1,078 matches
-
bacterii și nici genotoxicitate la rozătoare în două studii in vivo . Nu au existat creșteri legate de tratament ale incidenței tumorilor , în 2 studii cu durata de 1 an cu administrare orală efectuate la șobolani și șoareci . S- a observat atrofie testiculară tubulară , asociată ocazional cu aspermie , în cadrul unor studii de toxicitate și fertilitate , efectuate cu doze orale repetate , fără marjă de siguranță , la masculii de șobolani și șoareci . Modificările testiculare nu au fost întotdeauna complet reversibile în timpul perioadelor de evaluare
Ro_1168 () [Corola-website/Science/291926_a_293255]
-
în laptele matern . Excreția ambrisentanului în lapte nu a fost studiată la animale . Prin urmare , alăptarea este contraindicată la pacientele care primesc tratament cu Volibris ( vezi pct . 4. 3 ) . Administrarea cronică de ARE , inclusiv ambrisentan , a fost asociată cu dezvoltarea atrofiei tubulare testiculare la animale ( vezi pct . 5. 3 ) . La om , nu se cunoaște efectul asupra fertilității masculine . În studiile clinice , administrarea cronică de ambrisentan nu a fost asociată cu modificări ale testosteronului plasmatic . 4. 7 Efecte asupra capacității de a
Ro_1168 () [Corola-website/Science/291926_a_293255]
-
bacterii și nici genotoxicitate la rozătoare în două studii in vivo . Nu au existat creșteri legate de tratament ale incidenței tumorilor , în 2 studii cu durata de 1 an cu administrare orală efectuate la șobolani și șoareci . S- a observat atrofie testiculară tubulară , asociată ocazional cu aspermie , în cadrul unor studii de toxicitate și fertilitate , efectuate cu doze orale repetate , fără marjă de siguranță , la masculii de șobolani și șoareci . Modificările testiculare nu au fost întotdeauna complet reversibile în timpul perioadelor de evaluare
Ro_1168 () [Corola-website/Science/291926_a_293255]
-
dezvoltă edem periferic semnificativ clinic , asociat sau nu cu creștere în greutate , trebuie continuată evaluarea pentru a se determina cauza , și , dacă se consideră necesar , se întrerupe tratamentul cu Volibris . La animale , administrarea cronică de Volibris a fost asociată cu atrofie tubulară testiculară și scăderea fertilității . La om , nu se cunoaște efectul Volibris asupra funcției testiculare și a fertilității masculine . Tratamentul cu Volibris trebuie inițiat cu precauție la pacienții cu insuficiență renală severă . Au fost raportate reacții de hipersensibilitate , mai puțin
Ro_1168 () [Corola-website/Science/291926_a_293255]
-
eventual pot parveni toate afecțiunile hepatice. În funcție de mecanismul de acțiune factorii hepatopatogeni se clasifică în: Patogenia generală a insuficienței hepatice constă în dezvoltarea consecutivă sub acțiunea factorilor etiologici a proceselor patologice în formă de leziuni, distrofii și necroza hepatocitelor, inflamația, atrofia și sclerozarea ficatului cu reducerea succesivă a funcțiilor. Manifestările insuficienței hepatice sunt consecutive pierderii funcțiilor ficatului. Dereglările metabolismului glucidic constau în diminuarea funcțiilor hepatice de glicogenogeneză, gluconeogeneză, depleția glicogenului în ficat. Aceste dereglări se traduc prin intoleranța glucidelor - ingerarea glucidelor
Insuficiență hepatică () [Corola-website/Science/318701_a_320030]
-
a ficatului, miocardului, rinichilor), dereglări circulatorii locale - cerebrale, hepatice și insuficiența circulatorie sistemică. Efectul proceselor patologice integrative inițiate de insuficiența ficatului sunt ulterior localizate în diferite organe în formă de procese patologice locale secundare - leziuni celulare, distrofii celulare, necroză, inflamație, atrofie, sclerozare în ficat, miocard, rinichi, creier. Procesele patologice secundare în rinichi se finalizează prin insuficiență renală acută. Leziunile secundare ale miocardului se manifestă prin tahicardie, insuficiență cardiacă, aritmii. În tractul digestiv survin eroziuni, hemoragii. Modificările respirației externe se manifestă prin
Insuficiență hepatică () [Corola-website/Science/318701_a_320030]
-
în ceea ce privește diagnosticul de certitudine, pot fi totuși folosite pentru susținerea acestuia. Testarea funcției musculare și articulare ajută la aprecierea gradului de funcționalitate al articulațiilor și statusului tonusului muscular. Forța musculară și funcțiile musculare reprezintă factori importanți în urmărirea evoluției bolii. Atrofia musculară asociată cu reducerea forței este caracteristică pentru copiii cu artrită idiopatică juvenilă. Evaluarea bilanțului muscular se poate face clinic, electromiografic sau cu ajutorul dinamometrului. Din punct de vedere clinic, cea mai utilizată tehnică este sistemul de clasificare al lui Lovett
Artrită idiopatică juvenilă () [Corola-website/Science/331136_a_332465]
-
este o confirmare a comportamentului său prietenos. Sloughi este în mare parte neschimbat față de cum era în cele mai vechi timpuri, și își păstrează astfel o sănătate robustă genetică. Doar câteva condiții genetice au fost observate în rasă, în special, atrofia retiniană progresivă (PRA). Din fericire Sloughi este una dintre rasele în care această condiție poate fi testată cu o probă de sânge, iar după test lucrătorii încearcă să elimine PRA din fondul genetic. Ca toți câinii, Sloughi este foarte sensibil
Sloughi () [Corola-website/Science/324358_a_325687]
-
porte , embolism renal , tromboza venei renale , ocluzia arterei retiniene , tromboză vasculară retiniană , ocluzie venoasă retiniană , tromboză venoasă splenică , tromboflebită superficială , tromboflebită , tromboză , tromboza venei cave , tromboză venoasă , tromboza venelor membrelor Abces la locul de aplicare , anestezie la locul de aplicare , atrofie la Tulburări generale și la locul de aplicare , sângerare la locul de aplicare , învinețirea locului de nivelul locului de aplicare , arsură la locul de aplicare , secreții la locul de aplicare , administrare discomfort la locul de aplicare , uscarea locului de aplicare
Ro_330 () [Corola-website/Science/291089_a_292418]
-
spermei înaintea tratamentului , datorită posibilității apariției unei infertilități ireversibile datorate terapiei cu Busilvex . La pacientele în pre- menopauză apar frecvent supresie ovariană și amenoree însoțită de simptome de menopauză . La pacienții de sex masculin au apărut impotență , sterilitate , azoospermie și atrofie testiculară . Solventul dimetilacetamidă ( DMA ) poate afecta , de asemenea , fertilitatea . DMA scade fertilitatea la rozătoarele de sex masculin și feminin ( vezi pct . 4. 6 și 5. 3 ) 4. 5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune Nu a fost
Ro_155 () [Corola-website/Science/290915_a_292244]
-
stresul de lungă durată față de majoritatea celorlalte părți ale creierului. Hormonii steroizi legați de stres afectează hipocampul în cel puțin 3 moduri: 1) reducând excitabilitatea unor neuroni hipocampali, 2) inhibând geneza unor neuroni noi în girusul dentat și 3) cauzând atrofia dendritelor din celulele piramidale din regiunea CA3. Există dovezi cum că oamenii supuși unui stres sever și de lungă durată dezvoltă atrofie mai semnificativă în hipocamp decât în alte zone ale creierului. Aceste efecte apar în sindromul de stres posttraumatic
Hipocamp () [Corola-website/Science/335765_a_337094]
-
1) reducând excitabilitatea unor neuroni hipocampali, 2) inhibând geneza unor neuroni noi în girusul dentat și 3) cauzând atrofia dendritelor din celulele piramidale din regiunea CA3. Există dovezi cum că oamenii supuși unui stres sever și de lungă durată dezvoltă atrofie mai semnificativă în hipocamp decât în alte zone ale creierului. Aceste efecte apar în sindromul de stres posttraumatic, și s-ar putea să contribuie la atrofia hipocampală documentată în schizofrenie<nowiki>[16]</nowiki><nowiki>[76]</nowiki> și depresia severă<nowiki
Hipocamp () [Corola-website/Science/335765_a_337094]
-
Există dovezi cum că oamenii supuși unui stres sever și de lungă durată dezvoltă atrofie mai semnificativă în hipocamp decât în alte zone ale creierului. Aceste efecte apar în sindromul de stres posttraumatic, și s-ar putea să contribuie la atrofia hipocampală documentată în schizofrenie<nowiki>[16]</nowiki><nowiki>[76]</nowiki> și depresia severă<nowiki>[17]</nowiki><nowiki>[77]</nowiki>. Un studiu recent a demonstrat că depresia este o cauză a atrofiei hipocampale. Această atrofie este reversibilă prin medicație antidepresivă, chiar
Hipocamp () [Corola-website/Science/335765_a_337094]
-
stres posttraumatic, și s-ar putea să contribuie la atrofia hipocampală documentată în schizofrenie<nowiki>[16]</nowiki><nowiki>[76]</nowiki> și depresia severă<nowiki>[17]</nowiki><nowiki>[77]</nowiki>. Un studiu recent a demonstrat că depresia este o cauză a atrofiei hipocampale. Această atrofie este reversibilă prin medicație antidepresivă, chiar și când aceasta nu îmbunătățește celealalte simptome. Atrofia hipocampală apare frecvent în sindromul Cushing, o boală cauzată de niveluri ridicate de cortizol în sânge. Unele din aceste efecte sunt reversibile dacă
Hipocamp () [Corola-website/Science/335765_a_337094]
-
s-ar putea să contribuie la atrofia hipocampală documentată în schizofrenie<nowiki>[16]</nowiki><nowiki>[76]</nowiki> și depresia severă<nowiki>[17]</nowiki><nowiki>[77]</nowiki>. Un studiu recent a demonstrat că depresia este o cauză a atrofiei hipocampale. Această atrofie este reversibilă prin medicație antidepresivă, chiar și când aceasta nu îmbunătățește celealalte simptome. Atrofia hipocampală apare frecvent în sindromul Cushing, o boală cauzată de niveluri ridicate de cortizol în sânge. Unele din aceste efecte sunt reversibile dacă stresul este întrerupt
Hipocamp () [Corola-website/Science/335765_a_337094]
-
nowiki>[76]</nowiki> și depresia severă<nowiki>[17]</nowiki><nowiki>[77]</nowiki>. Un studiu recent a demonstrat că depresia este o cauză a atrofiei hipocampale. Această atrofie este reversibilă prin medicație antidepresivă, chiar și când aceasta nu îmbunătățește celealalte simptome. Atrofia hipocampală apare frecvent în sindromul Cushing, o boală cauzată de niveluri ridicate de cortizol în sânge. Unele din aceste efecte sunt reversibile dacă stresul este întrerupt. În ciuda acestui fapt, unele studii pe șobolani arată că expunerea la stres imediat după
Hipocamp () [Corola-website/Science/335765_a_337094]
-
Nu există date disponibile privind pacienții cu greutate corporală egală cu 140 kg sau mai mare . 5. 3 Date preclinice de siguranță În cadrul unor studii de toxicitate cu doze repetate efectuate la șobolani și câini , s- au observat depleția limfocitară/ atrofia ganglionilor limfatici , splinei și timusului , scăderea eritrocitelor , reticulocitelor , leucocitelor și trombocitelor , asociate cu un fenomen de hipocelularitate a măduvei osoase și reacții adverse renale și gastro- intestinale în cazul expunerii la doze de tigeciclină de 8 și , respectiv , de 10
Ro_1098 () [Corola-website/Science/291857_a_293186]
-
blana este udă și plină de noroi, se perie după ce se usucă. Se înlătură părul în exces dintre pernuțele de la picioare. Bolile specifice ale acestei rase sunt: glaucomul, luxația paterală, boala capului femural, displazia de șold și de umăr, alergii, atrofia retinală progresivă și disfuncții tiroidiene. Se simte bine într-o familie activă, este dornic de multă mișcare și activitate pentru a nu se plictisi și a nu produce stricăciuni. Poate trăi atât în mediul rural cât și la oraș. Este
Bearded Collie () [Corola-website/Science/334170_a_335499]
-
umăr (mai ales dacă nu provin din linii de selecție corecte). La exemplarele care depășesc vârsta de 10 ani, un impact major (36%) îl au diferitele forme de cancer. Alte implicații de ordin medical: cataracta (dobândită ereditar în cele mai multe cazuri), atrofia retinală, afecțiuni ale inimii, polineuropatia. Vara, acești câini au nevoie de adăpost umbros pentru a evita supraîncălzirea și le sunt recomandate activități precum înotul în râuri sau lacuri, pentru a se răcori eficient. Malamut este un câine dependent de sezonul
Malamut de Alaska () [Corola-website/Science/323704_a_325033]
-
sau atrofia multisistemică este o boală neurologica degenerativa determinată de degenerarea celulelor nervoase în zone specifice ale creierului. Degenerarea celulară cauzează probleme cu mișcarea, echilibrul și alte funcții autonome ale corpului, de exemplu controlul vezicii urinare. Cauza acestei boli este încă necunoscută
Sindromul Shy-Drager () [Corola-website/Science/320379_a_321708]
-
fost numit după Dr. Milton Shy și Dr. Glenn Drager, care l-au identificat în 1960, dar "American Autonomic Society" (Societatea Americană a Sistemului Nervos Autonom) și "American Academy of Neurology" (Academia Americană de Neurologie) l-au redefinit că o atrofie multisistemică cu fenomene autonome. Poate exista, de asemenea, si o formă ce combină caracteristici ale ASM și ale dementei cu corpi Lewy. Cel mai frecvent semn de ASM este apariția unui sindrom akinetic rigid (încetineala de inițiere a mișcării, asemănătoare
Sindromul Shy-Drager () [Corola-website/Science/320379_a_321708]
-
progresează, trei grupuri de simptome predomina: Pot să apare și alte simptome, cum ar fi vederea dublă. Nu toți pacienții trec prin toate aceste simptome. Numai unii pacienți (20% într-un studiu) simt insuficientă cognitivă semnificativă ca urmare a ASM-lui. Atrofia multisistemică are, de obicei, o evoluție mai rapidă decât cea a bolii Parkinson. Nu este scutire de boală, durata de viață rămasă după debutul simptomelor este aproximativ 9 ani. Aproape 80% dintre pacinți sunt cu handicap în termen de 5
Sindromul Shy-Drager () [Corola-website/Science/320379_a_321708]
-
de 5 ani de la debutul simptomelor motorii și doar 20% supraviețuiesc în ultimii 12 ani. Ritmul de progresie a bolii diferă de la caz la caz și viteza de declin poate varia, pe o scară largă de la pacient la pacient. Diagnosticul atrofiei multisistemică este un chalenge diagnostic deoarece nu există nici un test care să poată confirmă cu siguranta diagnosticul la un pacient încă în viață. În plus, asocierea cu alte tulburări, semne și simptome, cum ar fi la boală Parkinson, fac diagnosticul
Sindromul Shy-Drager () [Corola-website/Science/320379_a_321708]
-
izolate din pielea umană îndemna , tacrolimus reduce activitatea de La animale , tacrolimus unguent determina supresia reacției inflamatorii în modelele spontane și te experimentale de dermatite similare cu dermatitele atopice umane . Tacrolimus unguent nu determina reducerea grosimii pielii și nu determina atrofie tegumentara la animale . es La pacienții cu dermatita atopica , în timpul tratamentului cu tacrolimus unguent , ameliorarea leziunilor cutanate a fost asociată cu reducerea exprimării receptorilor Fc pe celulele Langerhans și cu reducerea activității acestora de hiperstimulare a limfocitelor Ț . ai afectează
Ro_842 () [Corola-website/Science/291601_a_292930]
-
inflamației din celulele mastocitare , bazofilele și eozinofilele din piele . au La animale , tacrolimus unguent determina supresia reacției inflamatorii în modelele spontane și experimentale de dermatite similare cu dermatitele atopice umane . Tacrolimus unguent nu determina reducerea grosimii pielii și nu determina atrofie tegumentara la animale . te La pacienții cu dermatita atopica , în timpul tratamentului cu tacrolimus unguent , ameliorarea leziunilor cutanate a fost asociată cu reducerea exprimării receptorilor Fc pe celulele Langerhans și cu es reducerea activității acestora de hiperstimulare a limfocitelor Ț . La
Ro_842 () [Corola-website/Science/291601_a_292930]