2,663 matches
-
Bosniei. Armatele a V-a și a VI-a aveau aproximativ 270.000 de luptători, ce erau mai bine echipate decât cea sârbă. În mare parte, comandă austro-ungară a fost în mâinile ineficiente ale generalului Potiorek. Cu toate acestea, Imperiul Austro-Ungar a avut a treia mare populație din Europa în 1914, după Rusia și Germania, și aproape de douăsprezece ori populația Regatului Șerbiei. Potiorek a grăbit atacul împotriva Șerbiei din nordul Bosniei, cu a V-a armata, sprijinită de componente ale armatei
Campania din Serbia (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/321462_a_322791]
-
Sturm care se confruntă deja austro-ungarii și îi expulză pe invadatori. După o luptă aprigă de patru zile, austro-ungarii au fost nevoiți să se retragă, marcând prima victorie a aliaților în război. Pierderile au ajuns la aproximativ 23.000 de austro-ungari (dintre care 4.500 au fost luați prizonieri) și 16.500 pentru sârbi.
Campania din Serbia (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/321462_a_322791]
-
Wilhelm Johann Eugen Blaschke (n. 13 septembrie 1885 - d. 17 martie 1962) a fost matematician austro-ungar, cunoscut mai ales pentru contribuțiile sale în domeniile geometriei diferențiale și celei integrale. Printre studenții săi s-au numărat matematicienii Shiing-Shen Chern (1911-2004, american de origine chineză), Luis Santaló (1911-2001, argentinian) și Emanuel Sperner (1905-1980, german). Tatăl său, care preda
Wilhelm Blaschke () [Corola-website/Science/312209_a_313538]
-
a fost un stat de scurtă durată format din cea mai mare parte din părțile sudice ale monarhiei austro-ungare după dizolvarea acesteia, la sfârșitul primului război mondial de către sloveni, croați și sârbi. Acest stat nu a fost recunoscut la nivel internațional. În slovenă, statul era cunoscut cu numele "Država Slovencev, Hrvatov in Srbov", în croată ca "Država Slovenaca, Hrvata
Statul slovenilor, croaților și sârbilor () [Corola-website/Science/315685_a_317014]
-
1918, regiunea Syrmia, care făcea prima dată parte din , a părăsit statul, și de asemenea, s-a alăturat Regatului Iugoslavia. Pentru a evita predarea flotei militare către Puterile Antantei, împăratul austriac, a dat Consiliului Național al statului întreaga marină imperială austro-ungară și flota mercenară inclusiv toate porturile, arsenalele, și fortificațiile de pe țărm. Consiliul Național a trimis guvernelor din Franța, Regatul Unit, Italia, Statele Unite ale Americii și Rusia note diplomatice pentru a-i înștiința că statul nu era implicat în război cu
Statul slovenilor, croaților și sârbilor () [Corola-website/Science/315685_a_317014]
-
țărm. Consiliul Național a trimis guvernelor din Franța, Regatul Unit, Italia, Statele Unite ale Americii și Rusia note diplomatice pentru a-i înștiința că statul nu era implicat în război cu niciunul dintre acestea, iar consiliul preluase controlul asupra întregii flote austro-ungare. Cu toate acestea, flota a fost la scurt timp atacată și desființată de marina italiană. Statul nu a obținut recunoaștere diplomatică înainte de a înceta să existe. Pe 1 decembrie 1918, Consiliul Național se alăturase statului cu Regatul Serbiei (care era
Statul slovenilor, croaților și sârbilor () [Corola-website/Science/315685_a_317014]
-
căreia a sihăstrit până la sfârșitul vieții sale. Importanța așezământului a fost sesizată și de împărăteasa Maria Tereza, care, prin generalul Bukow, a distrus între 1750-1765 (în 15 ani) sute de așezăminte ortodoxe în Transilvania. Schitul, deși nu era în Imperiul Austro-Ungar, aflat la câțiva kilometri de graniță, a căzut victima marii prigoane antiortodoxe a puterii imperiale de la Viena. Biserica ctitorită din sec. XIV-lea - al XV-lea ar fi fost distrusă în acea perioadă. Din a doua jumătate a sec. al
Mănăstirea Lainici () [Corola-website/Science/308752_a_310081]
-
Timpul" în București și, mai apoi, fondator al "Tribunei" din Sibiu, Slavici a fost un jurnalist renumit. În urma articolelor sale a fost închis de cinci ori, atât în Austro-Ungaria, ca presupus naționalist român, cât și în România, ca presupus spion austro-ungar. Această experiență a fost reflectată de Slavici în lucrarea memorialistică intitulată "Închisorile mele", publicată în 1920. Istoricul Lucian Boia a constatat cu referire la Slavici că "dacă la scriitori precum Rebreanu sau Sadoveanu se constată un ușor deficit de caracter
Ioan Slavici () [Corola-website/Science/312204_a_313533]
-
și la Școala superioară de fete din București. În 1913 a fost pentru o scurtă perioadă redactor la "Buletinul armatei și marinei". În pragul primului război mondial a fost director al ziarului "Ziua" din București, subvenționat cu fonduri germane și austro-ungare. A susținut, alături de regele Carol I, neutralitatea României. Soluția preconizată de Slavici era neutralitatea, însă, dacă ar fi existat temerea unei victorii rusești, atunci a considerat oportună intrarea României în război de partea Puterilor Centrale. În anul 1916, după ce România
Ioan Slavici () [Corola-website/Science/312204_a_313533]
-
estul Câmpiei Panonice. Din cei 153 km ai traseului, 125 km se află pe teritoriul Ungariei și 28 km pe teritoriul României. Această cale ferată a fost construită odată cu apariția primelor rețele de căi ferate pe teritoriul Ungariei (din cadrul monarhiei austro-ungare). Construirea traseului Szolnok-Arad s-a făcut după un plan de dezvoltare a rețelei de căi ferate din estul Câmpiei Panonice, ea urmând după punerea în funcțiune a căii ferate de la Budapesta la Szolnok (în 1847) și a celei de la Szolnok
Calea ferată Szolnok–Arad () [Corola-website/Science/319594_a_320923]
-
de dezvoltare a rețelei de căi ferate din estul Câmpiei Panonice, ea urmând după punerea în funcțiune a căii ferate de la Budapesta la Szolnok (în 1847) și a celei de la Szolnok la Debrecen (în 1857). La 10 noiembrie 1856 guvernul austro-ungar a concesionat, începând cu 1 ianuarie 1857, companiei Căile Ferate ale Tisei (în și în ) - o companie feroviară privată - construcția și exploatarea acestei căi ferate și a altora pe o perioadă de 90 ani. Calea ferată se conecta în satul
Calea ferată Szolnok–Arad () [Corola-website/Science/319594_a_320923]
-
poduri de lemn, dintre care cel mai lung este cel de peste râul Criș (în și în ). Traseul feroviar Szolnok-Arad a fost pus în funcțiune la 25 octombrie 1858 și exploatat la început de compania Căile Ferate ale Tisei. După Compromisul austro-ungar din 1867 o parte din acțiunile societății au fost preluat de statul ungar; în 1880 a urmat naționalizarea completă și transferul către compania feroviară ungară de stat MÁV. După sfârșitul primului război mondial și recunoașterea Unirii Transilvaniei cu România prin
Calea ferată Szolnok–Arad () [Corola-website/Science/319594_a_320923]
-
1939 între Ungaria și prima Republică Slovaca în Slovacia de Est. În perioada interbelică, scopul politicii Ungariei a fost în mod constant revizuirea Tratatului de la Trianon, cu o revenire a granițelor teritoriale ungare la situația de dinaintea Primului Război Mondial, din timpul Imperiului austro-ungar. Unul din țelurile acestei politici era anexarea în întregime sau cel puțin a părții de sud a Slovaciei. Dorințele revizioniste au început să ia forme concrete odată cu alierea Ungariei la alianța dintre statele fascista Germania și Italia la sfârșitul anilor
Războiul slovaco-ungar () [Corola-website/Science/323181_a_324510]
-
clădiri din cărămidă, situate pe locul actualelor case de pe str. 1 Decembrie 1918 nr. 8 si nr. 10, care erau locuințele personalului de serviciu al castelului Paget. Ilona Paget, nepoata și succesoarea lui John Paget, a vândut prin 1913 statului austro-ungar conacul, parcul și moșia, acestesa fiind folosite ca fermă agricolă de stat. După 1918, în fostul conac Paget (intrat în posesia statului român) a funcționat între 1918-1929 o fermă agricolă statală, în paralel cu orfelinatul de băieți „Mihai Viteazul” (1920-1929
Conacul Paget din Câmpia Turzii () [Corola-website/Science/307397_a_308726]
-
seculară dintre Munții Călimani și Munții Bârgăului. În perioada ocupației române, existau „băi de aur” sub muntele Bistriciorul, fapt atestat de uneltele de tip român găsite în galeriile stăvechi. Bistrița-Bârgăului a făcut parte din cele 44 așezări grănicerești ale Imperiului Austro-ungar, din zona Năsăudului și Bistriței. Bărbații satelor au devenit grăniceri și făceau instrucție pentru serviciul de frontieră printr-o disciplină severă. Ei aveau pușcă acasă, ținută militară era alcătuită din hainele de acasa peste care purtau sumane din pănura neagră
Bistrița Bârgăului, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300865_a_302194]
-
se face cu „filo" și cu haveze cu discuri. În această zonă calcarele cristaline marmoreene au o dezvoltare maximă și apar în formă masivă în culori albe, cenușii și roz: Din această marmură s-au realizat multe construcții în Imperiul Austro-Ungar, între care și "Palatul Băncilor" din Viena. Marmura de Rușchița a fost folosită și pentru a resatura Domul din Milano. Tot cu marmură de Rușchița au fost realizate edificii publice, ca Parlamentul din Budapesta, sediul BBC din Mannheim, Palatul Parlamentului
Marmură de Rușchița () [Corola-website/Science/327154_a_328483]
-
în cadrul războiului pruso-austriac (cunoscut și ca "Războiul germano-german" și "Războiul fratricid", în ). Bătălia a avut loc la Königgrätz, pe teritoriul de astăzi al Cehiei. Înfrângerea Austriei a dus la slăbirea imperiului și a determinat casa de Habsburg să opteze dualismul austro-ungar, care a fost realizat un an mai târziu, în 1867. Feldmareșalul Alfred von Heinkstein, șeful statului major al Armatei de nord a Austriei, a fost destituit cu o zi înaintea bătăliei.
Bătălia de la Königgrätz () [Corola-website/Science/323029_a_324358]
-
Italia a fost aliatul imperiului german și austro-ungar începând cu 1882, dar avea și planurile sale proprii contra teritoriului austriac în regiunile Trentino, Istria și Dalmația. În 1902 Italia a efectuat un pact secret cu Franța care a nulificat datoriile țării față de alianța anterioară. Italia a refuzat să
Campania italiană (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/299944_a_301273]
-
la Bătălia râului Piave. În 1918 austriecii nu au reușit să rupă linia italiană în numeroase încercări și, după ce a suferit o pierdere decesivă în Bătălia de la Vittorio Veneto, ea a capitulat forțelor Antantei în noiembrie. Pe parcursul războiului, generalul armatei austro-ungare, Conrad von Hötzendorf avea o aversiune mare pentru italieni, deoarece el considera că Italia reprezenta cel mai mare pericol pentru Austro-Ungaria. Trădarea lor din 1915 i-a întărit această atitudine. Ura sa pentru Italia i-a limitat rațiunea și l-
Campania italiană (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/299944_a_301273]
-
din Banat, pionier al puericulturii, care a activat în Banat și în Ungaria. Născut la Timișoara într-o familie de evrei, a studiat medicină la Universitatea Franz Josef din Cluj și a practicat pediatria în orașul natal, în vremea Imperiului Austro-Ungar. În aul 1899 el a întemeiat la Timișoara un spital pentru copii orfani, iar în anul 1900 o policlinica pediatrica. Szana a desfășurat o intensă activitate de educație sanitară în problema ocrotirii sănătății sugarilor și a copiilor abandonați. În 1898
Sándor Szana () [Corola-website/Science/335660_a_336989]
-
satul. Majoritatea emigranților s-au stabilit în provincia Alberta și au fondat acolo un sat cu același nume, Boian. În perioada primului război mondial, au avut loc lupte crâncene pe linia Boian — Mahala — Rarancea — Toporăuți între armatele țariste și cele austro-ungare. Școlile au fost închise, iar autoritățile publice și-au mutat reședința în localități aflate mai departe de linia frontului. Trupele rusești au intrat în sat la 23 august 1914, jefuind prăvăliile și dând foc la case, iar locuitorii satului (1
Boian, Noua Suliță () [Corola-website/Science/311756_a_313085]
-
de generalul Louis Franchet d'Esperey si guvernul ungar al contelui Mihály Károlyi. Aceasta a individualizat pentru Ungaria - în calitate de stat succesor al Austro-Ungariei, condițiile de armistițiu stabilite prin Armistițiul de la Villa Giusti din data de 3 noiembrie 1918. Dezmembrarea Imperiului Austro-Ungar s-a asociat cu o situație confuză din punct de vedere politic și administrativ, determinând ca expunerea și aplicarea clauzelor de încetare a ostilităților militare să se facă pe fundal nedefinit. În data de 18/31 octombrie 1918 Ungaria și-
Convenția militară de la Belgrad din 13 noiembrie 1918 () [Corola-website/Science/337640_a_338969]
-
acceptat ca maghiarii să vorbească numai în numele lor propriu și nu și al celorlalte naționalități ale statului ungar. Din viitoarea Convenție au fost eliminate toate chestiunile politice, aceasta urmând să fie expresia unui armistițiu eminamente militar, în baza capitulării Armatei Austro-Ungare. Deși mareșalul Mišić a solicitat substituirea în zona ocupată a funcționarilor statului ungar cu funcționari sârbi, această condiție nu s-a regăsit în documentul final. "„Articolul 1”" a stabilit o linie de demarcație de la sudul căreia guvernul ungar a trebuit
Convenția militară de la Belgrad din 13 noiembrie 1918 () [Corola-website/Science/337640_a_338969]
-
ocuparea posturilor didactice vacante în învățământul preuniversitar (educatori și învățători de limba și literatura ucraineană maternă). Acțiunea romanului are loc la sfârșitul secolului al XIX-lea într-un sat nedenumit (se dă numai inițiala D.) din Bucovina aflată sub stăpânire austro-ungară. În centrul narațiunii se află conflictele din familia prosperă a lui Ivonika și a Mariei (Marikăi) Fedorciuk. Fiind harnici, ei au reușit să-și agonisească o avere frumoasă, muncind pământul, dar lucrând și la construirea căii ferate, devenind astfel cei
Pământ (roman) () [Corola-website/Science/322153_a_323482]
-
de pământ!”" Romanul "Pământ" este împărțit în 32 capitole, care nu au titluri. Romanul Olgăi Kobyleanska se bazează pe fapte reale. Părinții scriitoarei ucrainene Olga Kobyleanska au locuit între anii 1889-1891 în satul Dimca din Ducatul Bucovinei aflat sub stăpânire austro-ungară (astăzi în raionul Adâncata din regiunea Cernăuți a Ucrainei). În toamna anului 1894, în acest sat a avut loc un caz real de fratricid: un fiu de țăran și-a ucis fratele mai mare pentru a moșteni partea cuvenită lui
Pământ (roman) () [Corola-website/Science/322153_a_323482]