2,756 matches
-
cu tatăl jignit de moarte. O satiră însoțită de o grimasă tristă despre care un cronicar a scris că-i amintește de ,,Școala femeilor" a lui Molière. Popularul actor - regizor mărturisind la rîndu-i că povestea-i într-o oarecare măsură autobiografică, dar se adresează tuturor părinților care nu cunosc defel profesia aleasă de odrasle. Gradul acesta de valabilitate universală îl vizează și Soția mea-i actriță în care Yvan Attal - aici autor total - și-a pus la bătaie propriul menaj cu
Lumea filmului în oglindă by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15754_a_17079]
-
ce-i frumos în povestirea aceasta este real: este realul acestor ființe. Și invers, tot ce-i trenant sau monoton este imaginarul meu." Majoritatea poveștilor sînt reale, ni se spune și ni se repetă. Mare parte par să fie chiar autobiografice, vorbesc despre experiența unui est-european aflat la Antipozi, în Noua Zeelandă. Un est-european cu preocupări ezoterice, un universitar în domeniul antropologiei, un spiritualist și un scriitor. O mulțime de date reale, interesante, concrete. Și totuși, oricît de nude ar părea aceste
"Nu fac evocare, ci revelare" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15812_a_17137]
-
adîncă, ci pur și simplu altfel. Iar receptorul ei trebuie să fie la rîndul lui un receptor predispus la a înțelege și a asimila un astfel de mesaj. Povestea care dă titlul volumului e un fel de rescriere în cheie autobiografică a basmului Tinerețe fără bătrînețe și viață fără de moarte. Nu întîmplător povestea începe cu un fel de scară a raportării personale la obiectul artistic: la început basmul a fost văzut ca o capodoperă, apoi ca un fel de variantă a
"Nu fac evocare, ci revelare" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15812_a_17137]
-
fizicii simplitate logică și coerență internă. E ceea ce definește și stilul său, indiferent dacă scrie despre civilizație, libertate, educație, etică, religiozitatea cercetării sau despre teme aparent opace novicelui în fizică sau matematică. Paginile cele mai frumoase sunt cele din Note autobiografice și cele din Știință și înțelepciune; în Note autobiografice, Einstein vorbește despre cuprinderea prin gândire a lumii extrapersonale, țelul cel mai înalt al vieții sale: "există această lume mare, care este independentă de noi oamenii și stă în fața noastră ca
O privire în cărțile lui Dumnezeu by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16156_a_17481]
-
și stilul său, indiferent dacă scrie despre civilizație, libertate, educație, etică, religiozitatea cercetării sau despre teme aparent opace novicelui în fizică sau matematică. Paginile cele mai frumoase sunt cele din Note autobiografice și cele din Știință și înțelepciune; în Note autobiografice, Einstein vorbește despre cuprinderea prin gândire a lumii extrapersonale, țelul cel mai înalt al vieții sale: "există această lume mare, care este independentă de noi oamenii și stă în fața noastră ca o mare și veșnică enigmă, măcar în parte, accesibilă
O privire în cărțile lui Dumnezeu by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16156_a_17481]
-
practicînd cele mai neașteptate meserii. Și, mai tîrziu, cînd și-a descoperit vocația de scriitor, cu ajutorul decisiv al lui Romain Rolland, a început să-și povestească, în scrieri anume, neobișnuita sa viață. Pentru că, se știe, toată opera sa e profund autobiografică. E greu de spus dacă aceasta se datorează carenței sale de invenție sau a intuit adevărul că viața sa e atît de extraordinară în fapte ieșite din comun încît e suficient să o recreeze prin narațiune. Iar acele narațiuni, au
Un vagabond cu mare har by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16176_a_17501]
-
în franțuzește), fiind, apoi, tradus în multe limbi, printre care și în limba sa natală, unele chiar de el tălmăcite. Și ediția pe care o comentez, conținînd două scrieri evocînd aplecarea spre vagabondajul aventuros prin meleagurile mediteraneene africane e, desigur, autobiografică. Degeaba stăruia mama sa, o biată spălătoreasă din mahalaua Brăilei, să-și facă un rost specializîndu-se într-o meserie și, apoi, făcîndu-și un cămin al său care să-i mai aducă și ei puțină alinare. El se mulțumea cu cele
Un vagabond cu mare har by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16176_a_17501]
-
lui Cristian Tudor Popescu. Analizele lui Eugen Simion sînt cu adevărat extraordinare atunci cînd se aplică literaturii memorialistice, o mai veche pasiune a criticului: memoriile din închisoare ale Lenei Constante, jurnalul alchimic al lui Vasile Lovinescu, memoriile Aniței Nandriș, romanul autobiografic al lui Lucian Blaga. E vorba despre Luntrea lui Caron, eseul pe care i-l dedică Eugen Simion fiind, cred, cel mai frumos, mai nuanțat și mai convingător text din acest al patrulea volum al Fragmentelor critice. Eugen Simion, Fragmente
Limpezimi și înnegurări critice by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16188_a_17513]
-
și Navigând, navigând, un volum de nuvele Palatul de toamnă, studii despre Tudor Arghezi și Mateiu Caragiale, în timp ce colaborează la revistele România literară, Vatra Românească, Contrapunct. Cartea de față - Grădini în podul palmei - conține 11 ficțiuni și un "scurt excurs autobiografic", cu o bizară tentă atemporală, combinată cu ludicul unei ironii constructive. E ceva din spațiile larg deschise și fără loc pe harta istoriei din prozele scurte ale lui Màrquez și în același timp sunt fragmente de narațiune care amintesc prin
Hărți inexistente by Ioana Băețica () [Corola-journal/Journalistic/16226_a_17551]
-
serioși care au citit o carte "neserioasă": ea invocă de cîteva ori caracterul special al cărții, faptul că acel Gellu Naum prezentat poate să fie un Naum personal; descoperirea poetului, lectura anumitor texte, sînt relatate sub forma unor mici povestioare autobiografice. Însă faptul că volumul este atît de diferit de unele tomuri deja prăfuite ale contemporanilor noștri, nu-l face mai puțin "critic", nu-i scade din miză. Ca și în cazul poemelor lui Gellu Naum, cel mai mare păcat ar
Critică și suprarealism by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16256_a_17581]
-
o lecție de înviere a unei perioade istorice. Sînt analizați amănunțit autori care nu prea au atras atenția specialiștilor în avangardă de la noi. O dată cu ei se îmbogățește vizibil aria conceptuală. Cercetînd opera lui Raymond Roussel, autoarea lansează concepte precum "imaginar autobiografic" sau "comportament pasional"; "corpul fără organe" (teoretizat de Deluze și Guattari mai tîrziu), singurătatea fără compromis și alte "credințe" ale lui Artaud ajută la conturarea acelui suprarealism care va fi regăsit la Naum. Povestea este presărată cu faptele de nebunie
Critică și suprarealism by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16256_a_17581]
-
americană), aducând pe britanicii reprimați în preajma ei. Cât despre ce a însemnat America pentru mine, am scris un eseu, The Bowling Alley and the Sun, din Write On. L.V.: S-ar părea că în Out of the Shelter sunteți mai autobiografic, lucru pe care îl faceți rar. De obicei câștigați cu premeditare simpatia lectorului, lucru pe care de asemeni nu-l faceți pe față în romane. De cele mai multe ori, umorul e eroul dvs. principal. Cât de mult se amestecă imaginația cu
David Lodge - Nu obiectez la caracterizarea "romancier comic afectuos by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16242_a_17567]
-
o cronică perfid nimicitoare, observa că marele critic merită o critică dreaptă "cinstită, deoarece a fost mereu nedreptățit sau cu omagii prietenești sau cu injurii nedrepte". Cronica e, de fapt, o demolare meșteșugită a romanului, considerînd numai precedentele romane strict autobiografice Bizu și Firu-n patru. Cît despre Mite, romanul nu are decît "meritul" vulgarizării unor documente de istorie literară, provocînd "supărarea estetului de a nu vedea invenția și supărarea istoricului de a fi izbit în convingerea lui". Dar E. Lovinescu, ca
Un episod dramatic din viața lui E. Lovinescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16255_a_17580]
-
Anghelescu. În cazul lui Peter Neagoe, "exilat român și romancier american", transplantarea într-o altă zonă lingvistică "nu a însemnat anularea, ci sporirea facultății creatoare", proza sa nutrindu-se din "substanța mitică a vieții țărănești". Utilizând surse diverse, de la cărțile autobiografice ale scriitorului - A Time to Keep, There is My Heart ș.a. - și mărturiile celor care l-au cunoscut, la articolele publicate în presa românească și internațională, criticul evidențiază succesul avut cândva de acest autor, apreciat de Brâncuși sau de Ezra
Antonio Patraș - Literatură și exil by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16356_a_17681]
-
romantică (...), specialiștii români din exil n-au reușit decât rareori să facă la percée, acea străpungere care le-ar fi îngăduit să atingă o audiență mai extinsă nu numai în spațiu, ci și în timp". Vina în literatură și discursul autobiografic este un studiu extrem de interesant, care aduce în prim plan diferite aspecte legate de psihologia creației, reliefând totodată modalitățile în care a fost tratată tema culpei în operele unor scriitori. Ideea "vinei" se regăsește în Însemnările de călătorie ale lui
Antonio Patraș - Literatură și exil by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16356_a_17681]
-
cea mai firească se instalează în planul epicii primare. Varguitas se căsătorește cu mătușa Julia după nesfîrșite încercări eșuate, își îndeplinește toate visele - mansarda pariziană, literatura, ruperea convențiilor familiale. Viața reală se răzbună pe ficțiune. Nu întîmplător personajele sînt categoric autobiografice, numele tînărului ziarist este același cu cel de pe coperta romanului, iar cine a citit Peștele în apă știe că lucrurile au stat întocmai și în viața adevărată a scriitorului peruan. Și, poate cu atît mai surprinzător, povestea reală, fără pretenții
Mătușa Julia și condeierul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16372_a_17697]
-
nu alături de ea, în același sens, ci în față, de cealaltă parte a măsuței unde zace cartea pe care ea o scrie. Ei nu sînt decît atît. Sexul opus". Chiar dacă autoarea insistă în acest avertisment asupra faptului că problema adevărului autobiografic nu se pune, ea admite că, de vreme ce produce și țese firele acestei ficțiuni, nu poate fi ușor și total scoasă din joc. Va fi un fel de dublă construcție imaginară, o creație reciprocă: eu voi scrie ce văd în ei
Carnet de bal by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/16420_a_17745]
-
Luminița Marcu Sublinierea îmi aparține e o carte autobiografică, un "document" așa cum apare menționată și în titulatura Premiul Gutenberg pe care l-a primit la Paris: "cel mai bun document al anului 1989". E o colecție de mărturii zguduitoare așa cum mai apăruseră în Occident despre ororile comunismului și așa cum
Memoriile Ninei Berberova by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16406_a_17731]
-
presa vremii. Textul "Marea păcăleală" se țese ca un necontenit rapel între vocația de picarro internațional, urmărit de neșansă, a eroului și situația la zi, etilism, abjecție și promiscuitate. Senzaționalul alert, suflul epic al parabolei, se încheagă într-o versiune autobiografică a unui trecut glorios, incoerent și melodramatic, sub semnul îndoielii în versiunea reporterului. A cărui rece obiectivitate operează și în "Trup și suflet", prin simularea stilistică a unor procese verbale, rapoarte specifice investigațiilor poliției și medicinii legale. Căci e vorba
Dosare de existență by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16407_a_17732]
-
ascundem surpriza plăcută oferită de lectura unui volum mai recent, Zi de toamnă cu cal. Despre autor nu știm decât că se află la a doua tinerețe (cel puțin în fotografia de pe coperta IV) și că locuiește în Slobozia. Discreția autobiografică se explică în parte prin ipoteza că povestirile, în acest caz, îl recomandă cel mai bine pe scriitor, pe dotatul povestitor Ioan Neșu. Ce nu pregetă să scrie despre universul rural românesc cartografiat într-un sud de sate și mici
Povestiri din zona gri by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16428_a_17753]
-
de amenințată e granița dintre ele, intervine ironia. L.V. Una din temele centrale ale romanelor dvs. este relația părinți-copii. E sinuoasă, apare pregnant și dureros distanța dintre generații, dar personajele o depășesc. Părinții sunt o prezență sfâșietoare. Este proza dvs. autobiografică? Sunt romanele dvs. atât de lirice din cauza sensibilității autorului? G.S.: Recunosc. Relațiile dintre părinți și copii și dintre generații abundă în opera mea. Nu e ceva nefiresc: a fi fiul ori fiica cuiva, și tatăl ori mama cuiva sunt experiențe
Graham Swift - Inteligențe în mișcare by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16399_a_17724]
-
cuiva sunt experiențe fundamentale, despre care se scrie de când lumea. Se spune că scriu cu o anume intensitate și apropiere despre relația părinți-copii, dar eu de fapt nici nu am copii. Se vede bine aici că nu sunt un autor 'autobiografic'. În general nu sunt de acord cu romanul autobiografic - cu trecerea propriei experiențe în roman. Nu-mi construiesc personajele pe ființe pe care le cunosc, ori pe mine însumi. S-au scris multe lucruri bune în felul acesta, dar mie
Graham Swift - Inteligențe în mișcare by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16399_a_17724]
-
lumea. Se spune că scriu cu o anume intensitate și apropiere despre relația părinți-copii, dar eu de fapt nici nu am copii. Se vede bine aici că nu sunt un autor 'autobiografic'. În general nu sunt de acord cu romanul autobiografic - cu trecerea propriei experiențe în roman. Nu-mi construiesc personajele pe ființe pe care le cunosc, ori pe mine însumi. S-au scris multe lucruri bune în felul acesta, dar mie mi se pare un fel de antiroman, fiindcă e
Graham Swift - Inteligențe în mișcare by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16399_a_17724]
-
poate prinde viață și deveni real, poate deveni experiență autentică, ceva ce mai că ni s-a întâmplat. Revenind la relațiile părinți-copii, copilăria mea a fost fericită și liniștită, iar relațiile cu părinții au fost bune. Iată deci că explicația autobiografică nu se potrivește cu multele situații de familie nefericite ori amare din romanele mele - și, în treacăt fie spus, se pare că în general scriitorii se nasc din copilării nefericite! Tot în legătură cu relațiile dintre generații, aș adăuga că romanul le
Graham Swift - Inteligențe în mișcare by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16399_a_17724]
-
izbutește să recreeze o paradigmă conversațional-argumentativ-filozofică diderotiană. Altfel spus: pe alocuri, protagonistul său e un Diderot neconvingător. Spre deosebire de textele lui Denis Diderot însuși, care respiră dialog și ignoră total epicul, romanul lui Bradbury are un context narativ cu evidente nuanțe autobiografice: un romancier englez, care rămîne nenumit, un fel de fan Diderot al zilelor noastre, află de prezența acestuia la Sankt Petersburg și se hotărăște să se îmbarce și el într-o călătorie pe Marea Baltică pentru marea întîlnire a vieții sale
Semnul unei disperări by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16476_a_17801]