308 matches
-
această privință, criticul învinge "poetul" (romantic) din Lovinescu. Rezumând cele prezentate mai sus, putem spune că poezia lirică (formă de creativitate în care temperamentul "moldovenesc" își găsește expresia sa cea mai potrivită) transfigurează realitatea și surprinde, cu ajutorul sugestiei, momentul genezic, auroral, ce anticipează totodată fenomenul devenirii, al "trecerii" inexorabile. Dar cum erotismul și creativitatea sunt fenomene interdependente, e limpede că poetul liric (Eminescu, în cazul de față) va fi sensibil mai mult la "sugestia erotismului" decât la ipostazele lui concrete și
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
ci al unei ființe existente, prezente și posedate". Legând din nou erotismul de creativitate, Lovinescu scoate în evidență forma lor "internă" comună, modelată de o structură, am văzut, eminamente dramatică. Ca atare, atunci când își aduce aminte de prima întâlnire (moment auroral, resuscitat mereu de imaginația erotico-creatoare), Eminescu realizează că nu a observat nici ochii, nici frumusețea Veronicăi, pentru că era mai atent la "icoana" din mintea sa ("o cucoană fată fecioară"), mai mult la "tablou" decât la femeia vie din preajmă. Nu
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
acesta e oglinda minții divine, în care se reflectă toate proiectele Creatorului. Trecerea de la subiectivitatea umană atotcuprinzătoare la regimul obiectivărilor care o limitează și i se impun din afară e semnificată, între altele, prin tema schimbării veșmintelor. în condiția lui aurorală, se spune, omul are veșminte de lumină. Ele constituie manifestarea interiorului uman, radiația sufletului uman ceresc strîns articulat cu strălucirea divină. în acest caz, veșmîntul nu acoperă și nu limitează, ci face vizibilă și operantă ad extra subiectivitatea. Ieșirea din
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
în el. Un minunat exemplu de gîndire pe linia universalului, o gîndire de tip problematizant, interogativ, căutător, gymnastikos, iar nu dogmatikos, ne oferă Origen. Cosmologia lui este o celebrare a universalului diversificat în toate făpturile lumii. Pentru teologul alexandrin, lumea aurorală nu are ierarhii obiectivate, ci este o desfășurare de ființe universale, de făpturi care ard cu aceeași intensitate în contemplarea Focului divin. Dar fiecare dintre aceste ființe e unică, participă cu o ardoare specifică la Focul polar, constituie un organism
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
poată fi distinsă în intelect de figura circulară și eternă. Tradițiile spirituale situează omul într-o asemenea intimitate de principiu cu Dumnezeu încît Omul originar constituie modelul creației, proiectul ei integral, structura posibilităților divine de manifestare. Cînd divinul se manifestă, auroral, sie însuși, se spune că el își dă chip de om, instaurînd astfel arhetipul umanului. Pentru tradițiile abrahamice, omul este creat după chipul de om al lui Dumnezeu. Christos strălucire, autorevelare a Tatălui poartă totodată numele de Fiul Omului: nu
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
rurală devine pentru filosof cu totul altceva decât cea urbană. Ontologizând asemenea diferențe, el ajunge să considere până și „preistoria” nu o vârstă a omenirii, ci o modalitate continuă de a trăi în afara timpului măsurat și trecător. Gustul primitivității „naive”, „aurorale”, plăsmuitoare de „basme” are ca revers aversiunea pe care i-o trezește civilizația „rece”, „calculată”, „mecanică”. B. întâlnește aici curentul filosofic profețitor, de la Nietzsche la Spengler și Klages, al declinului Occidentului pozitivist și al prăbușirii încrederii lui în puterile rațiunii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
Or, în lumea reală a istoriei sunt mai frecvente alte două scenarii, în care hotărâtoare este tocmai neconsimțirea la călăuzire în vederea dobândirii libertății. Într-un prim caz e vorba de o lume în care, în afara călăuzitorului, nimeni nu are, nici măcar auroral, conștiința libertății, și în care călăuzirea către libertate nu se poate face decât prin constrângere (cazul monarhiilor luminate). Într-un al doilea caz e vorba de o lume care, neavând conștiința libertății și astfel neresimțind nevoia eliberării, nu se lasă
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
o dată, la alt nivel, nu pur existențial, prin inserția „infinitului de compenetrație al precuvântului” în „nesfârșirea etalată a masei cuvintelor” organizate în text. Această a doua identitate e posibilă numai acolo unde „cuvintele tribului și-au păstrat intactă inocența lor aurorală”. La sfârșiturile de cicluri culturale cuvintele sunt „ori bete de-a binelea și umblă pe șapte cărări, ori sclerozate, pur și simplu, înfipte ca niște bețe fără vlagă în inima unei realități care curge pe lângă ele total lipsită de linii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289793_a_291122]