527 matches
-
soarelui divină, Întreg cerul și pământul maiestăței lui se-nchină; Fermecata mea privire ațintită-i spre apus Și în lumi necunoscute simțesc sufletul meu dus. Simțesc parcă a mea ființă că-i răpită-n armonia Sfântă ce mă împresoară, că atotputernicia Mă înalță, mă confundă cu minunile din ceri, Că văd firele ascunse care leagă sferi de sferi. Că-nțeleg legea eternă, aud iarba care crește, Zbor pe aripa luminei care lumea ocolește. Văd, simțesc și pricep toate, sorb a tainelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
bărbătesc își avea obârșia în soare, cel femeiesc în pământ, cel bărbătesc-femeiesc în lună, luna ținând și de soare și de pământ 77. Or, Scrisoarea I începe și se sfârșește sub auspiciile luminii binefăcătoare, dar difuze a lunii. Misterul și atotputernicia luminii de lună, invocate nu doar ca peisaj-cadru al iubirii, semnifică la Eminescu pavăza împotriva suferinței și izvorul gândirii, căci gândirilor dând viață le estompează suferințele cu voluptuoasa ei văpaie 78. Între soare (masculin) și pământ (feminin), Ea din noaptea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
este Moartea care vindec-orice rană/ Dând la patime repaos 119. Nici măcar Kamadeva, zeul indic, Fiul cerului albastru/ Ș-al iluziei deșerte 120, nu i-a adus alinare. Poetul meditează adânc la singurul lucru prin care toți muritorii trebuie să treacă atotputernicia morții. Călăuzit de luciditatea gândului, poetului, în numele sfântului, nu-i rămâne decât tăcerea, pentru a auzi cum latră/ Cățelul pământului/ Sub crucea de piatră 121, căci e vis al neființei universul cel himeric 122; cel mult, el se poate gândi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
anii maturității sale artistice, așa cum Vechiul cântec mai străbate cum în nopți izvorul sare141. Așadar, puterea magică supremă e adunată în mâinile poetului, prin darul animării muzicale a cosmosului 142. Și ca un corolar a toate, în Luceafărul Demiurgul accentuează atotputernicia cântului asupra universului: Vrei să dau glas acelei guri/ Ca dup-a ei cântare/ Să se ia munții cu păduri/ Și insulele-n mare?143 În relația biunivocă a omului cu natura, dialogul acestora este dat de sonurile introduse de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
în clipa nevoii noastre. Am folosit expresiile “unii”, “alții” pentru că fiecare dintre noi avem limitele firești impuse de condiția umană, imperfectă și supusă păcatului, care ne mărginesc capacitatea (nu dorința) de a rezolva problemele altcuiva. Cu toate acestea, Dumnezeu în Atotputernicia Sa, a dăruit fiecăruia dintre noi, câte doi oameni care cumulează cele mai nobile însușiri cu care ne fericesc din clipa în care ne-au deschis ușa spre această lume și până în clipa plecării lor “acasă”. Aceste două neasemuite zidiri
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
umbra ta. Pe o vreme vă puteți schimba firile - tu poți să dai umbrei tale toată firea ta trecătoare de azi, ea-ți dă ție firea ei cea vecinică, și, ca umbră înzestrată cu vecinicie, capeți chiar o bucată din atotputernicia lui Dumnezeu, voințele ți se realizează, după gândirea ta... se-nțelege, împlinind formulele, căci formulele sunt vecinice ca cuvintele lui Dumnezeu pe care el le-a rostit la facerea lumei, formule pe care le ai toate scrise în cartea ce
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
însă toate vechi... El merse înainte... deschise o altă ușă și acolo găsi mici sicrie, pe polițe de fier, pline de pietre scumpe. Diamante într-una, rubine și smaragde într-alta... și o ladă plină de cele mai frumoase mărgăritare... Atotputernicia omenească era strînsă[-n] suterană... Mai deschise o ușă și... și găsi un sicriu acoperit c-o pânză albă... El dete pânza într-o parte. O țeastă goală cu gura rânjită se strâmba parecă la el.. "Ce te strâmbi, gândi
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ținta istoriei omenești. El citise încă-n tinerețe scrieri de-ale enciclopediștilor, dar ei-i insuflase apatie. Dovezile lor îi păreau silite, căci se {EminescuOpVII 312} --ndreptau toate contra unei axiome pe care el nu permitea nimănui s-o nege: atotputernicia lui Dumnezeu. El își închipuia că un om trebuie să fie bolnav sau foarte nenorocit pentru ca să compuie cărți contra bibliei. De aceea mirarea lui era mare când vedea că pe zi ce merge tocmai aceste idei se lățesc pe care
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
armonia absolută, El este frumusețea infinită și izvorul oricărei frumuseți create. Frumusețea în doctrina lui Platon este singura idee care a avut privilegiul de a se face cunoscută muritorilor și de a fi iubită cu înflăcărare de aceștia; Dumnezeu în atotputernicia sa, din haos creează cosmosul care în traducere înseamnă frumusețe, armonie. De la Confesiunile sfântului Augustin până la Itinerarium‑ul sfântului Bo‑ naventura, în spiritualitatea creștină se afirmă fără încetare că nici un lucru nu ar fi frumos dacă nu ar veni de la
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
oficiale, mă limitez `n a indica lucrarea lui Alexandru Boboc, Adevăr și conștiință istorică: confruntări contemporane `ntre hermeneutică și dialectică `n metodologia științelor umane, Editura Politică, București, 1988, privind apariția postmodernismului (prin care autorul `nțelegea renunțarea la rigoare științifică, la atotputernicia Rațiunii și la proliferarea pluralismului cognitiv, `n general) `n anii ’80 și `n spațiul românesc, sau pe cea a lui Cătălin Zamfir, Filozofia istoriei, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1981, ca și pe cea semnată de Marin Badea, Pamfil Nichițelea
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
ē sau e, nu făcute să dispară, astfel ca fie ē, fie e să-și fie suficiente lor înșile într-o independență și deci o non-contradicție riguroasă ca în orice logică, clasică sau de altă natură, care se întemeiază pe atotputernicia principiului non-contradicției"482. În expresie simbolică, acest postulat se transcrie sub forma următoarelor "implicații contradicționale de bază"483: eA ēP ; ēT eT unde indicii A, P și T ai simbolurilor e și ē semnifică actualizarea, potențializarea, respectiv starea nici actuală
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
sărăcie lucie, ca un spațiu gol dar curat, cum mai sunt unele case pe la țară. Ideea e că numai sărăcia permite bogăția, ca în pilda cu bogatul și săracul Lazăr, mergînd pînă la materialismul cel mai grosier, numai neputința cheamă atotputernicia și "cînd sunt slab atunci sunt tare", ca Sf. Pavel. E esență de creștinism și esență de spiritualitate în general, una ce are viitor în prezentul durabil de care ne învrednicim. Un discipol al lui Buddha spunea în sutra Inima
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
a pământului. Prin el, Tatăl a creat orice lucru. De aceea, și pe el îl numim «Domnul» nostru. În Biblie, cuvântul «Domn» nu reprezintă un titlu de politețe față de un om, ci titlul de Dumnezeu. Recunoaștem astfel«slava»sa, adică atotputernicia și măreția sa. Când îl numim pe Isus «Domn» (în greacă Kyrios), aceasta înseamnă că este puternic și slăvit ca un Dumnezeu. Zămislit de la Duhul Sfânt, născut din Maria Fecioară Datorită faptului că Tatăl ne iubește, a trimis pe Fiul
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
armonia absolută, El este frumusețea infinită și izvorul oricărei frumuseți create. Frumusețea în doctrina lui Platon este singura idee care a avut privilegiul de a se face cunoscută muritorilor și de a fi iubită cu înflăcărare de aceștia; Dumnezeu în atotputernicia sa, din haos creează cosmosul care în traducere înseamnă frumusețe, armonie. De la Confesiunile sfântului Augustin până la Itinerarium‑ul sfântului Bo‑ naventura, în spiritualitatea creștină se afirmă fără încetare că nici un lucru nu ar fi frumos dacă nu ar veni de la
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
a profesorului apare ca un dat pe care nimeni nu îl pune la îndoială (în niciun caz elevii), la clasele mai mari (liceu) situația se schimbă. Profesorul trebuie să fie conștient de faptul că autoritatea sa epistemică nu mai are atotputernicia datului, iar dacă elevii nu o contestă în mod explicit, ei o fac, de multe ori, implicit. Profesorul trebuie să vadă în fiecare întâlnire a sa cu elevii o "confruntare", iar adiționarea acestor "confruntări" se constituie într-un proces care
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
de sensibilitate al gelatinei și lichidelor, ajungeau să nu-și mai stăpânească vinele, brațele și încheietura gâtului, din care tremurau fără încetare ca apucații și numai în comun, deoarece, cu dârdâitul cinului întreg, probau semenilor și își probau lor înșiși atotputernicia lui Dumnezeu" . Nu lipsesc judecățile aspre la adresa acelei critici care în loc să descifreze complică și încețoșează sensurile operelor printr-un demers sofisticat și criptic: " Peste poezia dificilă am văzut cum se așterne în straturi impenetrabile o proză și mai obscură" . Pasajul
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
sărăcie lucie, ca un spațiu gol dar curat, cum mai sunt unele case pe la țară. Ideea e că numai sărăcia permite bogăția, ca în pilda cu bogatul și săracul Lazăr, mergînd pînă la materialismul cel mai grosier, numai neputința cheamă atotputernicia și "cînd sunt slab atunci sunt tare", ca Sf. Pavel. E esență de creștinism și esență de spiritualitate în general, una ce are viitor în prezentul durabil de care ne învrednicim. Un discipol al lui Buddha spunea, în sutra Inima
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
Fundamentat pe o teză soteriologică utopică și pe ideea permanentei metamorfoze, G. scrie o parabolă despre distrugerea apocaliptică a întregii umanități, în urma căreia rămâne un singur supraviețuitor, noul Adam. Acesta întemeiază o nouă civilizație care funcționează prin anihilarea durerii și atotputernicia binelui. Versurile din volumul Ploi de lumină (1976) se concentrează pe relația om-natură, văzută în variate ipostaze, ca integrare a individului sau ca respingere a lui: „Mă latră pietrele și / Mă adulmecă din urmă. Ploile mă scurmă și / Mă albesc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287263_a_288592]
-
preocupărilor noastre: „Apărarea de către Bonaventura da Bagnoregio a drepturilor și primatului credinței în raport cu o rațiune prezumțioasă, ridicată la rangul de zeița-Rațiune; o zeiță-Rațiune incapabilă să înțeleagă condiția de creatură a ființei umane și, deci, să se deschidă experienței religioase; apărarea atotputerniciei și libertății lui Dumnezeu și totodată a autonomiei și libertății individului în interiorul orizontului voluntarist a lui Duns Scotus; apărarea libertății, demnității și responsabilității persoanei umane de către Ockham împotriva unei ispite liberticide omniprezente, consecință directă a reificării conceptelor colective; apărarea libertății
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
evitate, într-o situație de întunecare a temeiurilor gândirii puternice și, totodată, de persuasivă putere logică a argumentărilor voluntarismului. Ei bine, nu tocmai într-o situație de acest gen ar trebui regândit Duns Scotus - voluntarismul său - o teorie care unește atotputernicia divină cu libertatea și responsabilitatea fiecărui om? 5. Doar ființa individuală este singura reală din punct de vedere ontologic Alături de Duns Scotus se află și figura unui alt mare franciscan, William Ockham, aprig apărător al autonomiei și libertății individului. Învăluit
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
Prin urmare, apărarea de către Bonaventura da Bagnoregio a drepturilor și primatului credinței în raport cu o rațiune prezumțioasă ridicată la rangul de zeița-Rațiune; o zeiță-Rațiune incapabilă să înțeleagă condiția de creatură a ființei umane și, deci, să se deschidă experienței religioase; apărarea atotputerniciei și libertății lui Dumnezeu și totodată a autonomiei și libertății individului în interiorul orizontului voluntarist a lui Duns Scotus; apărarea libertății, demnității și responsabilității persoanei umane de către Ockham împotriva acelei omniprezente ispite liberticide, consecință directă a reificării conceptelor colective; apărarea libertății
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
esențială a altor libertăți. Am mai putea prezenta libertățile din societățile noastre și astfel: libertățile noastre se definesc datorită statului și totodată contra lui. Libertățile indivizilor au fost timp de secole percepute ca rezistențe contra abuzurilor statului, ca limite ale atotputerniciei acestuia, dar în același timp, în societatea în care trăim, așteptăm de la stat garanția libertăților noastre. Acest fapt este deosebit de frapant în cazul siguranței, care se definește datorită statului și deseori contra lui. Cât despre libertatea de a critica, pe
[Corola-publishinghouse/Science/84962_a_85747]
-
Specia turnătorilor nu va dispărea în România, de asta sînt convins, dar turnătorul, ca persoană, va deveni ceva mai atent cu materialele pe care le furnizează. În privința persoanelor turnate sau nu, dar care se tem și azi de așa-numita atotputernicie a Securității, acestea pot avea o imagine clară a dispariției acestei puteri malefice a Securității. Și astăzi mi se întîmplă să discut cu persoane care se simt urmărite sau persecutate fie de Securitatea însăși, fie de SRI, care în viziunea
Misterele Securității by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16289_a_17614]
-
trăit mai bine în anii '80 decît în anii '50. Mai cu seamă că deceniile care-i despart aduseseră o oarecare ameliorare materială. Dezastrul din interior și izolarea în exterior a țării nu mai constituiau un secret pentru nimeni. Nici atotputernicia Securității care făcuse din regimul ceaușist un regim penitenciar. Cu toate acestea imaginea de bun român a lui Ceaușescu a continuat să stimuleze credința unora și să descurajeze disidența altora. Mesajul naționalist s-a substituit celui comunist în însuși nucleul
Comunism și naționalism by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14481_a_15806]
-
din domeniul casnic al lui jupân Dumitrache. Să fi fost semnul de necesitate a unei compensații fizice pentru atâtea lovituri, tot fizice, primite? Ori, încă mai departe, sugestia unui posibil refugiu, strict personal, într-un plan de realitate/ficțiune unde atotputernicia arbitrară a lui Titircă Inimă-Rea nu mai poate ajunge? Iar, acum, la finalul piesei, un alt mijlocitor, motor al unor posibile alte construcții iluzorii? Destul că cel interpelat răspunde cu generozitate: Și cu două, nene Nae! Dar cine a văzut
O noapte furtunoasă prin prisma mai multor niveluri de realitate by Mircea Tomuș () [Corola-journal/Journalistic/4527_a_5852]