18,017 matches
-
ai săi. Și, totuși, Lavastine îi rezervă un număr comparabil de pagini. Singurul element care ridică unele întrebări este prezența lui ca diplomat român la Vichy (1942-1944). Se poate deduce însă lesne, din chiar documentele pe care ni le furnizează autoarea cărții, că Ionesco a folosit ocazia ca să plece dintr-o Românie în care legislația antievreiască începuse să-i afecteze și pe evreii botezați (ca el) și unde mai și era amenințat să fie incorporat, și că nimic din ce a
Istoria ca proces politic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15164_a_16489]
-
paradigmă a disimulării și Cioran, tot pînă la un punct, de una a oscilației, Ionesco nu poate fi decît în mod abuziv (și iată-ne trecînd de la erori la abuzuri) inclus într-o paradigmă a substituției. Iată bizara argumentare a autoarei: (Paradigma cu pricina îl definește pe Ionesco) "prin înlocuirea fundamentală a inamicului dintîi - fascismul - cu acela care îi va ocupa mintea în anii '60, comunismul. Această atitudine își află desigur coerența în demna aversiune a academicianului față de logica totalitară. Dar
Istoria ca proces politic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15164_a_16489]
-
le comite și, încă, fără nici o urmă de inocență. Primul se referă chiar la strategiile pe care Eliade și Cioran le-ar fi pus la cale ca să-și ascundă înclinațiile ideologice și politice din tinerețe. Cum a procedat, în concepția autoarei, Ionesco, am văzut. Să vedem cum au procedat, în aceeași concepție, ceilalți doi. Ei ar fi dorit, cu orice preț, să se impună ca scriitori, ca intelectuali francezi (Eliade, și ca american), pretinde Lavastine. Era modul cel mai nimerit de
Istoria ca proces politic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15164_a_16489]
-
sistematizări sare în ochi: cum pot fi puse laolaltă, ca elemente ale artei camuflajului, legăturile cu evreii și cele cu foștii legionari, cele cu binecunoscuți savanți evrei și cele cu la fel de binecunoscuți savanți antisemiți? În aceeași logică, dacă lui Eliade autoarea îi "permite" să-și conserve unele din vechile (și compromițătoarele) relații, pe Cioran, în schimb, nu-l iartă că a renunțat la ale sale. Unitatea de apreciere diferă. Și ce fel de disimulare (termenul autoarei) e aceea prin care Eliade
Istoria ca proces politic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15164_a_16489]
-
aceeași logică, dacă lui Eliade autoarea îi "permite" să-și conserve unele din vechile (și compromițătoarele) relații, pe Cioran, în schimb, nu-l iartă că a renunțat la ale sale. Unitatea de apreciere diferă. Și ce fel de disimulare (termenul autoarei) e aceea prin care Eliade își dovedește fidelitatea, și ce fel de oscilație e aceea prin care Cioran își abandonează trecutul? Lavastine nu numai nu pare preocupată de a fi necontradictorie în demersul său, dar pare, din contra, atît de
Istoria ca proces politic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15164_a_16489]
-
chip să lege tezele savantului american de acelea ale emulului de pe vremuri al lui Nae Ionescu. Ce are a face că o asemenea legătură dovedește o lipsă de spirit științific pe care o egalează doar lipsa de scrupul moral a autoarei? Nu pot intra în detalii. Ar fi să lungesc peste măsură acest articol. Îi trimit pe cititori la capitolul IX (Memoria și uitarea: trecutul în opere), cel mai scandalos din carte. Lavastine n-are nici o dificultate în a scrie negru
Istoria ca proces politic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15164_a_16489]
-
se cercetează la lupă și la microscop. E bine de știut că în acest fel apar toți porii obiectului examinat. Severitatea e lupa mea de care mă servesc"". Credem că două sînt rădăcinile acestui Rău ce apare suveran în opera autoarei Rădăcinilor. Mai întîi este, ca neîndoielnic fundal, acea demonie baudelairiană, ruptură epocală cu umanul, răzvrătire împotriva tuturor valorilor pozitive, implicînd o despărțire de sacral, corespunzătoare ipostazei de damnare. Avem a face cu o dezideralizare crîncenă a existenței, cu un antiumanism
Despre Hortensia Papadat-Bengescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15195_a_16520]
-
află în vecinătate), care deschide, precum un sesam, tărîmurile oricît de diversificate ale artei moderne... Nietzsche definea Răul ca fiind "o rămășiță învechită din ceea ce era găsit bun odinioară - atavismul unui ideal îmbătrînit". Astfel ne putem explica interesul susținut al autoarei Logodnicului pentru încălcările eugeniei, pentru exemplarele umane tarate ca urmare a unei eredități nefavorabile. Nu este oare aceasta o răsfrîngere a păcatului originar? Transcendența exclusă se răzbună parcă, modelînd teze medicale și aducînd în scenă eroii meniți a le proba
Despre Hortensia Papadat-Bengescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15195_a_16520]
-
cu o tentă de mizantropie insuficient decantată, încît iscă îndoieli seducătoare și intonații morale dintre cele mai neașteptate. Bastarzii, elemente perturbatoare, ca și avortonii sentimentali - am numit progeniturile legitime acoperite de aceeași neiubire parentală - se circumscriu sferei personajelor nerăsfățate de autoare, pentru care copiii par să cumuleze, prin generații succesive, defectele părinților. Experiențele traumatizante și insatisfacțiile infantile își pun pecetea asupra întregii lor existențe". Mecanismul transmiterii unui rău prenatal se complică uneori, sub pana Hortensiei Papadat-Bengescu, pe calea unei părelnice negări
Despre Hortensia Papadat-Bengescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15195_a_16520]
-
relevăm, în final, și un fapt cu deosebire interesant. Examenul penetrant, cu tendință demoniacă, dezvăluind o poziție misogină, la care Hortensia Papadat-Bengescu își supune personajele de sex feminin, conține și un sîmbure autoscopic. Id est o negare de sine a autoarei ca personaj damnat în ipostază feminină, o ilustrare, pentru a adînci constatarea, a acelui pascalian moi haïssable (deși nu dinspre partea pietății!). Intrînd în pielea eroinelor sale repulsive, autoarea Concertului din muzică de Bach ajunge a se confesa sub același
Despre Hortensia Papadat-Bengescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15195_a_16520]
-
și un sîmbure autoscopic. Id est o negare de sine a autoarei ca personaj damnat în ipostază feminină, o ilustrare, pentru a adînci constatarea, a acelui pascalian moi haïssable (deși nu dinspre partea pietății!). Intrînd în pielea eroinelor sale repulsive, autoarea Concertului din muzică de Bach ajunge a se confesa sub același semn al negativului sub care și-a așezat întreaga plăsmuire romanescă, adică detestîndu-se. Proiectînd feminitatea în zona obscură a Răului fundamental și a bolii mutilante care-i dă concretețe
Despre Hortensia Papadat-Bengescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15195_a_16520]
-
lucruri de citit în APOSTROF (nr. 4). Între ele, un comentariu al d-nei Ruxandra Cesereanu la scrisorile de la cititori publicate în presa anilor '90 (prima jumătate) împotriva d-nei Ana Blandiana. Le uitasem! Dincolo de clasificarea foarte interesantă pe care o întreprinde autoarea studiului, rămîn textele: atît de abjecte în fond și de triviale în expresie, încît nu poți să nu te miri de răbdarea cu care d-na Cesereanu le supune disecției. Anii cu pricina au însemnat, iată, pentru presa românească două
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15233_a_16558]
-
într-o zonă confuză, în întuneric tot mai apăsător, supus greșelii și repetiției obsedante a unor stiluri conservatoare, de succes pentru generațiile anterioare, dar prea puțin relevante pentru fenomenul literar actual. Criticii "bătrîni" în general s-au retras [...]. Generația optzeci, autoarea unei foarte eficiente critici de tip propagandistic, ajunsă acum pe scena principală, se lovește de o incapacitate critică serioasă." Etc. etc. Praful și pulberea, cum se zice, se aleg de toată critica noastră. Mai rămîne ca autorul acestei sumbre descrieri
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15233_a_16558]
-
prea puțin ori deloc comunicante între ele (cronica de premieră, cercetarea istoriografică, teoria universitară), cît și de ipostaza mai nouă a unei eseistici eterogene și prolifice, ca să nu mai vorbim de minimonografiile în serviciu comandat pro domo din ultimul deceniu. Autoarea ține să se delimiteze ritos: Evitînd abordările biografiste sau de tip monografic (...), vom încerca să aducem în prim plan acele elemente filmice care au făcut să i se atribuie lui Tarkovski calificativul de artist mistic, transcendental, religios, iar opera sa
Filmul în trei proiecții by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15227_a_16552]
-
densă în pinacoteci, natură, muzee...". În schimb, definirea cineastului rus prin comparare cu alți "ecraniști" nu se poate face decît prin apelul la "cinemateci" și astfel apologia pare să iasă din propriile fixații: inspiratorul Buñuel s-a raportat critic, observă autoarea, la "ipocrizia (inclusiv religioasă)", revoltat fiind împotriva unor date ale societății "burgheze, creștine" ș.a.m.d. Unele pasaje frizează delirul textualist, nu neapărat în sensul barthesian, scuzabil, al termenului: "Casa (ca spațiu domestic sacralizat în filmul Sacrificiul - n.n.) este pîntecele
Filmul în trei proiecții by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15227_a_16552]
-
impresionant de constantă de-a lungul timpului pe care românii au avut-o și o au încă despre prima femeie ajunsă în fruntea ierarhiei comuniste românești: Ana Pauker. Stalinistă pînă la moarte, dură, neatrăgătoare fizic, cu stagii îndelungate la Moscova, autoarea tuturor sau aproape tuturor relelor abătute pe capul nostru la începutul regimului, pînă cînd Gheorghiu-Dej (nici el cu mult mai bun, de altfel) a reușit s-o treacă pe linia moartă (altfel spus, s-o epureze). E greu să nu
Ana Pauker, nici sfîntă, nici diavol by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15262_a_16587]
-
Cristina Ionica Figură importantă a mișcării feministe internaționale, activistă politică de la începutul anilor '60, Gloria Steinem este autoarea unor articole de impact în reviste ca Vogue, Glamour, Cosmopolitan, New York Magazine, una dintre fondatoarele Grupului Politic al Femeilor din America (1971) și ale revistei Ms. (alături de Bella Abzug, Shirley Chisholm, Betty Friedan), autoare a unor cărți destul de bine cunoscute
Respectul de sine by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15264_a_16589]
-
începutul anilor '60, Gloria Steinem este autoarea unor articole de impact în reviste ca Vogue, Glamour, Cosmopolitan, New York Magazine, una dintre fondatoarele Grupului Politic al Femeilor din America (1971) și ale revistei Ms. (alături de Bella Abzug, Shirley Chisholm, Betty Friedan), autoare a unor cărți destul de bine cunoscute publicului larg (Outrageous Acts and Everyday Rebellions, 1983; Marylin: Norma Jeane, 1986). Revoluția interioară: Cartea respectului de sine a urcat rapid în topul vînzărilor de carte în America, ocupînd ceva vreme locul I. Volumul
Respectul de sine by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15264_a_16589]
-
1983; Marylin: Norma Jeane, 1986). Revoluția interioară: Cartea respectului de sine a urcat rapid în topul vînzărilor de carte în America, ocupînd ceva vreme locul I. Volumul apărut la Editura Polirom include și Postfața la a doua ediție, în care autoarea însăși povestește aventura cărții în primul său an de existență, conturînd pe scurt primirea făcută de mass-media, ca și reacțiile cititorilor din țară (în scrisori sau în cadrul unor întîlniri organizate). Teza cărții este una radicală: sistemele de autoritate subminează autoritatea
Respectul de sine by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15264_a_16589]
-
cu sistem ni se înfățișează cu un fel de ostentație, de furie a distrugerii oricărui idealism, oricărui reper pozitiv. E, desigur, un simulacru, însă cu o foarte interesantă tramă culturală care ne incită s-o reconstituim. Potrivit unei uzanțe romantice, autoarea se travestește "fantasmînd cu voluptate" și nu fără o mare cochetărie despre o poetă venețiană de secol optsprezece, pe numele său Alessandra Cesarigna, căreia îi confecționează o biografie de secol douăzeci, atribuindu-i norocul de muză a lui Giorgio de
O Veneție "monstruoasă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15268_a_16593]
-
pe autorul Florilor Răului, ca o înfricoșătoare forță autonomă. Răul nu mai e aci accidental, ca, bunăoară, în doctrina tomistă, ci pus în balanță cu Binele, absolutizat în raport cu acesta. Rezultatul: o farsă gravă, metafizică. În intermundiile în care se complace, autoarea organizează mondene întîlniri între puritate și bestialitate. În calitatea sa de homo duplex, ea încearcă astfel a le neutraliza, a reduce impactul ce-l resimte atît din partea celor înalte cît și a celor decăzute. Dacă bestialitatea e perceptibilă chiar în
O Veneție "monstruoasă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15268_a_16593]
-
chipul tău de marionetă se-acoperea de alge ca un înecat,/ apos mi-era sufletul, iar spiritul, ierbos" (A patra scrisoare venețiană). Ori chiar în sentință drastică: "Pofte aveam trupelnice, dar suflet nu mai aveam deloc" (La Cesarina șIIȚ). Drept care autoarea își compune fără complexe identități trucate. Se deghizează și se grimează pe scena pe care i-o oferă poezia sa atît de construită, atît de sfidător artificioasă, încît autenticitatea morală i se poate aproxima chiar din această politică a disimulării
O Veneție "monstruoasă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15268_a_16593]
-
reface sub un control riguros itinerarul critic pe marginea tuturor lucrărilor semnalate. Debutul volumului îl face Silvia Marin-Barutcieff cu Viața Sfântului Hristofor. Viața desfășurată în plăsmuirea sa tipografică, pe măsura unui adevărat spectacol. La punerea lui în scenă a contribuit autoarea studiului introductiv și a alcătuirii din iconografie si text a manuscrisului, manuscrisul Proloagelor de la Tatina. Aici, ni se spune, că este semnalată pentru prima dată, în dreptul zilei de 9 mai, viața Sfântului Hristofor. Ni se mai spune ce a determinat
Vitalitatea textelor vechi by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13401_a_14726]
-
oamenilor secolului al XVIII-lea și inventivitatea populară și artistică față de universul terifiant și sensibilizarea la Fantastic a omului tuturor timpurilor. Informațiile sunt adunate și transformate în unitate datorită Bibliografiei. Altfel valoroasă este atestarea alcătuirilor rezultate din cercetarea personală a autoarei. De la cercetarea, pe de o parte, la fața locului a mânăstirilor, bisericilor, schiturilor din Oltenia, veritabilă contribuție românească la iconografia secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea, raportată la simbolistica europeană. Iar pe de alta, la o cernere a
Vitalitatea textelor vechi by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13401_a_14726]
-
de șuvoiul nevoii de cunoaștere și aprofundare. Mai sever distanțată de textul avut în vedere este Manuela Anton în Manualele școlare ca pregătire a orizontului de așteptare pentru cititorii români din secolul al XVIII-lea. Fondul istoriei își spune cuvântul, autoarea studiului și editoarea acestui capitol „străduindu-se”, cum își anunță demersul să desprindă și să precizeze „transformările structurilor de învățământ primar ortodox în limba română din Imperiul habsburgilor din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea”. Drumul cercetării nu
Vitalitatea textelor vechi by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13401_a_14726]