378 matches
-
a spus el. Viitorul e cât se poate de luminos, moșule. Ne-am îmbrățișat, într-o strângere puternică, lipindu-ne obrajii - dar fără implicații sexuale, firește. Doamne, cum mai aveam nevoie de strângerea aia atât de vie. Am auzit motorul Autocratului tras la bordură. M-a pus să dau o dublă semnătură sprijinit pe capota mașinii (ca de obicei: una sub „Cosemnatari“, una sub „Self“). Apoi a făcut un semn cu mâna și a dispărut în spatele geamului fumuriu. Mi-am continuat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Până la urmă am făcut factura - una cât se poate de folositoare, ajutat și de șirul de coniacuri pe care le-am băut posomorât. M-am întors acasă și mi-am împachetat lucrurile și am început să mă întorc în America. Autocratul trecu repede și lin printre locuițele din prefabricate ieftine și proaste și nesfârșitele scene din viața familiilor de negri, cu ligile de frați și adversarii lor de pe terenul de baschet și siluetele mamelor strigând din spatele plasei de țânțari. Avioane fantomatice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
dragă, doar știi că te iubesc. Idiotule, zâmbi Doris. Apoi fața ei s-a schimbat și mi-a spus ceva atât de teribil, de ciudat, de paralizant, încât nu mai îmi amintesc un cuvânt din ce a zis. Fielding și Autocratul și-au făcui intrarea fiecare în stilul lui. Figurile trecătorilor alunecau într-o parte în timp ce mă strecuram în taxi. * Și toate astea fără prea mult stres. Stres! Cum pot oamenii să-l suporte? Cum m-am sculat a doua zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
spre noi, e imposibil să-l mai oprești. Vreau să începi să te gândești la al doilea proiect. — Chiar așa? Puneți oamenii la treabă, Slick. Avem lumină verde. Ai mână liberă. Hei, vreau să semnezi un contract înainte de a pleca. Autocratul negru aștepta pe stradă. Șoferul era pregătit - era alt tip, dar tot din casta șoferilor adevărați, cu mustață și jachetă cu umeri lați. Fielding i-a făcut un semn cu mâna, apoi m-a luat de braț să facem câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
în mansarda lui Fielding. După care a apărut problema transportului. Fielding a atacat partitura, spunând că Autocraturile erau la dispoziția ambelor vedete. I-am povestit lui Lorne cum stau lucrurile și el mi-a răspuns că, dacă Spunk are un Autocrat, atunci lui, lui Lorne, nu i se cuvenea decât ceva de la Jefferson Succčs în sus. I-am pasat-o lui Spunk, care mi-a spus plin de dispreț că va face un jogging până la sala de repetiții, ca de obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
sau va veni în triplu salt la studio, după care îmi aruncă, într-o doară, că un minuscul Pește-tigru, sau o Mańana micuță cu două uși i-ar fi suficient pentru nevoile lui. Până la urmă ne-am înțeles pentru un Autocrat, dar poanta era că trebuia să-l iau de acasă în fiecare zi și să merg cu el până în centru, ceea ce ar însemna o distanță de optzeci de străzi, timp în care Lorne vorbea neîncetat. Curând am constatat că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Își ridică spre mine ochii în care se aprinseseră luminițe timide, după care fața i se însenină ca unui copil. — John, spuse el, expirând pe nas, hai să mergem și să facem filme. După chinuitoarele manevre din Central Park South, Autocratul s-a trezit blocat pe o stradă laterală, adevărată patrie a teatrelor. În timp ce Lorne îmi vorbea despre succesele lui de pe Broadway, de pasiunea lui pentru scenă și câte și mai câte, am sesizat un ratat slab dar persistent, zgomotul făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
zis, aici nu ești în fotoliul de răchită pe care te-ai așezat fiindcă ai crezut, n-ai crezut așa? că nu avem decât ce dominăm. Da, așa crezusem și mai credeam încă, deși eram departe de a avea anvergura autocraților adevărați care au fost totdeauna în sinea lor mizantropi, nu i-a tulburat suferința cărnii omenești decât dacă a fost vorba de carnea lor, însă Laura și Dinu mă făcuseră să mă întreb dacă nu cumva avem doar ce iubim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
macabră. Cum Dumnezeu să mori într-un asemenea colț de rai? Și cum putea zămisli Andra, în această lume a euforiei, acele epistole ale singurătății? ... Sunt mai singură decât singurătatea, Z. Noroc de broasca țestoasă, de El-Zorab și de șevalet, autocratul care mă alungă prin lume și mă poartă prin imperiile a tot felul de singurătăți, cultivându-mi speranța deșartă că undeva, într-un punct fericit, aceste imperii se vor sfârși. Ca să te cunoști cel mai bine, cred că trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ultima vreme mă forțez să mă trezesc în zori și să particip la audiență înainte de micul dejun. Am ținut secretă starea mea, însă azi am fost prea slăbită ca să mă ridic. Eunucul meu a venit să mă zorească. Mandarinii și autocrații mă așteaptă în sala de audiențe, stând în genunchii amorțiți. Nu se află aici să discute probleme de stat ce vor apărea după moartea mea, ci pentru a mă presa să numesc ca moștenitor pe unul dintre fiii lor. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
monarhie Dalmația, Bosnia, Herțegovina și sangeacul Novi Pazar Nicolae nu putea face mare lucru. Au fost introduse în acest interval unele schimbări administrative pentru ca guvernul să semene mai mult cu cele ale celorlalte state europene. Prințul era, firește, un conducător autocrat. Principalii lui consilieri erau cei doisprezece senatori aleși de el și care erau de obicei căpeteniile triburilor importante. Senatul avea și funcția unei Curți supreme de justiție. În 1879, Nicolae și-a reorganizat statul. El a numit membrii unui Consiliu
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
ceea ce n-a împiedicat un început de punere în aplicare, cum s-a întâmplat de atâtea ori în istorie cu acordurile secrete. Părțile, adică țarul și domnitorul, se aflau însă pe trepte ierarhice diferite: cel dintâi este un suveran, un autocrat, cel de al doilea un principe vasal sultanului. Așadar, din capul locului relația dintre ei este una de tip feudal, adică părțile nu se află pe o poziție de egalitate. Iată de ce țarul, după propria-i expresie, acordă domnitorului gramota
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
expresie internațională încătușa speranțele și lupta popoarelor dominate și subjugate de forțe externe, supunându-le unui supliciu care prelungea o veche stare de lucruri subminată, uneori dinamitată, prin modificări structurale. Nu lipsea vivacitatea amenințătoare, scandaloasă (în limbajul câtorva despoți și autocrați), împotriva spiritelor realiste, dacă doriți și romantice, utopice și „criminali” în spaima exagerată atunci a testamentarilor decedatei „Sfintei Alianțe”. 2. Pletora etniilor și națiunilor, în parte amalgamate prin înrădăcinări originare sau strămutări benevole ori silite, prin îndeletniciri sau servicii privilegiate
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
coerentă. În schimb, domnia aproape contemporanului său valah, Vlad Țepeș sau Dracula va fi cufundată în legenda întunecată a memoriei românești. La originea acestei distorsiuni se află un personaj, Vlad III, și inițiativele sale politice remarcabile printr-un comportament de autocrat crud. Există însă și un circuit specific de informații din aceeași perioadă care se țes într-o povestire însîngerată. Studiile lui Matei Cazacu consacrate lui Dracula, volumul Istoria prințului Dracula în Europa centrală și orientală oferă un reper precis asupra
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
vrea să vorbesc despre propagandă. În acest domeniu mai mult decît în altele ceea ce a prezis Le Bon a devenit o realitate foarte vizibilă. Oricine privește societatea de masă își dă imediat seama că orice guvern, fie el democrat sau autocrat, a fost adus la putere de o mașină de propagandă ce a operat la o scară nemaîntîlnită înainte. Pînă la acea dată, doar Biserica mai egalase uneori o astfel de performanță. A asocia mijloacele de sugestie sau de influență ale
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
ilustrare a conflictului dintre vechi și nou. Substanța epică este autentică, iar confruntrea eroilor, caractere puternice, ia aspecte cvasiepopeice. Tonul este calm, obiectiv, povestirea păstrează o cadență vie, neobosită. Monumental în negativitatea sa, dar perfect veridic, Onufrie Gânj e un autocrat primitiv și brutal care, învins, ajunge în pragul demenței, răzbunându-se prin provocarea unei inundații, în care el însuși piere. Adversarul său, Simeon Armașu, aparține galeriei eroilor tenaci și răzbătători, dar, în final, el cunoaște o transformare - insuficient motivată epic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285868_a_287197]
-
contemporanii ei. Greierii pot fi (sau chiar sunt!) artiștii siliți să-și cenzureze talentul într-o societate care cenzura tot ce era frumos și bun. Sinceritățile zilei suspecte sunt falsele idealuri ale comuniștilor, falsele valori pe care le impunea regimul autocrat. Autoarea propune, drept soluție de evadare, pentru artiști, somnul, adică acea stare de reverie, de visare, singura care permite dezlănțuirea, eliberarea din lanțurile constrângerilor de toate tipurile. O soluție asemănătoare este propusă și în poeziile publicate în Amfiteatru, unde oamenii
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Heliade, Bălcescu. Numai cineva conștient de valoarea libertății poate pune în el tot sarcasmul, atunci cînd îl pronunță. Discursul socialist din ultimele decenii ale secolului amintit, cu mare influență asupra tinerilor, revigorează cuvîntul, îl îndreaptă (fără a-i uita pe autocrați) împotriva noilor tirani, puternici economic, ridicați prin manopere dubioase, meschini, egoiști, lipsiți de simțul umanității: burghezii, „tîmpita burghezime”, cum o etichetase Macedonski 4). Bacovia, unul dintre foarte puținii scriitori care nu-și inventează dușmani, se răzvrătește totuși în contra lor. Motivul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
dizarmonică între stilurile personale de educație ale celor doi părinți. Tipurile de stil educativ în familie se pot plasa pe două axe: 1. axa autoritate - liberalism sau constrângere-permisivitate; 2. axa dragoste - ostilitate sau atașament - respingere. Stilul autocratic (părintele despot) Părintele autocrat trebuie să dețină controlul asupra tuturor persoanelor și chestiunilor din viața copilului, chiar și a celor mai mărunte detalii. Părintele autocrat e ușor de recunoscut după tonul de comandă pe care îl are în orice comunicare, din care, adesea, răzbate
ARTA DE A FI PĂRINTE by Mihaiela Tudosă () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93073]
-
axe: 1. axa autoritate - liberalism sau constrângere-permisivitate; 2. axa dragoste - ostilitate sau atașament - respingere. Stilul autocratic (părintele despot) Părintele autocrat trebuie să dețină controlul asupra tuturor persoanelor și chestiunilor din viața copilului, chiar și a celor mai mărunte detalii. Părintele autocrat e ușor de recunoscut după tonul de comandă pe care îl are în orice comunicare, din care, adesea, răzbate un aer de superioritate. Utilizează frecvent expresii de genul:,, faci așa cum zic eu că eu știu mai bine, taci, nu mai
ARTA DE A FI PĂRINTE by Mihaiela Tudosă () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93073]
-
are voie să exprime nicio opinie și nici să ia singur vreo decizie. în ierarhia familiei, copilul ocupă un loc inferior și este tratat ca o ființă incapabilă. Adeseori, este excesiv de protejat, neavând nicio sarcină și nicio răspundere. Rareori părintele autocrat discută cu copilul sau îi dă explicații, el nu consideră că trebuie să se justifice. Un părinte autocrat stabilește nenumărate reguli, pe care numai el le poate încălca dacă vrea. Acesta este un semn al puterii sale. Copilul unui astfel
ARTA DE A FI PĂRINTE by Mihaiela Tudosă () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93073]
-
un loc inferior și este tratat ca o ființă incapabilă. Adeseori, este excesiv de protejat, neavând nicio sarcină și nicio răspundere. Rareori părintele autocrat discută cu copilul sau îi dă explicații, el nu consideră că trebuie să se justifice. Un părinte autocrat stabilește nenumărate reguli, pe care numai el le poate încălca dacă vrea. Acesta este un semn al puterii sale. Copilul unui astfel de părinte este timorat, neîncrezător, are o părere proastă despre sine, comunică greu cu părintele său, se ascunde
ARTA DE A FI PĂRINTE by Mihaiela Tudosă () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93073]
-
care nu pot fi confundate în interesele personale? Pot ele să se apere contra inamicilor din afară? Este imposibil. Un plan, împărțit în atâtea capete, câte sunt în mulțime, își pierde unitatea: el devine de neînțeles și irealizabil. Numai un autocrat poate întocmi planuri vaste și clare, și poate să dea locul cuvenit tuturor lucrurilor în mecanismul mașinii guvernamentale. Să conchidem deci că un guvern folositor țării și capabil să-și ajungă scopul propus trebuie să fie concentrat în mâinile unui
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
să nu mai trimită în această țară sau în alte țări soli care să-i impună obiceiurile, căci noi nu-i vom mai primi"80". Varianta românească, mai detaliată și mai bine motivată, îl prezintă pe Vlad ca domn medieval autocrat, asemenea majorității cârmuitorilor europeni din acea vreme, foarte mândru de țara și poporul său, având curajul să înfrunte un imperiu puternic și amenințător ca să-și apere patria. Răspunsul neîndurător menționat mai sus a fost de fapt o declarație de război
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
sucită" în care "fiul lui Rică Venturiano e Gore Pirgu"; la polul opus, T. Vianu e convins în cazul lui Mateiu că "omul a izbutit să se ascundă aproape pe de-a întregul în artist" un artist din familia de autocrați estetici că "mai toți eroii izolează și dezvoltă cîte una din însușirile felului de a fi a povestitorului, prezent și prin atmosfera care învăluie întregul", indicele fundamental al eticii nobiliare fiind orgoliul "ca manifestare a tăriei de caracter și a
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]