675 matches
-
în domeniile diplomației, apărării și finanțelor. Pentru restul prerogativelor statale, fiecare stat component acționează distinct unul față de celelalte. Suedia și Norvegia 1815-1905; Austria și Ungaria 1869-1918; Moldova și Țara Românească 1862-1864. Confederațiile de state Sunt cunoscute încă din Antichitate: Liga Ateniană, Macedoniană; Confederația Helvetică (sec. XIV-1848); Confederația SUA (1776-1787); Confederația Rhinului (1806-1815). Este o asociație teoretic permanentă de state care urmăresc obiective identice, în domeniul relațiilor internaționale și al apărării. Are unul sau mai multe organe comune ale statelor membre, care
Bazele constituționale ale administrației publice by Crina Ramona Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/219_a_361]
-
presimțiseră, dar în timpurile acelea, și chiar mai târziu, nu fuseseră născocite tehnicile "prevenției" anticriză. Dacă poveștile mitologilor și slujbele preoților erau accesibile și oamenilor neinstruți, versurile scrise ale poeților și tratatele filosofilor nu puteau avea ecouri în agora democrației ateniene. În timpul Evului de o mie de ani, crizele pornite "de sus" (nobilii, clerul creștin și Împăratul) nu se sincronizau prea des cu cele pornite de păturile și clasele "de jos". Ceva mai târziu, rânduielile feudale au fost părăsite în favoarea întreprinderilor
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
o mașină logică "numerică", de genul tablei înmulțirii, a celor patru operații aritmetice în baza zece. Ceva asemănător, dar cu realități mai complexe, se întâmplă în societatea umană. Pe diferitele ei trepte de schimbare apar crize (de exemplu, criza democrației ateniene după episodul Alcibiade și procesul încheiat cu condamnarea la moarte a lui Socrate), care anunță perturbări mai grave în absența măsurilor de reglare. În agricultură însă, activitățile continuă să depindă de "natură", de "Dumnezeu", pe când industriașii, inginerii creatori se cred
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
avut loc în anul 399 î.e.n. a fost reluat în SUA cu ocazia unei ceremonii de strângere de fonduri pentru Muzeul Național Elenic din Chicago, fiind folosiți magistrați de renume din SUA. Socrate a fost condamnat la moarte de judecătorii atenieni pentru nerecunoașterea zeilor și coruperea tinerilor, dându-i-se să bea o fiertură otrăvitoare din cucută. Procesul a fost recreat acum în SUA, cu ocazia unei ceremonii de strângere de fonduri pentru Muzeul Național Elenic din Chicago, fiind folosiți magistrați
Socrate, rejudecat după 2.400 de ani. Vezi ce au decis juraţii by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/65062_a_66387]
-
(în ; cca. 445 î.Hr. - cca. 365 î.Hr.) a fost un filosof cinic din Grecia antică. Fiu al unui cetățean atenian și al unei sclave trace, este elev al sofiștilor Gorgias, Hippias, Prodicos, apoi se atașează cercului lui Socrate. Este considerat, alături de Platon și Aristip din Cirene, unul dintre cei mai dotați discipoli ai celebrului filosof. După moartea lui Socrate (399
Antistene () [Corola-website/Science/333208_a_334537]
-
tipul „ce îmi pare că ar fi trebuit să vorbească fiecare despre cele ce îi stăteau în față”). Tucidide este considerat a fi întemeietor al strategiei care rezuma gândirea politică și militară a Atenei.El a afirmat superioritatea sistemului politic atenian, față de cel spartan, superioritatea războiului maritim asupra celui terestru, superioritatea resurselor bănești asupra resurselor omenești, superioritatea tehnologiilor militare ateniene, fiind adept al războiului economic și blocadei economice. Susținea că războiul trebuie purtat pe mare și uscat, la mare distanță de
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
este considerat a fi întemeietor al strategiei care rezuma gândirea politică și militară a Atenei.El a afirmat superioritatea sistemului politic atenian, față de cel spartan, superioritatea războiului maritim asupra celui terestru, superioritatea resurselor bănești asupra resurselor omenești, superioritatea tehnologiilor militare ateniene, fiind adept al războiului economic și blocadei economice. Susținea că războiul trebuie purtat pe mare și uscat, la mare distanță de metropole, în plan economic, social, politic, comercial, cu scopul de a epuiza adversarul din punct de vedere economic și
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
distanță de metropole, în plan economic, social, politic, comercial, cu scopul de a epuiza adversarul din punct de vedere economic și militar. El consideră că prăbușirea Atenei este cauzată din interior, de slăbiciunile oamenilor săi (a caracterizat, cu măiestrie, personalități ateniene precum Pericle - "conducătorul ideal", sau "demagogul" Alcibiade. Xenofon (430-355 î. Hr.) om politic, istoric, filosof și general, este autorul primei ilustrări a genului memorialistic, fiind unul din cei 10.000 de mercenari greci ce au făcut parte din armata lui Cyrus
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
său, Artaxerses al-II-lea, pe care l-a învins lângă Babilon, dar a murit în luptă. Aristotel (384-322 î. e.n.) - filosof cu operă vastă, din domenii variate (filosofie, politică, retorică etc.), învățător al lui Alexandru cel Mare - a scris "Politica" și "Statul atenian", îndreptând istoria către cercetarea comparată a instituțiilor. Statul, anterior familiei și individului, este un organism natural; ideal este statul având clase sociale bine determinate. El considera că scopul statului era fericirea, dobândită ca stare ce însoțește practicarea virtuților; statul condus
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
constituind surse de inspirație pentru Seneca, Alfieri, Goethe, O`Neill, Sartre, Giraudoux și alții. Atunci când studiem piesele de teatru din punct de vedere al textului - și textul fără indicații scenice - este ușor să subestimăm forța vizuală și auditivă a tragediei ateniene; iată de ce, la începutul celui de-al doilea capitol, intitulat „Trei mari autori tragici, o singură legendă: Electra”, ne-am referit la cadrul reprezentațiilor dramatice și la condițiile materiale ale acestora (de la implicarea arhontelui, a coregilor și autorilor în buna
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
să asiste la reprezentațiile tragediilor. II.2. Condițiile materiale ale reprezentației aă Spațiul teatral grecesc Când studiem piese le de teatru din punct de vedere al textului - și textul fără indicații scenice este ușor să subestimăm forța vizuală a tragediei ateniene; dar nu trebuie să uităm că „teatru” înseamnă, literal, „un loc de privit”. Dacă la început aceste manifestări religioase aveau loc la templul zeului, iar asistența ședea pe pantele din jurul templului, cu timpul s-au construit localuri de teatru, unele
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
și azi prin dimensiunile și acustica lor. În Panorama lumii clasice 1, Nigel Spivey atrage atenția că, în unele privințe, aspectul civic al teatrului îl făcea să semene izbitor cu alte spații publice ale orașului. Aici, ca și în tribunalele ateniene, se desfășurau adevărate „agones” (confruntări, schimb de replici și discursuri asemănătoare celor din timpul unui procesă. Pe de o parte exista o competiție între personajele și ideile din cadrul fiecărei piese; pe de altă parte, o competiție între trei dramaturgi, fiecare
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
este una dintre straniile coincidențe ale istoriei, menită să intersecteze biografiile celor trei mari autori tragici pe care Grecia i-a dăruit lumii! Viața lui Eschil este puțin cunoscută. Născut în 525 la Eleusis, lângă Atena, el aparține unei familii ateniene. În timpul războaielor medice, în care Grecia se confruntă cu cotropitorii perși, Eschil este la vârsta purtării armelor: ia parte la celebra luptă de la Maraton (490Ă și, după 10 ani, la cea, nu mai puțin celebră, de la Salamina (480Ă. Ar fi
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
În care trăiește ca element al lor. Astfel - relevă cu realism Paulsen - etica se varsă În politică; Îndrumarea spre realizarea vieții desăvârșite, pentru individ, continuă și se completează În mod necesar, În Îndrumarea spre realizarea statului perfect (vezi Aristotel - Statul atenian) al cărui bun sunt cetățenii desăvârșit de capabili și de activi, statul În chestiune devenind, prin aceasta chiar, binele supraordonat”. Fr. Paulsen și-a construit etica drept o deontologie, În completarea Metafizicii moravurilor și a Criticii Rațiunii Practice ale lui
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
bun Îl constituie cetățenii activi și capabili În mod desăvârșit, statul acesta devenind, prin urmare, binele supraordonat. Paulsen urmărește cronologic concepțiile relative la aceste chestiuni. Ideilor aristotelice le succed cele ale filosofiei elenistice, cu o arie destul de lărgită dincolo de spațiul atenian reprezentat de Stagirit. Cu creștinismul, apoi, se infiltrează conceptul unității omenirii cu ardoarea sentimentului religios. Imaginea Împărăției cerești ca reprezentare a binelui suprem a reușit să se impună definitiv lumii creștine. Formula aceasta trimite la o realitate aflată dincolo de orice
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
dificile. La început, Platon nu-i dă lui Eudoxiu chiar locul pe care acesta consideră că îl merită în Academie. După periplul său spre Orient, în cursul căruia îl întâlnește pe faraon, Eudoxiu devine un nume de referință în gândirea ateniană. Platon îi dă apoi mai multă putere, până acolo încât Eudoxiu ajunge chiar să conducă Școala în vreme ce autorul Republicii încearcă să-l convertească pe Denis din Siracusa, în Sicilia - unde duce discuții filosofice în contradictoriu cu Aristip din Cirene... înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
visată, ci ca exilat, colonii din Samos fiind izgoniți de pe pământurile lor, cu obligația de a-și satisface stagiul militar. Sărac, exilat, provincial - dacă ne este îngăduit să utilizăm acești termeni și să comitem anacronisme... -, ținut departe de școlile filosofice ateniene și dominante îplatonism, aristotelism), Epicur nu se va închina, evident, fantasmelor platoniciene - superioritatea Atenei, aristocratismul visceral, elitismul reacționar, conservatorismul politic, ezoterismul pedagogic, spiritualismul dualist, deismul arhitectonic, societatea politică închisă, imobilă, sfetnicul prințului, filosoful-rege și alte fleacuri ale unui Platon poreclit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
redactate de Diotim stoicul; se culcă cu toate femeile din școala sa; își prostituează propriul frate; colecționează cocotele și nu rezistă tentației libidinale; își însușește filosofia altora - atomismul lui Democrit din Abdera, hedonismul lui Aristip din Cirene; nu este cetățean atenian - ce oroare!; îi frecventează pe cei puternici; proferează neîncetat obscenități; vomită de două ori pe zi din cauza exceselor alimentare; cheltuie zilnic averi pe mâncare; se dedă, noaptea, unor practici sectare; îi detestă pe toți ceilalți filosofi; ce-i drept, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
reproduce categoriile clasice ale istoriei platoniciene a filosofiei justifică dualismul care opune plăcerile stabile epicuriene plăcerilor dinamice cirenaice. Epicur nu s-a putut mulțimi cu această dimensiune negativă a hedonismului, nici Aristip doar cu măsura instantanee a jubilării. Practica Grădinii ateniene și corpusul doctrinal transmis la Cirene interzic această opoziție factice. Epicur pare să-i datoreze lui Aristip mai mult decât vrea să recunoască și decât se spune acolo unde e predat. Numai aprecierea clipei, pretins cultivate de Aristip și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
aspiră să organizeze viața privată, să legifereze în ceea ce privește viața sexuală a indivizilor, să pedepsească pe oricine refuză să-și subordoneze libertatea personală statutului de cetățean al statului Leviathan? Epicur crede în contractul între indivizi consimțind la edificarea intersubiectivității libere. Cetățeanul atenian conduce comunitatea folosind constrângerea, autoritatea, poliția? Cel din Samos face apel la prietenie. Platon se află la originea totalitarismelor moderne îa se citi sau reciti textele lui Popper)? Epicur se află la originea rezistențelor dintotdeauna. La țară, departe de lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
emanații ale Grădinii. De altfel, magistrul dispune de discipoli cărora le trimite scrisori îprintre care și cele trei păstrate). Regiunea Campania este un punct de pătrundere a acestei gândiri pe teritoriul italic. Poetul satiric Lucilius, de exemplu, evocă niște banchete ateniene la care este vorba de atomi și de simulacre, dovadă că gândirea lui Epicur a traversat Marea Adriatică. La mijlocul secolului al II-lea î. Hr., Alkios și Philiskos, doi greci despre care nu dispunem de nicio informație, își propun să implementeze filosofia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
o Venus care să nu te înstrăineze de tine însuți. Autobiografia poetică a lui Catul, în sfârșit, este presărată cu locuri comune epicuriene ale momentului. Filosofia iese din cadrul ei, invadează poezia elegiacă și contaminează viața cotidiană. Epicurismul ascetic al Magistrului atenian cunoaște o nouă viață sub trăsăturile unui epicurism hedonist roman. Philodemos, sirianul educat la Atena și stabilit în Italia, devine autorul și actorul acestei transformări. Vila Papirusurilor funcționează în geografia acestei dinamici filosofice. Alunecarea semantică de la epicurianul discipol al gândirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
amintim doctrina: impasibili, fericiți, scutiți de tulburări, eterni, nemuritori, compuși dintr-o materie subtilă, veseli, locatari ai unor interlumi, zeii sunt un model etic, desigur, dar, de data aceasta - prima, mi se pare - și un model politic. De la secesiunea epicuriană ateniană îEpicur și Grădina sa) la practica comunitară campaniană îPhilodemos și vila lui) sau chiar la posibila întovărășire romană cu puterea îLucrețiu și dorința lui de a-l converti pe Memmius), epicurismul a cunoscut metamorfoze, evoluții. Dar această revoluție pare inaugurală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
ansamblul deplasărilor pentru studii în străinătate, ci mai curând una marginală, o soluție la care recurgeau membrii comunităților grecești din România sau românii ce doreau mai ales specializări în domenii ca teologia sau filologia greacă, istoria și arheologia antică, universitatea ateniană și-a avut contribuția sa specifică în evoluția pieței intelectuale din România, precum și a disciplinelor amintite. Să încercăm câteva concluzii. Originalitatea culturii române, faptul că aceasta deține o fizionomie proprie în unitatea și totodată în diversitatea spațiului sud-est european, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
cu valurile și, crezând că e un om (cu care se împrietenește întotdeauna, se spune), o luă în spinare ca s-o ducă la țărm. Când Delfinul ajunse aproape de Atena, cu povara în spinare, o întrebă pe Maimuță dacă este ateniană, iar aceasta spuse că da, așa era, și că se trage dintr-o familie de nobili de seamă din oraș. Apoi Delfinul o întrebă dacă auzise de Pireu (faimosul port atenian). Maimuța, crezând că Pireu e un om și temându
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian‑Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]