689 matches
-
8. Pentru că o lume (omenească) nu poate exista fără conflicte, pentru că nici n-ar putea exista pare-se o asemenea lume, pentru că în multe situații (fără a le provoca sau cultiva) ele dau un alt impuls raporturilor noastre, intercunoașterii și autocunoașterii, modului de a înțelege universul uman, nu putem să nu ne ocupăm de un asemenea mod de a fi și de a funcționa al relațiilor interpersonale. Raporturile conflictuale exprimă un dezacord mai mult sau mai puțin acut între două sau
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
simțim, București, Editura Curtea Veche. Marinoff, L. (2009), Înghite Platon, nu prozac, București, Editura Trei. Maurois, A. (2008), Scrisoare către un tânăr, București, Editura Niculescu. Milcu, M. (2005), Psihologia relațiilor interpersonale. Competiție și conflict, Iași, Editura Polirom. Moreau, A. (2007), Autocunoaștere și autoterapie asistată, București, Editura Trei. Nørretranders, T. (2008), Omul generos, București, Editura Publica. Oglev, I., Russev, Vl. (2005), Securitatea psihologică, București, Editura Ideea Europeană. Osho (2006), Compasiunea. Suprema înflorire a iubirii, București, Pro Editură și Tipografie. Osho (2003), Emoțiile
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
viețile lor. Teoriile psihodinamice și existențialiste argumentează că această căutare a semnificației traumei este un proces sănătos, care îi poate conduce pe oameni la descoperirea unui sens al stăpânirii asupra traumei și la a integra această experiență în procesul de autocunoaștere. S-a arătat că oamenii care sunt în stare să "dea un sens" traumei lor sunt mai puțin predispuși la PTSD sau la alte probleme emoționale cronice și pot depăși mai ușor aceste traume, decât oamenii care nu pot găsi
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
în mâini și nu par înspăimântate de noul statut și de nesperata libertate: „am hoinări de colo-colo, azi ici și mâine colo”154, se resimte cert nevoia de mișcare și de expansiune. Călătoria devine o formă de cunoaștere și de autocunoaștere. Nu e doar o călătorie în spațiul virgin exterior, ci mai ales o călătorie spre esența ființei umane. Devine o călătorie de descoperire a omenescului în variile sale forme. Educația primită, dar mai ales uzanțele vremii, le împiedică pe aceste
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
în mâini și nu par înspăimântate de noul statut și de nesperata libertate: „am hoinări de colo-colo, azi ici și mâine colo”154, se resimte cert nevoia de mișcare și de expansiune. Călătoria devine o formă de cunoaștere și de autocunoaștere. Nu e doar o călătorie în spațiul virgin exterior, ci mai ales o călătorie spre esența ființei umane. Devine o călătorie de descoperire a omenescului în variile sale forme. Educația primită, dar mai ales uzanțele vremii, le împiedică pe aceste
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
țintele necunoscute se Întorc modulate, iar radarul ultrasensibil nu face decât să decodifice și să sistematizeze semnificațiile acestui decupaj În real. Prin urmare, acumularea de asimetrii transformă jurnalul Într-o oglindă involuntară a eului. Adică forma cea mai complexă de autocunoaștere. (De altfel, În Evul Mediu, speculum, oglinda, oglindirea, numea sistematizarea enciclopedică a cunoștințelor.) Fără Îndoială, e vorba de o oglindă retrospectivă, Îngânând ironic inscripția de pe retrovizoarele automobilelor de azi: „Obiectele percepute În oglindă sunt mai apropiate decât par”! În jurnalul
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
ceva misterios continuă să scape analizei. Nu e exagerat să vedem În particulele enigmatice despre care e vorba un element pe cât de desuet, pe atât de obscur: talentul. Dar nu talentul În stare pură, ci tensiunea filtrată de dorința de autocunoaștere sau, după caz, de autoexpunere. El reordonează, după legi la fel de impenetrabile, fragmentele ce păreau să se disperseze permanent sau, În orice caz, să rămână simple segmente amorfe dintr-o improbabilă serie de lumi paralele. Or, talentul unifică miraculos particulele și
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
comprimă și reduce, mințind prin omisiune (și prin promisiune, prin jurământul implicit de a spune totul), când Își propune să reduplicheze și să divagheze. Așadar, nici o regulă, nici o limită 11, decât cele neluate În considerare: timpul, presiunea morală, gradul de autocunoaștere. Autorul de jurnale 12 se confruntă cu marea obstrucție a timpului. Ca și viața, jurnalul e o promisiune neonorată. O structură deschisă, cu un Început clar, Însă fără sfârșit previzibil. Un gen funerar, ale cărui ultime cuvinte sunt primele fraze
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
idealizat. Trei bariere Cunoașterea de sine se vede pusă În dificultate de câteva piedici clar determinate. Cea dintâi, confuzia dintre subiect și obiect. Ea suprimă distanța minimă necesară 25, fără de care nu e posibilă privirea. Adică analiza, autoscrutarea. Voința de autocunoaștere singură nu e suficientă nici ea. Simplele declarații ale celui care se analizează 26 nu ajung. Dimpotrivă, operația pare a fi supusă unei doze de fatalism: nu ești analizat sau nu te analizezi doar prin simplul act de voință, prin
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
cauzale și temporale. Care nu acceptă decât Începutul de drum, Începutul de lume. De altfel, jurnalul intim Își are orgoliile sale. Orgolii de parvenire. Odată cu ivirea În lume, el aspiră la un statut cert. Dorința de lămurire, de mărturisire, de autocunoaștere l-a premers, dorința de clarificare estetică Îl Împinge pe căi imprevizibile. Prin faptul că spune, Într-un limbaj propriu, o istorisire, jurnalul intim acoperă un spațiu Încă nelocuit al imaginarului. Altfel spus, transcrie obsesia necesității, a dorinței. A spune
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Noir , literal "lucrarea întunericului", tradus liber drept Piatra filozofală combină erudiția cu un stil sobru clasic. Nu e permisă nici o repetiție, nici un cuvânt gratuit. Amalgamul de formă și conținut îi permite să dea glas deplin mentalității eroului pornit în căutarea autocunoașterii, obsesiei lui de a înțelege lumea înșelătoare din jur. Yourcenar demonstrează că Zenon nu poate transcende timpul și locul lui. Este o creatură modelată de alchimie, magie neagră și vrăjitorie, ca și de un repertoriu lung de sexualitate aparent deviantă
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
într-un registru caracterizat exclusiv prin seriozitate. Omul renascentist prin care subînțelegem și autorul de romane, de ficțiuni care interacționează cu lumea știe să râdă de gravitatea relaționării cu spațiile străine și, nu în ultimul rând, chiar de formele de autocunoaștere pe care și le asumă. Parodia se "dezlănțuie" cu adevărat abia în Renaștere, când, deși lucrările teoretice nu sunt prea numeroase și nici nu îi consacră fenomenului discuții prea generoase, producția de texte abundă și atinge enorm de multe subiecte
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
cele negative. Demersul la nivelul copilului a fost a avut ca finalitate optimizarea integrării școlare și sociale, iar obiective operaționale au fost următoarele: diminuarea deficiențelor atenționale și a comportamentului impulsiv; creșterea sentimentului de control asupra propriului corp; optimizarea capacităților de autocunoaștere, relaționare și comunicare; reabilitarea imaginii de sine; stimularea comportamentelor dezirabile. Datorită faptului că nu existau diferențe semnificative de vârstă Între copii, pe lângă ședințele individuale, aceștia au participat și la activități de grup, prin intermediul cărora au avut posibilitatea de a se
STRATEGII DE INTERVENȚIE PSIHOPEDAGOGICĂ LA COPIII CU ADHD. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Cristina VAMEŞU () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2184]
-
aplicat au fost În acord cu trebuințele dominante ale școlarului mic: nevoia de comunicare, de interacțiune, de relaționare interpersonală cu cei de o vârstă, de cunoaștere a propriei persoane. Ca direcții de acțiune am urmărit activarea și optimizarea capacităților de autocunoaștere, relaționare și comunicare interpersonală concomitent cu antrenarea empatiei, precum și activarea resurselor creative. Mi-am propus validarea unui program de optimizare comportamentală a elevilor cu cerințe educative speciale din ciclul primar, program realizat În spiritul metodelor experiențiale de grup, de tip
MODALITĂȚI DE INTERVENȚIE ÎN REZOLVAREA PROBLEMELOR DE COMPORTAMENT LA ELEVII CU CERINȚE EDUCATIVE SPECIALE. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Mihaela BOHOSIEVICI, Alina VASILESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2183]
-
uman, • micșorare a influenței negative a sistemelor școlare nereformate. Atunci, constatăm că acțiunea educativă tinde să acopere variatele sensuri ale acestei dezvoltări umane, rezultând și diferite categorii de acțiuni: de socializare, de câștigare a moralității, de profesionalizare, de culturalizare, de autocunoaștere și autoeducație, de spiritualizare, de autodezvoltare continuă. La care se poate adăuga și îndeplinirea dorinței de libertate, înscrisă în natura umană, căci este un sens al ei tot mai actual, în contextul democratizării vieții sociale complexe calea spre libertate. Desigur
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
folosite în învățare, în cunoaștere, după monitorizarea și selectarea operațiilor mentale, facilitând astfel creativitatea și gândirea critică. Arată nivelul realizării responsabile a învățării, progresul realizat, nivelul dificultăților și al neîmplinirilor mai ales procedurale, găsirea metodelor alternative de rezolvare. Educatorul sprijină autocunoașterea acestor aspecte, oferă consiliere, îndrumare, contexte adecvate. Principii Caracteristici. Consecințe Factori cognitivi și metacognitivi Contextul învățării Învățarea este influențată de factorii de mediu, inclusiv cei culturali, tehnologici sau de practici instrucționale, pentru că învățarea nu este pe un loc gol, ci
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
se poate concepe și realiza după aceiași parametri. Dar locul și rolul educatorului este preluat progresiv (în conștientizare, în raționalitate, în sistematizare, în conducere, în corelare cu alți factori, în urmărirea efectelor pentru autoreglare, în inițierea de noi direcții în raport cu autocunoașterea științifică ș.a.), de către individul însuși. Sintetizând preocupări în a aborda relația educație-autoeducație (Barna, 1995; Comănescu, 1996), putem evidenția note esențiale ale acesteia, care să susțină paradigma centrării pe educație: • definește activitatea proprie în scopul autoperfecționării personalității, • depinde de nivelul de
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
procedee, în oferirea de modele variate, în facilitarea condițiilor pedagogice de afirmare, în obiectivizarea aprecierilor, în corectarea unor sechele sau efecte ale greșelilor educative anterioare sau în reeducarea pentru recuperarea psihosocială (în cazul problemelor delincvenței juvenile) ș.a. În acest context, autocunoașterea nu este scop în sine, ci mijloc, condiție pentru autoeducație, o pregătește, o însoțește și apoi o evaluează. Dar trebuie să fie obiectivă, raportată la context și situație, la rezultatele și potențele anterioare verificate, la nivelul aspirațiilor și a posibilităților
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
și la formarea incorectă a unor dimensiuni ale personalității, la așteptările celorlalți, la efectele în rezultatele activității, la stările afective proprii manifeste, la gradul de evitare a conflictelor cu ceilalți, la calitatea deciziilor luate în viața personală sau profesională. Sursele autocunoașterii trebuie să fie cât mai variate, prin recurs periodic la ele pentru confirmare, să fie supuse mereu reflecției personale. Psihologia indică patru principale surse: • acțiunea (în diferite medii și activități, contexte și situații care să verifice în practică diferitele trăsături
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
a resurselor necesare acestora, conturarea unui proiect eșalonat de realizare, definirea sistemului de proceduri considerate adecvate, cu avantajele și restricțiile lor, includerea de alternative metodologice după autoverificările și autoanalizele periodice, valorificarea datelor metacogniției, autoevaluarea critică finală. Unul dintre efectele construirii autocunoașterii, autoînvățării, autocontrolului autoreglarea este considerată a fi un construct (Schunk, și Zimmerman, 1994, pp 1-15), care arată modul în care fiecare individ își folosește motivația, metacogniția, comportamentul activ în participarea la procesul învățării, pentru asumarea responsabilității în acest proces, folosirea
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
trăirilor, aprecierilor față de rezultatele diferitelor acțiuni de autoeducație, cu formularea de noi proiecte, procedee. De autocontrol • Folosirea autoobservației critice, obiective, interpretative, exigente asupra propriei conduite, în diferite situații și a efectelor ei asupra celorlalți, a activității, dar nu numai în autocunoașterea simplă, ci și în imprimarea notei formative. Realizarea unei autoanalize, autoevaluări critice, obiective, sincere, Categorii Metode și procedee Metode propriu-zise pentru autoeducație constructive, continuă, conștiente, raționale după desfășurarea acțiunii, asupra conceperii, organizării, desfășurării ei, a resurselor și procedeelor folosite, a
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
de optimism, cu recunoașterea erorilor, cu menținerea echilibrului psihic. • Recursul la autocomandă verbală sau în gând, prin cuvinte sau formule scurte sau gestică la modul imperativ, ca act de autoîncurajare, autosugestie, automobilizare. Folosirea autoaprecierii și autocriticii obiective, realiste, exigente în autocunoașterea calităților și defectelor proprii, a gradului de afirmare a trăsăturilor personalității în raport cu anumite criterii, principii, așteptări, situații. Folosirea autosugestiei pentru autoinfluențarea voinței, trăirilor, prin intermediul cuvântului, pentru echilibrarea vieții personale, a sporirii eficienței acțiunilor, a obținerii unor transformări prin autoîncurajare, manifestare
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
cu altă opinie și interpretare, formularea de explicații pentru înțelegere, verificare a autoaprecierii făcute sau recursul la consilierea psihopedagogică. Folosirea valențelor diferitelor exemple, portrete/postere ale unor personalități, modele umane reale sau ideale de reușită sau eșec în autoformare, autoinstruire, autocunoaștere, autostimulare, pentru Categorii Metode și procedee Metode propriu-zise pentru autoeducație autocorectare sau schimbare a metodelor de autoinfluențare a conduitei, a modului de gândire sau utilizarea exemplelor din contextul, mediul înconjurător prin efectele pe care le-au avut și le dorește
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
inițial, rezultând abordări pentru manierele de utilizare (apud Doyle și Smith, 2002): ► Modelul rolului trăsăturilor liderului în obținerea succesului în diferite acțiuni: vitalitate, competențe în realizarea sarcinilor, capacitatea de înțelegere, de a motiva grupul, curaj în depășirea riscurilor, capacitatea decizională, autocunoaștere, raționalitate, flexibilitate. ► Modelul behaviorist, comportamentalist care evidențiază ca stiluri: concentrat pe obiective și sarcini, concentrat pe grup, autoritar, directiv sau participativ. ► Modelul situațional (al contingenței) subliniază rolul interrelațiilor, al structurării sarcinilor, al raportării la puterea exercitată. ► Modelul liderului transformațional și
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
reale. Dar, pentru a-l ajuta pe elev să facă alegeri sau opțiuni adecvate, trebuie să se intensifice În școli activitățile de elaborare a unor metode și procedee diagnostice și formative, prin care elevul Își va dezvolta atît capacități de autocunoaștere și autoevaluare obiective, cît și abilități de Învățare și de prelucrare creativă a informațiilor acumulate. La realizarea tuturor acestor capacități contribuie astăzi diriginteleși consiliul profesorilor clasei, psihologul școlar, și familia elevului. Munca de prevenire presupune cunoașterea și eliminarea cauzelor și
GHID METODOLOGIC PRIVIND PROFILAXIA COMPORTAMENTULUI DEVIANT AL ELEVILOR MANAGEMENTUL COMPORTAMENTULUI ŞCOLAR by MIHAELA BĂSU () [Corola-publishinghouse/Science/1155_a_1877]