527 matches
-
de bunuri „inutile”. Cel care vizitează un magazin cu mărfuri la preț redus nu este un subconsumator, ci un hiperconsumator care se abține de la anumite cheltuieli pentru a putea accede, în altă parte, la consumuri ludice, comunicaționale și emoționale. Nu atotputernicia logoului triumfă, ci forța valorilor hedoniste, gustul pentru schimbare, dorința generalizată de a participa la societatea-modă. Hiperpublicitate și hipermărcitc "Hiperpublicitate și hipermărci" Rămâne un adevăr că goana după inovare și lansări de produse nu se poate lipsi de strategiile de
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
ci că se desfășoară un proces de promovare în toate direcțiile a mărcilor, care face ca forma sau logica publicitară - ce depășește în realitate cu mult efectul publicității canonice - să intre într-o dinamică diversificată, neîntreruptă, hipertrofică. Iluzia atotputernicieitc " Iluzia atotputerniciei" Formidabila expansiune a mărcilor a suscitat critici vehemente la adresa a ceea ce este prezentat ca un „fascism cultural” analog controlului orwellian al spațiului mental și cultural. S-o spunem răspicat: cu cât e mai justă ideea unei puteri sporite a marketingului
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
și a ofertei în general de a antrena apetituri de consum imposibil de controlat nu este câtuși de puțin hiperbolică. Nu-i vorba de a nega influența exercitată de publicitate, ci de a evita pur și simplu asimilarea ei cu atotputernicia lui Big Brother. În ciuda unui întreg arsenal de seducție, dominația publicității asupra sufletelor rămâne până la urmă redusă. Mai trebuie oare să amintim că religiile și marile ideologii politice au reușit cu mult mai mult succes să exacerbeze dorința, să dirijeze
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
III se bazează mai puțin pe un consumator hipnotizat de magia mărcilor și mai mult pe un consumator ocazional și nomad. Dacă această schimbare nu înseamnă suveranitate a consumatorului, cel puțin ea îi permite acestuia să golească de substanță paradigma atotputerniciei publicitare. Tragedia supraconsumului?tc " Tragedia supraconsumului ?" Începând cu anii 1960, o temă se bucură de mare circulație printre intelectuali: este vorba de faimosul „blestem al abundenței”. Anatemele contra societății abundenței proliferează, hrănindu-se din ideea conform căreia „mecanica infernală” a
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
hotărâm să fim: acesta este credo-ul reluat neîncetat de maeștrii spiritualității și ai dezvoltării personale. Astfel, sub chipul psihologismului triumfător, în universul contemporan își face reintrarea gândirea magică. Hiperconsumatorul a devenit un solicitant de neomagie, de leacuri-minune bazate pe atotputernicia conștiinței, a formulelor și a ritualurilor incantatorii care garantează că fericirea este un lucru ce depinde în întregime de noi. Nu ne ascundem surprinderea în fața acestei cascade de programe de beatitudine vehiculând tot atâtea naivități câte false promisiuni. Pentru că, dacă
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
rănită 7. Penia: plăceri materiale, insatisfacție existențială 136 Despre decepție 137 Consum și decepție 139 Noii vectori ai decepției 143 Viață profesională, viață sentimentală, viață ratată 146 Dorințe, frustrări și publicitate 149 Publicitatea prometeică 150 Extinderea domeniului publicitar 151 Iluzia atotputerniciei 154 Publicitatea-reflectare 156 Tragedia supraconsumului? 160 Lipsa, acțiunea și ceilalți 162 Sărăcie și delincvență. Violența fericirii 164 Excludere, consum și individualizare 166 Precaritate și individualism sălbatic 170 Sărăcie materială, suferință interioară 172 Suferințe și renaștere 174 Refacerea vieții 177 8
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
este o experiență a nopții, a celei care îi învăluie și îi adăpostește pe toți cei capabili să acceadă la un altundeva, să pătrundă pe teritoriul duhurilor, al fantomelor. O noapte oferită „privirii lui Orfeu”1 și plasată sub semnul atotputerniciei artei. Orfeu, ne amintește Maurice Blanchot, n-o poate salva pe Eurydice decât prin cântec; o poate pierde însă prin privire. Orfeu coboară în Infern ca să „aducă la lumina zilei”, cu lira sa măiastră, fermecată, umbra iubitei soții, dar îi
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
istorie a filosofiei ținute la Universitate - locul ad hoc - că nu există decât o singură filosofie (a sa, evident!), că toate cele din trecut o pregătesc pentru că evoluează organic după un plan - un fel de filodicee! -, că acest edificiu afirmă atotputernicia Rațiunii în Istorie, desigur, numai că Rațiunea se suprapune și altor termeni: Conceptul, Ideea sau... Dumnezeu! Filosofia, confiscată de când cu idealismul german de către Universitate, Templul Rațiunii hegeliene, trece de cele mai multe ori drept o „știință a logicii”. Cei aflați la putere
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
în forță de creștinism, domină Occidentul de secole. Tot ce nu intră în această ordine e minimalizat, neglijat, caricaturizat, dat uitării. Democrit, ca figură tutelară a materialismului antic, este eliminat de idealiști, care pot astfel lăsa să se creadă în atotputernicia lui Platon și a clerului său. Aceeași pană ținută în mână de învingători îi confirmă lui Socrate - bietul Socrate, asasinat pentru a doua oară! - reputația pe care i-o face Platon, și numai el: platonizat până la exces, el apare cu
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
acest text merită să fie citit ca simptom al prejudecăților unei epoci. Teza cărții? Materialismul atomist epicurian nu l-a făcut fericit pe Lucrețiu - dar care-s textele sau mărturiile pe care se bazează această apreciere? Prin fantasma ei de atotputernicie, această ideologie ar face imposibile iubirea, politica, relația cu celălalt sau cu muzica! Plecând de la aceste principii, este imposibil să concretizezi o „viață simbolică”... Dr. Logre este citat de autoarea precedentă. Îi datorăm L’Anxiété de Lucrèce, lucrare apărută la
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
atare lectură politică a piesei nu poate ignora locul privilegiat care îi revine supravegherii în orice angrenaj totalitar, vechi sau modern. Sistemul se bazează pe secretul informațiilor obținute în mod ilicit și, în același timp, își afișează arogant omniprezența, deci atotputernicia. A nu reuși să te protejezi împotiva supravegherii capătă automat sensul unei înfrângeri, al interzicerii oricărei inițiative subversive, al unei intimidări care, cel mai adesea, se soldează cu o capitulare. Deturnând celebra sintagmă a lui Michel Foucault, „a supraveghea și
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
poziția bogomililor nu pare defel dualistă și nu se deosebește prea mult de cea a Bisericii, care face din Lucifer un oponent veritabil, Însă subordonat lui Dumnezeu. Ca și Biserica, bogomilii au grijă să pună accentul pe monarhia și pe atotputernicia lui Dumnezeu. Din pură bunătate Îi Îngăduie Dumnezeu lui Satan să domnească peste lumea pe care el și-a dat atîta osteneală s-o alcătuiască - și prin aceasta să o stigmatizeze. Astfel, dat fiind că Diavolul este arhitectul lumii, Însă
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
cu un element maniheist (antagonismul celor două Principii), tot de origine livrescă Însă ceva mai superficial. Au fost revitalizate În catharismul radical următoarele trăsături ale orgenismului: preexistența sufletelor; corporalitatea Îngerilor; dubla creație și lumile paralele; judecățile multiple; trupul Învierii; negarea atotputerniciei și a liberului arbitru ale lui Dumnezeu. Numai subordinaționismul și căderea sufletelor În trupuri sînt idei comune origeniștilor, catharilor monarhieni (bogomili, reformați sau nu) și catharilor radicali. 5. Catharismul provensal din secolul al XIV-lea Jacques Fournier (aprox. 1280-1342) a
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
doctrina profesată de cei doi Authié poate fi definită drept monarhiană, chiar dacă acest Dumnezeu ce astupă cu piciorul gaura din cer, pe unde Îi fugeau Îngerii, pare cam excentric. Însă ascultătorii predicilor nu se arătau Înclinați spre speculații pe tema atotputerniciei sau a liberului arbitru divin. Fantaziasmul lui Nazarie este preferat realismului lui Desiderius, origenismul popular Înțeles ca reîncarnare - traducianismului bogomil, iar „veșmintelor de piele” li se acordă aceeași importanță ca În vechea tradiție. În decursul celor trei ani de noviciat
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Între cele două regimuri de existență a lumii: sub lege și sub fide, sub Lege și sub Credință. Însă am văzut și că această respingere era motivată de o operație mentală ce urmărea găsirea În Biblie a unei confirmări a atotputerniciei și atotștiinței lui Dumnezeu, pe care n-a reușit s-o descopere. A reieșit de asemenea că singurul grup care se afla destul de aproape de iudaism pentru a continua să utilizeze Scripturile acestuia și, În același timp, era suficient de detașat
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
și suveranitatea. În imaginarul popular, Moș Crăciun este și el reprezentat cu o barbă albă și lungă, semn al vârstei sale înaintate și al înfățișării protectoare pentru copil. Barba sa mătăsoasă îi îmblânzește trăsăturile și expresia, dar îi subliniază și atotputernicia: el hotărăște dacă îl răsplătește sau nu pe copil. În anumite religii, mai ales în Islam, purtarea bărbii este o cerință . Ea devine aici o marcă a apartenenței religioase și a ascultării regulilor dicate de Profet. Interpretarea devine negativă atunci când
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
divinității, anume aceea că, dacă ființa pe care o cunoaștem ca finită - e vorba de „ființa mea” - ar fi de fapt infinită, și nu am ști acest lucru, atunci Însă nimic nu ar opri-o să-și confere atributele infinității: atotputernicia, atotcunoașterea etc., atribute care, Însă, nu-i sunt specifice. În această situație, evident că Îndoiala nu și-ar mai avea rostul, conflictul dintre voință și intelect nu ar mai exista. Dar cum aceste caracteristici sunt ineluctabile, urmează că premisa propusă
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
genezei și al proliferării, al împreunării și al continuității. Muma apare ca principiu zămislitor al lumii fenomenale. Muma-zeiță, Muma Maria, Maica Mumă, Maica Zână, sunt invocate în poeme în care se țese alegoria fecundității desfășurate ritualic, Muma este zeitatea simbolică atotputerniciei, a indestructibilei luxuri, zeița nemuritoarei frumuseți, sau alteori apare într-o ipostază delirantă, dimensionată caricatural, sau rămâne estompată și se pierde misterioasă și eclipsată în ceața veacurilor, imperceptibilă pentru mințile exacte și accesibilă spiritelor vizionare poate într-un fel nevrozate
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
a încheiat pe viață cu locul în care e acum uitat și închis. Deși parte din echipa unui teatru, Sufleorul n-a trăit nici secunda de geniu artistic, nici dezamăgirea ratării unui rol, nici căderea, nici înălțarea, nici vulnerabilitatea, nici atotputernicia. Pentru el, scena nu are farmecul unei iubite. Melancolia devine pentru Actor un secret pe care n-are cui să-l împărtășească, devine esență a vieții și a tragicului care-l ridică din costumul de bufon la înălțimea stelelor. Cuvântul
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
pe care îi ai în buzunar? Despre ce libertate vorbim? Un sistem social-politic coerent, echilibrat și prosper nu ar trebui "să lege" libertatea de acțiune de numărul de bani. Condiționarea omului față de material are derivatele ei negative: constrângerile, sclavia, inegalitatea, atotputernicia patronatelor, revoltele și luptele anti-capitalism sunt efectele concrete ale năzuinței omului modern spre un soi de libertate "capitalistă", acea libertate a banului; 5) năzuința modernă spre libertate prin capital este, în fond, năzuința spre egalitate cu bogații zilei, cu privilegiații
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
e nevricos, intră la o idee; a intrat la o idee? Fandacsia e gata; ei! Și după aia, după fandacsie cade în ipohondrie. Văzuși?“ (Actul I, Scena III) Ultima replică a lui Leonida scoate în evidență pe de o parte atotputernicia poliției, iar pe de altă parte, considerația războinicului pensionar pentru ordinea constituită. Dacă Efimița nu se poate stăpâni și spune ironic: Ei! Soro! Parcă ziceai că nu e voie de la poliție să se dea cu pistole în oraș?, Leonida răspunde
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
Cu cît mai mare este victoria, cu atît mai insidios este riscul de a ceda tentației stagnării vanitoase; dar cu atît mai mare va fi și forța sufletului de a rezista la asaltul periculos al vanității, gata oricînd să renască. Atotputernicia vanității nu se bazează însă decît pe forța sugestivă a exaltării imaginative. Iată de ce sens suprem al tuturor mitologiilor, precum și al mitului creștin vanitatea orbitoare rămîne sub controlul adevărului supraconștient și al forței sale clarificatoare. Mitul ispitirii lui Iisus din
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
căutate la nivelul structurilor mentale, al celor sociale, la nivelul subconștientului cultural și antropologic. Căci evoluția economică nu este autonomă, ci decurge din mișcările pe termen lung ale fundamentelor culturale, spirituale, din matricea antropologică a diverselor populații. În tot cazul, atotputernicia economiei nu este decît o iluzie, generată de o criză de conștiință. Dar inconștiența și iluzia sunt uneori atît de necesare omului, în economie, ca și în politică, ca și în dragoste. Am putea chiar admite existența în inima ființei
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
absolută. Teza și antiteza care-i vor structura viața se pun ca premise sociale; omul fără tutelă, care nu-și găsește o confirmare proprie în mediul său își va găsi acest sprijin în propria conștiință gata oricând să-i afirme atotputernicia orgolioasă."3 În rest, atât cât ne-am putut da seama, exegeza camilpetresciană postbelică s-a cantonat în a afirma că un autor ale cărui deziderate sunt luciditatea, intuiția, nota de autentic și conștiința, nu are a da seama în fața
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
fumatului, utilizat de Sherlock Holmes dar și de Maigretfff. Dincolo de elaționare, narcisismul scriptorului natațional (nu tocmai național pentru Supervizori, Avizori și Revizori) ar conține dacă e să preluăm schema lui Grunberger, starea de "bien-être" derivată (ca moment de completitudine și atotputernicie, omnipotență aș scrie dacă o parte a cuvântului nu ar avea denotație sexuală, lucru nedorit de analiza mea). Evident, deasupra lor plutește învăluitor ca o ceață deasupra lacului Ciric (Grunberger nu a făcut comparația pentru că nu a ajuns să vadă
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]