649 matches
-
plotineană, însă el și-a potrivit gândirea mai bine la dogmele noii tendințe de gândire creștină. A fost o corecție făcută în acord cu concepția conform căreia sufletul universal încetează să se mai manifeste ca un principiu de reîncarnare. Cel Atotputernic, care domnește asupra celor lumești, este Dumnezeu. El domnește prin Verbele folosite, cu care a creat materia și timpul. Bunătatea și justețea dumnezeiască sunt infinite, răutatea este terestră, proprie doar ființei umane. Sf. Augustin și-a manifestat de la început interesul
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
ordinele sfinte ale dominicanilor și franciscanilor, al căror scop principal a fost acela de a proteja învățăturile sfinte și, indirect, de a apăra o ordine socială feudală. Epoca medievală s-a impus în conștiința oamenilor prin consolidarea credinței într-un Atotputernic care le rânduiește pe toate în lume, în natură, în societate, în sufletele oamenilor. Formularea manifestării oricărei legități sau principiu era un pretext pentru clamarea voinței acestui Atotputernic, căreia au trebuit să-i fie subordonate toate inițiativele investigative. Mai mult
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
medievală s-a impus în conștiința oamenilor prin consolidarea credinței într-un Atotputernic care le rânduiește pe toate în lume, în natură, în societate, în sufletele oamenilor. Formularea manifestării oricărei legități sau principiu era un pretext pentru clamarea voinței acestui Atotputernic, căreia au trebuit să-i fie subordonate toate inițiativele investigative. Mai mult, teoreticienii acestei perioade au făcut eforturi importante de convertire la această ordine inclusiv a contribuțiilor gânditorilor Antichității, mai ales cele ale lui Aristotel. Din întreaga filosofie a lui
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
filosofie a fost prelucrat conform cu gândirea și cu interesele teologiei. Aceasta avea ca obiect convertirea dinamicii sufletești în credința în Dumnezeu, cu tot ceea ce au însemnat entitățile psihofiziologice și mentale ale sufletului. S-a instituit credința într-un "tot", în Atotputernicul dumnezeiesc, piatra unghiulară a întregii gândiri teologice, o gândire îndreptată împotriva sufletului sensibil ca parte a naturii, determinat de legile care guvernează în natură, de cele condiționate social-istoric. Thomas d'Aquino și alți scolastici catolici și pe urmă ortodocși au
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
suflet conștient. Această concepție a susținut că suflete fără conștiință au doar plantele și animalele. Conștientizarea a fost redusă la actul de gândire al unui singur suflet omenesc în raport cu corpul său. Mai târziu, această reflectare va ajunge dependentă de intervenția Atotputernicului, care permite să aibă loc doar prin credință. Golit de determinarea și substanța sa naturală, sufletul înceta să mai aibă o determinare cauzală. Sufletul rezonabil, după Thomas d'Aquino, se manifestă prin lucrurile sensibile reflectate cu ajutorul proprietăților lor particulare și
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
sintetizată tot mai coerent în litera scripturii textelor bisericii. În acord cu această învățătură, natura și societatea există, dar, doar ca un produs de conștiință, doar ca rezultat al creației divine. În natură și societate totul este determinat de un Atotputernic, imaginat după chipul și asemănarea omului. Sufletul omului însuși a fost ridicat la înălțimea unei vieți de apoi, a uneia supra-pământenești, aflată în continuarea celei pământene, o lume imaginară a îngerilor și sfinților. Gândirea scolasticii se așeza pe o nouă
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
diferență între sufletul iobagului și cel al feudalului. Ordinea socială medievală acordă iobagului acest drept de a fi liber, față de semeni, față de natură, față de nobil. Îl are ca stăpân pe feudal, pe Pământ, iar în Cer, stăpân îi este cel Atotputernic, Dumnezeu, în fața căruia nobilul și iobagul sunt egali, sunt robi ai Săi. Aceasta corespunde unei ordini sociale și a lucrurilor diferită, în care forța feudalului este păstrată și multiplicată prin intermediul invocării existenței unui Atotputernic, prin intermediul bisericii. Ideologia scolasticii a făcut
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
în Cer, stăpân îi este cel Atotputernic, Dumnezeu, în fața căruia nobilul și iobagul sunt egali, sunt robi ai Săi. Aceasta corespunde unei ordini sociale și a lucrurilor diferită, în care forța feudalului este păstrată și multiplicată prin intermediul invocării existenței unui Atotputernic, prin intermediul bisericii. Ideologia scolasticii a făcut posibilă realizarea unui discurs rațional, pe măsura înțelegerii iobagului, de care s-a apropiat prin intermediul textelor sfinte. În acest fel, s-a urmărit întărirea noilor raporturi sociale dintre oameni, dezvoltarea și consolidarea productivității materiale
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
s-au completat cu cele mecanicist-naive. Progresele timpului în domeniul cunoașterii vieții sufletești s-au realizat în nota dualistă caracteristică. Alături de explicația deterministă era pusă în paralel și cea în care fenomenele sufletești erau dependente de intervenția forțelor divine, a Atotputernicului. Începând din Evul Mediu, soluția dualistă s-a perpetuat până la începutul secolului al XX-lea. La ea se recurgea asemenea unui ritual, care presupunea mereu intervenția unor forțe ascunse aflate în spatele fenomenelor sufletești, a celor materiale. Pe când gândirea antică ajunsese
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
stăpâniți de nevoia de eliberare de sub jugul pasiunilor terestre, sensibili, în fața speranței unei vieți lipsite de grijile de fiecare zi, au creat motive ispititoare pentru ca acțiunile umane să fie plasate pe aripile imaginației, ca destinul lor să fie încredințat unui Atotputernic, lui Dumnezeu, simbolizat pe Pământ de un preot, reprezentantul instituțional al bisericii. Integrarea Atotputernicului în structura societății se face prin reproducerea acestui ritual, cu valențele dramatice ale unor sacrificii, însoțite de ofrande aduse acestuia, ofranda realizată prin Răstignirea lui Christos
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
lipsite de grijile de fiecare zi, au creat motive ispititoare pentru ca acțiunile umane să fie plasate pe aripile imaginației, ca destinul lor să fie încredințat unui Atotputernic, lui Dumnezeu, simbolizat pe Pământ de un preot, reprezentantul instituțional al bisericii. Integrarea Atotputernicului în structura societății se face prin reproducerea acestui ritual, cu valențele dramatice ale unor sacrificii, însoțite de ofrande aduse acestuia, ofranda realizată prin Răstignirea lui Christos având o uriașă forță mântuitoare și eliberatoare, creatoare a lumii pământene, și mit în
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
postularea și susținerea unei metafizici active a realului. Se află aici reprezentată sintetic contribuția revoluționară a Renașterii; fenomenele sociale sunt subordonate nu misticii iluzorii a unei lumi de apoi, ci unei ordini cosmice sensibile, eliberată de supunere necondiționată față de un Atotputernic, ordine în care omul are posibilitatea să pună stăpânire pe forțele sale creatoare. Epoca creștinătății a fost dominată de credința în Dumnezeu, conceput ca o ființă perfectă, care a existat înaintea prezenței umane și independent de aceasta. Dumnezeu era expresia
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
superior a esenței religioase a omului. Vechiului interes de cunoaștere a fenomenelor naturale (printre care erau și cele sufletești) i s-a substituit un altul, fundamentat pe o altă ordine rațională, pe cea a credinței cu pietate în existența unui Atotputernic care le hotărăște pe toate, pe cele din natură, dar cu deosebire pe cele ce privesc raporturile dintre oameni. Totul s-a întâmplat în condițiile de eliberare a acestor raporturi de sub stăpânirea pasiunilor primitive trupești, carnale și sângeroase, antrenate direct
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
carnale și sângeroase, antrenate direct în războaiele frecvente ale vremii, duse în interior pentru putere iar în afară pentru cucerirea de noi teritorii, în favoarea unei alte bătălii, purtate de astă dată pe un alt plan, pe cel moral, de reprezentantul Atotputernicului pe Pământ, de Isus Christos, care, în crucificare sa, ca purtător al Evangheliei, a luat asupra sa toate relele din sufletele oamenilor. Era o luptă morală, preferabilă celei trupești, continuată de preoți, de cei ce s-au legat să servească
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
oamenilor. Era o luptă morală, preferabilă celei trupești, continuată de preoți, de cei ce s-au legat să servească cauza credinței creștine, susținuți de o instituție tot mai puternică, de cea a bisericii. În altarul acestei biserici se decidea binecuvântarea Atotputernicului asupra a ceea ce se produce cu cauzalitate în natură și în societate, a ceea ce este bine și rău, a ceea ce este drept sau nu în relațiile dintre oameni, asupra tuturor celor ce mai înainte, în acord cu panteismul mitologiei antice
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
au viețuit strămoșii noștri și înainte de a-l cunoaște pe Hristos, iar când l-au cunoscut prin Apostolul Andrei și alți nevoitori întru Domnul, n-au trebuit să-și schimbe prea mult trăirea, căci ei erau integrați în creație, mulțumitori Atotputernicului, luptând și murind din dragoste pentru El, necrâcnind în fața morții, ca firul de iarbă în fața coasei sau ca ciobanul din Miorița, când află de moartea, care i-o pregăteau foștii prieteni. Această liniște întru totul, nu este deloc fatalism, cum
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
sau să cadă. Ce rămâne după el? Viața lui de luptă, cantitatea de jertfă adusă în slujba Neamului și a Legiunii pentru a le asigura perenitatea. Cantitatea de jertfă globală, rezultat al însumării jertfei fiecăruia în parte, depusă la picioarele Atotputernicului, este prețul pe care trebuie să-l dăm Divinității pentru ca Neamul nostru să supraviețuiască, să crească și să se mântuiască. Deci jertfa celor care au căzut cândva, la vremea când trăiau cu maximă intensitate, s-a contabilizat atunci și trebuie
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
creat după chipul și asemănarea lui Dumne‑ zeu se trezește la viață în momentul în care Dumnezeu îi insuflă spiritul său care îl pune în mișcare. El nu mai este o creatură fără suflet ci un spirit insuflat de cel Atotputernic, o ființă care este creată pentru perfecțiune și care este chemată de Dumnezeu pentru a perpetua viața în paradisul pământesc: Creșteți și vă înmulțiți și stă‑ pâniți pământul 40. Lucrarea este pe cât de simplă pe atât de ingenioasă juxtapunând caracterul
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
artist se oglindește imaginea lui de Creator. Se pune întrebarea: Care este diferența dintre ,,creator” și ,,artist”? Cel care creează dă ființă, scoate ceva din nimic - ex nihilo sui et subiecti - este modul propriu de a acționa numai al Celui Atotputernic. În schimb, artistul folosește ceva deja existent căruia îi dă formă și semnificație. La sfârșit Dum‑ nezeu l‑a creat pe om rodul cel mai nobil al planului său căruia i‑a supus lu‑ mea vizibilă ca pe un imens
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
tocmai sosise în țară în luna februarie a anului 1945, fuseseră date și impuse ștabilor de la București exact în acest sens, ca o exigență de primă importanță. e. „La ședința Tineretului Progresist, social democrații au lipsit” Iată că chiar și atotputernicul tov. Dimitrev a trebuit să-și recunoască neputința, atunci când a încercat și racolarea tinerilor de la PSD. Dar, cum în epocă era la mare preț autocritica, nu ar fi dat tocmai rău la București „eforturili” pe care le-a făcut la
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
care are mai mult de jumătate din comună rude și toate rudele sale sunt înscrise să mănânce la cantină deși sunt buni gospodari și au cu ce trăi. Pe de altă parte Dl. director și cu preotul Vasile U. sunt atotputernici, pe care vreau ei scrie la cantină pe cine nu vrea nu-i scrie. Chiar și funcționarii acestei comune sunt nemulțumiți (...)”. În nota informativă nr.36/17 mai 1947, șeful postului de jandarmi Valea Rea mai trăgea un semnal de
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
ce s-au petrecut aici, vă redăm unele fapte concrete. Credem că nu vor face cinste activului de partid, dar ele sunt fapte și le relatăm așa cum au fost ele. Prim-secretar al județului Arad a fost Teodor H. . Ca atotputernic în județ, a fost imputat direct în afaceri cu tomatele din Curtici, aducându-se prejudicii de milioane de lei. După stabilirea vinovăției, este mutat la Praga ca ambasador. După schimbarea lui ca ambasador, a fost numit prim-secretar județean la
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
suferința pune o problemă, este mai ales fiindcă ea intră în contradicție cu afirmația că Dumnezeu este iubire. În islam, ea atinge înainte de toate principiul atotputerniciei divine. Și în Coran suferința este sancționarea păcatului. Ea apare ca necesară în planul Atotputernicului și revelează adevărata natură a ființei umanegg. Emană direct de la justiția divină. În practică, asta înseamnă că trebuie abordată ca expresie a voinței lui Dumnezeu. Pentru mulți musulmani, suferința aparține vieții și poate fi acceptată în lumea de jos pentru că
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
de 100000 de morți și 300 de comunități distruse. O dată în plus, victimele acestei catastrofe nu muriseră degeaba, ci, pentru a întări iudaismul generațiilor viitoare, acceptaseră moartea ca martirii evrei de altădată, în numele credinței și pentru a-l sluji pe Atotputernic. Este imposibil să nu vedem și aici efectul consolator al acestei retorici a suferinței în plină derută, forța exemplului oferit făcând posibilă reconstrucția după distrugere și perpetuarea iudaismului în Polonia și în alte părți. Cronica lui Hannover se termină cu
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
și amărăciunea rezultă din mândrie, din ideea omului că nu ar trebui să sufere. Ființa smerită primește ceea ce i se întâmplă cu liniște și resemnare. Nu doar că hasidulaaaa acceptă ceea ce-i menește Dumnezeu, dar primește cu bucurie. A mulțumi Atotputernicului pentru tot ce trimite și a nu te întoarce împotriva Lui în mânie sau deznădejde dovedește o iubire necondiționată de Dumnezeubbbb, așa cum recomandă doctrina hasidică. Oamenii se pot îndrepta către Tzadik, Cel Drept, conducătorul carismatic și centrul comunității, pentru a
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]