtva, reportajul de atmosferă trebuie doar să precizeze de la început locul (parc, gară, festivalul berii etc.). În rest, totul depinde de talentul și inspirația ziaristului. Salturile de la o observație la alta, intercalarea unor scene de viață etc. intră în regulile
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
la condițiile pragmatice ale procesului de comunicare, la gradul de realizare a interacțiunii dintre „producătorii” discursului și „receptorii” săi. Cerința asigurării unui anumit grad de „științificitate” și „universalitate” pentru conceptele pedagogice (dar nu numai), în măsură să asigure caracterul oarecum „atemporal” al acestora, și posibilitatea „traducerii în toate limbile” s-au confruntat cu imperativul realizării unor convenții prealabile, care, nu de puține ori, au mers prea departe, în grupuri prea restrânse. Problema care se ridică ține de asigurarea „vocației globale”, a
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
Fundamente 14 Profesorul David A. Garwin, de la Harvard Business School, a pus În evidență cinci orientări principale În definirea calității produselor: transcendența, spre produs, procesul de producție, spre costuri și spre utilizator. a. În orientarea transcendentă calitatea reprezintă o entitate atemporală, absolută, fiind percepută de fiecare individ În mod subiectiv. Această orientare este puternic marcată de idealismul lui Platon, iar o asemenea abordare nu permite definirea clară a calității produselor și nici măsura ei, neavând, În opinia autorului, utilitatea practică. b
Managementul calitatii proiectelor by Cretu Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Science/1696_a_2955]
-
himerele, toate au ființă, pentru că dacă nu ar fi entități de un anumit fel, nu am putea face propoziții despre ele. Pe de altă parte, existența aparține doar unor entități care sunt, care există. Ontologia lui Russell este o ontologie atemporală a ființei, în care spațiul, timpul și existența nu au statut ontologic distinctiv: deși un termen poate înceta să existe, nu poate înceta să fie; este tot o entitate în legătură cu care unele propoziții sunt false iar unele adevărate 183. Într-
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
revista „Argeș”, iar prima carte, Ferestre spre azur, îi apare în 1970. A mai colaborat la „Albina”, „Îndrumătorul cultural”, „Convorbiri literare”, „Contemporanul”, „Luceafărul” ș.a. Consecvent convențională și lipsită de mari pretenții, poezia lui S. rimează marotele unui clasicism de manual. Atemporală încă din momentul publicării, ea oferă totuși, în succesiunea volumelor ce o compun, datele unei perfecționări în abilitatea de a versifica, fiind o lirică în care, din când în când, se potrivesc versuri frumoase. Șerban Cioculescu, prefațatorul amabil al volumului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289874_a_291203]
-
cupolă mistificatoare, camuflată simbolistic și epic, consecința fiind că dacă vrem să Înțelegem totul așa cum se cuvine, trebuie să inversăm clepsidra, privind nu dinspre timp spre atemporalitate - cum a procedat, de regulă, critica -, ci invers: dinspre mit spre istorie, de la atemporal la temporalitate. Consecința Întregii discuții a tras-o În final una dintre fete, care s-a uitat foarte lung la mine În momentul În care s-a terminat discuția și a zis: „Păi, suntem foarte decepționați!”. Sugestia era aproape weberiană
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Rebreanu e bine să citim Ion, dar e bine să nu citim Gorila. Goga a adus tancurile hitleriste la granițele țării”. Doru Pop: Se reactivează discursul naționalist, discursul de factură paseistă și se reactivează toți protocroniștii, se produce glorificarea românismului atemporal și În sensul ăsta s-ar justifica o intervenție obiectivă. Pui rezistența În acest comunism colectivizator unde individul este non-afiliat. Cum se manifestă acest individ non-afiliat? Sanda Cordoș: Toate aceste lucruri ar mai trebui cercetate. În plus, este fenomenul foarte
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
din Iliada, cu un rafinat mecanism intertextual ce amintește și de sonetele lui Ronsard, dar și de piesa lui Shakespeare Troilus și Cresida. Ceea ce a asigurat în timp succesul piesei a fost, desigur, umanismul ei (evidențiat, de pildă, de montarea atemporală realizată de Jean Mercure, în ianuarie 1971 la Théâtre de la Ville și percepută de unii critici ca un apel pentru dezarmarea nucleară), dar și capacitatea sa de resemantizare în condițiile foarte precise ale unei amenințări cât se poate de reale
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
ilustrează valoarea fundamentală a prezentului; pentru a justifica existența prezentului narațiunii, se consideră că este vorba despre un prezent transpus, cu valoare stilistică (trăim evenimentele ca și cum ele s-ar derula la prezent); mai recent, alți lingviști consideră că prezentul este atemporal (trimite la prezent, la trecut sau la viitor, în funcție de context) și că nu trimite la momentul enunțării decât dintr-un automatism; între aceste două poziții există și diverse soluții de compromis. A. Culioli 114 a sugerat că punctul de reper
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
care o degajă noțiunea de clasic generează două posibile repercusiuni pe de o parte, la nivelul abordărilor, prejudecata încadrării în sfera exhaustivității, a potecilor deja mult prea bătătorite; pe de altă parte, deschide însă perspectiva perceperii clasicismului drept posibilitate tipologică, atemporală și aspațială. Dezvoltând primul aspect menționat, este necesar a atrage atenția asupra multiplelor idei preconcepute care, din nefericire, au dus în ultima vreme la o anumită desconsiderare a dimensiunii clasice, prin scoaterea acesteia din sfera interesului imediat. Sufocante prejudecăți literare
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
fapt, era calitatea de modele absolute a anticilor, superioritatea acestora. În liniile doctrinei clasice, imitarea anticilor era justificată de admirația pentru perfecțiunea artistică a operelor acestora, o imitație supusă astfel principiului rațiunii. Scopul scriitorului clasic este de a crea opere atemporale, ferite de un succes trecător și iluzoriu, opere care să dăinuie. Or, lecția oferită de Antichitatea greco-latină vizează tocmai eternizarea actului artistic. Așadar, anticii trebuiau venerați și urmați întru totul. Pe de altă parte, principiul imitației anticilor este legat de
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
fiecare dată denumiri diferite în funcție de context (clasic vs. romantic, romantic vs. simbolist, tradiție vs. avangardă etc.), ideea colaborării între tradiție și inovație, colaborare care devine obligatorie în procesul creației, căci nimic nu se naște fără trecut, suspendat într-o dimensiune atemporală.95 Acest conflict literar al secolului al XVII-lea generează, într-adevăr, idei esențiale, de aceea importanța acestui moment în istoria literaturii nu trebuie diminuată. Se marchează astfel, este drept, moartea clasicismului propriu-zis, dar se conturează momentul nașterii neoclasicismelor care
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
afirma Johnson într-o manieră oarecum aforistică, scoțând în evidență coordonate clasice precum imitarea naturii, surprinderea esențelor, care permit transcenderea particularului, precum și corelarea părților sub semnul clarității și al adevărului. Toate acestea reprezintă elemente care, în viziunea criticului, asigură dimensiunea atemporală a operei. În această ordine de idei, Shakespeare și-a câștigat eternitatea deoarece este "un poet al naturii" care are capacitatea de a o surprinde în ceea ce are aceasta universal și repetabil. Personajele sale sunt "adevărați descendenți ai umanității obișnuite
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
semnificațiile. Această teamă de echivoc corespunde până la un punct fibrei clasice, după cum în aceeași manieră poate fi interpretată reluarea aproape obsesivă a ideii privitoare la dorința de a ridica particularul la rang colectiv, de a surprinde, de fapt, liniile esențiale atemporale și aspațiale ale existenței: Scriind viața omului am vrut pe cât se poate să găsească fiecare viața sa, am vrut, adică să scriu o viață nici mai sus, nici mai jos de omenire și să descriu cele ce poate cineva să
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
nu devine un fenomen peiorativ, ci, dimpotrivă, duce la evoluție. Se concretizează imaginea unei co-locuiri, coabitări simultane a artistului de către toate umbrele predecesorilor. Aducerea trecutului în prezentul procesului de creație presupune o anumită jonglare cu dimensiunea cronologică, suprapunându-se simțul atemporalului cu simțul temporalului: "...simțul istoriei te obligă să scrii având nu numai generația ta în sânge, dar și sentimentul că întreaga literatură europeană de la Homer și, în cuprinsul ei, întreaga literatură a țării tale au o existență simultană și alcătuiesc
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
a poetului respectiv pot asigura doar o anumită pregătire în vederea receptării poemului, dar nu pot înlocui interpretarea propriu-zisă a textului. Critica nu trebuie să particularizeze, să fixeze date concrete în timp și spațiu, ci tocmai să evidențieze ceea ce ține de atemporal și aspațial "mi se pare că ceea ce contează mai mult când citești bunăoară o odă de Sapho, nu este să-ți închipui că ești un grec insular de acum două mii cinci sute de ani; ceea ce contează este acea trăire identică
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
o paralelă realizată între literatura română și cea franceză, mai ales în ceea ce privește specia romanului. Scriitorului român îi lipsește abilitatea de a percepe universalul, de a se ridica dincolo de circumstanțele particularului, de a urmări realul în ceea ce are el aspațial și atemporal: "...un clasic francez ia ca pretext sau ca mijloc de reprezentare istoricul spre a formula universalul, care îi este apriori cunoscut, în vreme ce scriitorul român încearcă a desprinde din observația momentului o schemă universală, pe care în momentul începerii romanului n-
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
sînt numai cele trei doctrine principale pe care specialistul le Întîlnește la tot pasul În Antichitatea tîrzie, ele sînt, În mod necesar, și trei din cele mai obișnuite soluții logice la chestiunea relației dintre minte și trup. Ca atare, sînt atemporale și ubicue. Nu Își au „originea” În India și nu au „traversat” Iranul; sînt prezente În orice minte omenească și se ajunge la ele prin reflectare asupra problemei. Fie ca aceasta să slujească drept o ilustrare limpede asupra punctului nostru
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]