383 matches
-
trei cărți de la una la alta - și apoi ar fi de urmărit evoluția autorului Însuși față de temele sale. Îmi permit să vă felicit din inimă pentru această realizare. Mă bucur că mi-ați păstrat prietenia Dumneavoastră și sunt sigur că Atrium se va bucura, printre cititorii care știu, de toată aprecierea meritată. Văd În Dumneavoastră unul dintre foarte puținii scriitori inițiați și este astfel pentru mine, totdeauna, o plăcere și o onoare de a vă citi. Cu toată prietenia, Radu Petrescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
unde am fost totdeauna cu adevărat fericit, acum lângă un manuscris părăsit de mult, din care o parte a avut onoarea de a place prietenului nostru, Domnul Virgil Duda, Încercând să-l duc mai departe. Am prezent În minte admirabilul Atrium și o mare dorință de a vă revedea. Radu Petrescu ș6ț București 29 iunie 1975 Mult stimate Domnule Norman Manea, Vă mulțumesc pentru atât de prieteneasca Dumneavoastră scrisoare. Datorez apariția cărții lui Florin Mugur, care a insistat să i-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
am față de dumneavoastră; am omis să vă mulțumesc pentru volumul de povestiri pe care ați avut gentilețea să mi-l trimiteți și care mi-a prilejuit o adevărată Încântare. Vă urmăresc, de altfel, cu mare interes, În tot ce scrieți; Atrium mi-a lăsat, de asemenea, o excelentă impresie. Este un roman de o mare subtilitate, despre care am omis să scriu numai pentru că la momentul apariției sale eram colaborator al Tribunei și a trebuit să mă Înclin În fața cronicarului oficial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
sa. În cărțile sale apa ocupă, Într-adevăr, un rol central, mereu reluat. Marea și râul, dar și laguna și țărmul de joacă al copiilor. Îmi aminteam, inevitabil, de anii când, student, mă acaparau științele hidraulice, dar și de romanul Atrium, În care destinul eroului central evolua simetric cu cel al râului În care se reflecta. Dinamica și zădărnicia schimbării, melancolia și trufia permanenței, fluiditatea, nemărginirea, senzualitatea selenară nu fuseseră, trebuia să admit, doar obsesii juvenile. A scrie, amintea conferențiarul, Înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Unul dintre pavilioane adăpostește două cluburi de noapte de renume internațional, Avalon și Pangea. Pavilionul mai găzduiește cel mai mare magazin Louis Vuitton din lume. Stațiunea Marina Bay mai cuprinde și cel mai mare cazinou din lume, sub formă de atrium, cu 500 de mese și 1.600 de slot-machines, dezvoltat de Las Vegas Sands Corp (fondată de multimiliardarul american Sheldon Adelson), firmă, care de altfel, a construit și cazinourile Sands și Venețian din Macau. Există o serie de reguli stricte
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
noțiunile de măreție și frumusețe în domeniul construcțiilor. Complexul Wynn Macau, construit pe o suprafață totală de 205000 metri pătrați, posedă pe lângă cazinoul cu 212 mese de joc și 375 de slot machines, două restaurante, un bar, spațiu de retail, atrium, un centru spa, o piscină încălzită, un lac și o fântână arteziană, care după înnoptare surprinde turiștii prin jocul jeturilor de apă însoțite de lumini colorate, „dansând” pe ritmuri clasice sau moderne. Deschis în 2006, îl are pe Steve Wynn
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
Numai că în acest templu obi ceiurile încă mai păstrează urma vechii înfierări. O vestală nu poate fi pătată de o asemenea pedeapsă, fie că i a fost aplicată ei, fie că l-a lovit pe tatăl său. — Aici, în Atrium Vestae... — În Templul Vestei..., repetă încetișor oarba. Își întoarce ușor capul ca și cum ar dori să urmărească cu privirea forma rotundă a clădirii. Oare Numa, când i-a pus teme liile, a vrut-o ca strajă în jurul focului nestins? — ...fără emancipare
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
deschide smucit și trece pragul hotărât. Această casă este sufletul lui. Nu i-o va lăsa Vipsaniei. Dacă ajung la partaj, unul din ei trebuie să dispară. Și nu va fi el acela. Înăuntru, un băiat se fâțâie agitat prin atrium. — Tată! strigă de cum îl zărește. — Ce i, Aeserinus? tresare. Copilul vine în fugă spre el. — Nu ești la recitare, împreună cu mama și Herius? îl isco dește nedumerit. Am făcut lecții până acum... Nu, zău? Ironia din glas e nedisimulată. Se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
uită cu atenție la ochii umflați și la fața trasă de nesomn ale secretarului: — Tot nu ți-a trecut răceala? se interesează. Athanas clatină din cap, după care îi arată din ochi una din cele opt încăperi care dau în atrium. — Scribonius Libo? întreabă încet. Secretarul încuviințează pe tăcute. Nici n-ar putea vorbi, căci îl încearcă un nou acces de tuse. Asinius Gallus îi pune mâna pe umăr: — Ia-ți liber azi și pune-te pe picioare. O să încerc să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
o viață sănătoasă. Cu fiecare zi mă cufund într-o existență din ce în ce mai cenușie. Cum să-mi scot din jug grumazul ros? O trimite pe Pomponia cu copiii înainte, să-l aștepte lângă altar, iar el se îndreaptă tărșâindu-și picioarele către atrium. — Toga, cere scurt. Nu poate să-și primească clienții altfel decât în veșmânt de ceremonie. Cubicularii încep să-i anunțe pe primii vizitatori. În timp ce își aranjează faldurile, tânărul zâmbește fără să vrea la vederea valului de solicitanți ce năvălesc pe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de izbeliște. — Hai! Agrippa se lasă tras de mână. Este un semn de mare cinste să fie invitat să asiste la o rugăciune privată. În nici un caz nu poate refuza, deși el a venit pentru altceva. La celălalt capăt al atriumului, un culoar duce spre interiorul casei. Odată ce-l străbat, se găsesc într-o curte înconjurată de coloane. Aici, o femeie cu părul ușor argintat, îmbrăcată într-o tunică cenușie ce-i cade până la glezne stă cu pleoapele coborâte și fața
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
adânc. Până la urmă și gestul lui a fost inutil. Căci lumea este condusă de un destin inexorabil și impersonal, căruia uite că și el i-a căzut victimă. Tapiseria din dreptul ușii trosnește ușor. — Au sosit și te așteaptă în atrium, Nero, îl aude spunând pe Aelius Seianus. Tiberius Nero clipește buimac. Cine îl așteaptă? Își amintește imediat. Aici nu e în campanie, ci la Roma. De la primele ore ale dimineții, toată lumea - cu excepția sclavilor și liberților, care depind încă de fostul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ce bănuieli vorbești? Îl vede cocârjându-se, micșorându-se la propriu. Teamă, sau sfiiciune? — Nero, spune încet Seianus, umblă vorbe prin lume, vorbe de pizmă care mă amenință... Și ce treabă ai tu cu ele, dacă sunt nefondate? Pornește înspre atrium, cu pași mari. Aelius Seianus aleargă tropăind să-l ajungă din urmă. — Mulțumesc, Nero, spune cu efuziune în glas. Mi-ai luat o piatră de pe inimă. Și câte alte secrete se ascund sub pietrele din inima ta? ar dori să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
fu rișează de-a-ndăratelea, încercând să iasă din înghesuială. S-a simțit obligat să accepte rugămintea de a participa la rugăciunea de dimineață. Numai că la un asemenea spectacol nu poate fi decât spectator. Pașii îl poartă înspre aripa laterală a atriumului. Cu ochii la imaginile așezate lângă pereți, își amintește de mesajul neașteptat primit de la Rufus. Acesta e motivul agitației și neliniștii sale. Unde a dispărut tembelul, că parcă a intrat în gaură de șarpe? A înnebunit căutându-l de aseară
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
tim pul luptelor, la amfiteatru... Deși gladiatorii au fost retrași imediat din arenă. — Nu e la ludus, șoptește pierit Iulius Herodes. M-am in teresat. Vede un grup de trei sclavi care-i urmăresc curioși din celă lalt capăt al atriumului. Face un efort și-și controlează slăbiciunea. — Am trecut de dimineață pe la Statilius Taurus, rostește cu o voce ceva mai fermă. Nici el nu știe nimic... Glasul îl trădează din nou. Germanicus îl privește năucit. Nu l-a văzut niciodată
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
înțelege și nu mai insistă. Îl apucă de braț: — Unde e lectica ta? Afară? — Nu, n-am venit cu... — Ia puneți mâna și scoateți iute husa de pe încă o lectică, strigă stăpânul către grupul de servitori care încearcă să acopere atriumul cu pânze, ca să facă umbră. Nu e nevoie, protestează moale Herodes. Se bate ușor cu palmele peste un început de burtă: — Trebuie să mai dau jos din burdihanul ăsta! Prietenul său îi aruncă o privire discretă, totuși critică. Se vede
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de consul în anul 48 î.Hr. imperium - putere juridică și/sau militară delegată unui magistrat/general de către Senat ori de către principe; natura exactă a imperium ului de care beneficia Augustus este în continuare o problemă viu dezbătută impluvium - bazin în mijlocul atriumului Iulia Maior - fiica lui Augustus și a Scriboniei, a fost exilată în anul 1 î.Hr. Iulia Minor - fiica Iuliei și a lui Marcus Agrippa, nepoata lui Augustus, a fost exilată în anul 8 d.Hr. Iulius Herodes Agrippa - născut în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
în stare să recunoști un solido? Dar poate că nu avea dreptate să-i vorbească așa. Fabricația solidourilor se ameliorase considerabil în ultimii cincizeci și șapte de ani. Totul fusese ameliorat în acest răstimp, cu excepția ei și a lui Jones. Atriumul era izolat de restul stației prin niște uși de sticlă. Solidoul scump al unei păduri de zonă temperată din America de Nord era pus în valoare de plante verzi și un covor care imita gazonul. Solidoul era mai realist decât plantele veritabile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
senzația că e gata să zică ceva; apoi mormăi: — Ar trebui să te duci. Se îndepărtă și își făcu de lucru la consolă. Nu mai puteam spune nimic. Era pentru prima dată când purtam tocuri pe pavajul de marmură din atrium; făceau un zgomot ridicol, semnalându-mi trecerea ca un cod Morse. Trăgând aer în piept, am deschis cu forță una dintre ușile masive de mahon. Sunetul de pahare ciocnite, murmurul conversațiilor și ocazionalele râsete masculine s-au revărsat asupra mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
de Oxbridge. Richard mi-a spus că este exact ce căuta. —Jim Ashley mi-a arătat niște poze cu sculptura lui, spuse Richard Fine. A luat-o cu el înapoi în State, bineînțeles. Dar am vrut să punem ceva în atrium care să rămână. Ceva diferit, știi tu, nu vreo statuie clasică de genul celei de-afară: o femeie cu coapsele mari cât un B-52. David se gândea la o fântână, ceea ce ar fi fost OK, mai puțin faptul că ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
încăpere decât curenți de adâncime pe Marea Cornwall când era agitată. În momentul acela, un murmur străbătu încăperea și cineva bătu din palme să se facă liniște. Era David Stronge. Ridicându-și vocea, anunță: —Doamnelor și domnilor, vom intra în atrium pentru ceremonia dezvelirii ultimei noastre achiziții. Conform politicii adoptate de Mowbray Steiner de a-i susține pe tinerii artiști britanici, am comandat această lucrare, Planeta plutitoare, domnișoarei Sam Jones. Domnișoara Jones se află aici în această seară și cu toții credem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
ooh“ și „aaah“, pâsla verde fu eliberată și alunecă în valuri la picioarele lui Sir Richard, așa cum îmi dădeam seama că se întâmpla cu toate lucrurile, mai devreme sau mai târziu. Chestia III, alias Planeta plutitoare, atârna maiestuos în centrul atriumului, într-un raport de proporții perfect cu pereții octogonali din jurul ei. Chiar deasupra ei se afla balconul construit mai sus, de care erau atârnate mănunchiuri de fascicule luminoase, răspândind valuri de lumină pală pentru a surprinde diferitele unghiuri ale obiectului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
șampanie din pahar. Capitolul 2tc " Capitolul 2" Nimic nu se potrivea, firește. Obiectul decorativ și cadrul în care se afla rimau la fel de bine cum se potrivește un personaj care nu consumă alcool în romanele lui Hemingway. Singurul lucru frumos al atriumului era balconul, care s-a dovedit un loc bun pentru agățat obiectul. Și totuși, balustrada curbată din bronz a balconului, cu spoturile sale luminoase, ca să nu mai zic de podeaua placată cu marmură verde și albă, și ea încrustată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
electric ce alimenta computerele, luminile, aerul condiționat... Din unghiul ăsta, cu zgomotul de mașinărie industrială pierzându-se în depărtare, Mowbray Steiner semăna cu o fabrică, ceea ce și era într-un fel. Parcarea, în spatele clădirii, era aproape la fel de luminată ca și atriumul și atât de plină cu mașini luxoase încât părea un showroom din Berkeley Square. Sebastian a rămas politicos în urmă ca să mă lase să trec de barieră înaintea lui și apoi m-a condus la un BMW bleumarin. Dezactivând alarma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
instalația, știi tu, să fac puțină artă. Uitându-mă chiorâș la nasul meu și străduindu-mă să îmi dau seama ce e în neregulă cu el, mi-am croit drum spre locul pe care mi-l indicase Tony, la marginea atriumului, cu instalația suspendată în spatele meu. El se retrase tocmai în zona recepției și se așeză pe vine, bolborosind ceva pentru el, ca un aurolac: — Ia-ți mâna de la nas a urlat. Foarte bine. OK. Întoarce-ți capul într-o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]