1,671 matches
-
pentu frumoasa Shokuktany. Urmărise o fiară, un lup alb minunat de frumos. Fiarele acestea erau considerate animale magice, spirite ale muntelui. El săgetase ușor lupul, cât să-l sperie și să-l provoce a-și căuta scăparea către munte. Se avântase în urmărirea lui, însoțit doar de șoimul său, Săgeata de Argint. Lupul alb trăia în Muntele Sacru. Era bine știut acest lucru printre mongoli și cine știe cum, de ajunsese el tocmai pe câmpia mongolă, departe de sălașul său. Poate că fuses
VIS ALB (POVESTE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384298_a_385627]
-
nimeni altul nu îl cunoștea. A continuat să galopeze pe unicornul său alb numit Yoki, către poalele Muntelui de Foc și alături de ea pe un cal murg, venea Tharika, doica sa, bombănind nemulțumită de nesăbuința tinerei sale stăpâne care se avânta în calea pericolelor cu ochii închiși. Din alaiul prințesei nu lipsea nici Kalystru, chinocefalul( om cu cap de lup) și Grypho, grifonul său albastru cu aripi de acvilă. Doica protestă scâncind înspăimântată, când văzu cum prințesa își îndemna unicornul, îndreptându
VIS ALB (POVESTE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384298_a_385627]
-
Acasa > Poezie > Imagini > VÂNTUL CÂNTĂ, INIMA AUDE... Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1585 din 04 mai 2015 Toate Articolele Autorului vântul cântă și se-avântă când îl vede iarba verde iară doru-a tors fuiorul de lumină în grădină inima de la izvoare apă bea și nu mai moare doru-i după cântătoare care se răsfață-n soare printre mugurașii verzi spune-mi inimă, te pierzi? *** Ciclul "Vântul
VÂNTUL CÂNTĂ, INIMA AUDE... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1585 din 04 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/384534_a_385863]
-
constituție, altă voința, altă gândire ș.a.m.d. . Acest eveniment înălțător pentru istorie a fost surprins de un pictor, care a cuprins scena pe un vas de lut. Ceea ce este curios, nu numai poziția ca de arc în semicerc deschis avântat spre în față, ci mai reprezintă o enigmă săculeții pe care Faill îi ținea în mâini. Grecii numeau acele chestii din mâinile sportivului, ce erau ca niște pungulițe pline cu ceva greu și se presupunea că “mișcător” - “săculeții energetici”. Se
SOCIETĂŢILE MATRIARHALE de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1439 din 09 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384589_a_385918]
-
dragule! l-a întrerupt Diana luându-i capul între palme și sărutându-l pe frunte ca pe un copil. Sunt convinsă că dimineața va fi mai bine pentru amândoi. În plus, ai nevoie de odihnă. Serios! Știu eu cum te avânți când lucrezi la un caz nou... - Uf! Tu chiar ai dreptate întotdeauna, iubito. Hai să dormim... În primele minute, mai ales după ce a auzit respirația regulată a femeii, care rămăsese cu capul pe umărul său și cu un braț peste
EPISODUL 7, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384500_a_385829]
-
și se înălță repede pe cer, risipind energie în toate ungherele acelor zări toropite de noapte. Fără să vrem, ne gândeam la giganticele stele albastre. Noi eram mândri de acest vultur semeț, avionul nostru, ba negru, ba albastru, care se avânta cu un optimism fără seamăn spre înălțimile cerului. În jurul nostru se vedeau întinderi nesfârșite ale uriașei delte a Hindusului, cu multe milioane de căsuțe și gospodării în jurul lor. Întreaga întindere era presărată și de nenumărate canale, pe care locuitorii țării
HYMALAYA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384579_a_385908]
-
TRAP LIBER? Autor: Tania Nicolescu Publicat în: Ediția nr. 2046 din 07 august 2016 Toate Articolele Autorului LUMI NOI Mi-am ancorat corabia în rada albastră a dimineții și cu lumina surâsului pâlpâind sub pleoapele încă adormite temerar magelan mă avânt în hățișul lianelor străzi deja vibrând sub rumoarea crescândă de pretutindeni revărsată de pași cribluri claxoane pneuri de minge lovită-n gardul de sârmă al școlii și-un soare alb îmi calcă pe urme strecurându-și prudent câte-o rază
CUVINTE ÎN BUIESTRUL RIMEI SAU ÎN TRAP LIBER? de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382362_a_383691]
-
camioane pline cu manifestanți, care veneau din zona Casei de Cultură a Sindicatelor. Dacă doreai să părăsești zona gării nu ai fi reușit, deoarece nu mai circula niciun mijloc de transport în comun în nicio direcție. Doar taxiurile se mai avântau curajoase printre sutele de manifestanți. Am încercat să găsesc un mijloc de transport de ocazie spre Mangalia, dar cum se întunecase, nimeni nu mai oprea să te ajute. Din nou zburau trasoarele peste blocurile din șoseaua Mangaliei, deci, nu se
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382393_a_383722]
-
piardă o zi de bronz. M-a ascultat până la urmă și a fost ultima oară când am văzut-o în viață. Televizorul era deschis pe un post local și am auzit interviul unui salvamar care sfătuia turiștii să nu se avânte în larg datorită valurilor mari și înspumate. Am avut instantaneu o presimțire ! M-am ridicat din pat pregătit să ies după Adina, dar o știristă anunță decesul unei femei care ignorase avertismentele. Nu s-a dat nici un nume, nici o descriere
FERICIREA ESTE UN CĂLUŢ DE MARE NEGRU de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382590_a_383919]
-
luminii tribut. Visează frumosul meu, visează cu mine Cum brațele ramuri ți se deschid minune, Din liane țesute de fluturi cu-al orhideei amor Fă-mi balansoarul iubirii și leagănă-mă cu dor. Roagă adierea toamnei să-mi dea ușor avânt... Plutesc alături frunzelor îndrăgostite de pământ... Privește-le jertfă și iartă că ți-au lăsat crengile golașe... Te voi acoperi eu cu muguri noi de săruturi pătimașe... E toamnă noastră și-a lor, iubite, nu-i închipuire... Visului ei dacă
AMINTIRE DIN VIITOR... de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383842_a_385171]
-
Acasa > Poezie > Credinta > AM ÎNVĂȚAT Autor: Lucica Boltasu Publicat în: Ediția nr. 2064 din 25 august 2016 Toate Articolele Autorului Am învățat că dincolo de toate, De lacrimi, suferință și dureri, Există-n noi un dor de libertate, Ce ne avântă și ne dă puteri. Am învățat că dincolo de fire, Există ceva mult mai important, O inimă-mbrăcată cu iubire, E mai de preț decât un diamant. Am învățat că dincolo de-oglindă, Există-un chip, dar numai unu-s eu, C-
AM ÎNVĂȚAT de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383844_a_385173]
-
ești veselă sunt trist, ești rea sunt blând și îi lăsăm pe toți să ne confunde. Și-așa orice poveri nu mai par grele, căci nu știu de le duc umerii mei sau tu pe aripi visurile iei și te avânți spre înălțimi cu ele. Anatol Covali Referință Bibliografică: Armonie / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1857, Anul VI, 31 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Anatol Covali : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
ARMONIE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384060_a_385389]
-
octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Bal mascat de vrăjitoare în alai se desfășoară la păgână sărbătoare. Când stafii te înfioară. Dornici de senzațional, petrecăreți se adună, ascunși sub măști de carnaval. Să se-amuze în nocturnă. Costumați în vrăjitoare se avântă-n aventură, cu priviri scânteietoare. Precum ,,Contele Dracula". La tradițional festin, al serbării-mprumutate ce e-n noaptea de Halloween, mantii negre sunt purtate. La mâncăruri asortate se fac frigărui în sânge. De ,,viteji" sunt savurate, strigoi să poată învinge. Prinși
NOAPTEA VRĂJITOARELOR de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384112_a_385441]
-
spun: BINE AI VENIT! Distinsa doamnă mi-a surâs cu grație divină... asemrenea unui răsărit de soare, apoi mi-a făcut semn ca s-o urmez. Vrăjit de puterea ei de seducție, găsind propunerea Măriei Sale, ca fiind excepțională, m-am avântat pe aleea castanilor* a căror frunză broda covor minunat peste pământul reavăn, iar când am călcat pe el am simțit în suflet o părere de rău... fiindcă la fel suntem și noi sortiți de Creator ca să ne contopim cu țărna
CRIZANTEMA DE AUR 2014 – TÂRGOVIŞTE – MI-E ATÂT DE DOR DE TINE, TOAMNA! de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384108_a_385437]
-
nările și papilele, simțind cum o învăluia cu o stare de bine și de ușoară euforie apoi începu să mănânce visătoare, fredonând o melodie la modă, după care se îndreaptă către malul mării în costumul de baie albastru și desculță avântându-se decisă în undele răscolite de briză, destul de reci la acea oră matinală. Începu să taie valurile înotând cu mișcări grațioase lăsându-se străbătută cu voluptate de fiorii contactului cu răcoarea apei. La acea oră de-a lungul plajei se
ÎN CARUSELUL DESTINULUI (1) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383572_a_384901]
-
te stingi sub capac cu-nfiorare... Te ascult înmărmurită, cum vibrezi în bronz de clopot Mîinile împreunate mă ridică înspre-Acel Ce ne-a alungat din moarte, către viața dând în clocot Pe sub ploile de stele, faci prin lacrimi un tunel... Mă avânt cu tine-n noaptea care nu mai e-o eroare Un contract cu veșnicia ne așteaptă să-l semnăm Pe iubire și pe vise, pe zenituri și pe soare Prizonieri sub pleoape calde, rând pe rând, să ne luăm Eu
EU NU VREAU SĂ MĂ-NȚELEGI de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382818_a_384147]
-
rapace, Mă prinde între chingi... Și nu mai pot să strig, De-atâta asudare! Ce urcă înalt, spre tâmple, Mă urcă, și mă doare... În palme, ea, țărâna, Se face iar sămânță, Și firul crud de iarbă, Prin creștet se avântă, Să iasă-n lumină, Să dea o verde știre Că trupul e pământ, Și-n lut este simțire! Referință Bibliografică: Cântec de Înviere / Daniel Dac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2304, Anul VII, 22 aprilie 2017. Drepturi de Autor
CÂNTEC DE ÎNVIERE de DANIEL DAC în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382896_a_384225]
-
-n plâns). De ce mă chinuiesc aceste nenorocite de amintiri în fiecare an, de revelion?.. Iar Dumnezeu...chiar nu doarme niciodată? Într-o vară, Sorinel s-a dus la Dunăre cu alți băieți. Știa să înoate foarte bine, dar s-a avântat în largul ei...Întotdeauna i-a plăcut Dunării de voinicii curajoși...De aceea se logodește cu ei și-i ia cu ea. Avea unsprezece ani...(iar izbucnește-n plâns). De ce, Doamne? De ce nu m-ai luat și pe mine? De
CAP. 4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2218 din 26 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383079_a_384408]
-
și n-am scâncit, necontenit am fost un alt avânt. Am vrut să par altfel decât acei ce-n anii mei loveau cu-al urii par. Nu am vărsat o lacrimă-n zadar, ci iar și iar zâmbind m-am avântat. Un patos cald mi-am zugrăvit pe chip când în nisip eram pus să mă scald. Iar râsul meu din bucurii cernut s-a prefăcut în splendid curcubeu. Și-am ars intens știind că orișicând în orice gând pot avea
ÎNCERC EU NU M-AM FRÂNT de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383103_a_384432]
-
patos și luciditate, în nobila, dar dura profesie de jurnalist. La vârsta când mulți dintre colegii de generație traversau hiatusul îndoielii, al nehotărârii și încremenirii în întrebarea: Oare eu încotro să o iau, unde să mă duc ?!, Corneliu Leu se avântă, la nici 16 ani, pe baricadele solzoase ale muncii de reporter și redactor la Pagini dobrogene. Între 18 și 26 de ani, hălăduiește pe șantierele întemeierilor postbelice din țară, ca jurnalist frenetic la Radiodifuziunea Română, unde înființează ,,Radio vacanța”. Concomitent
Piatră de hotar: 83 de ani Nu-l plângeţi. Corneliu LEU trăieşte! (Fulguraţii) [Corola-blog/BlogPost/92773_a_94065]
-
Cineva spunea că nu poți să te avânți spre ceea ce te îndrepți, dacă nu ști de unde vii. Membrii familiei Ungur vin de la harnicii predecesori ai lor, față de care au sentimente de respect și recunoștință pentru tot ce le-au lăsat în moștenire. Aceasta datorită hărniciei fără de margini, de
FAMILIA UNGUR – A LU’ PITĂ MOALE DIN IANCAID: O familie cu sufletul deschis [Corola-blog/BlogPost/93368_a_94660]
-
îndopându-i cu carne, dar exemplul său nu molipsește pe nimeni. Căutătorul de aur, alt aiurit, le este chiar simpatic. Se numără printre puținii localnici ce părăsesc din când în când Stațiunea. Este liber să plece oricine, însă rar se avântă cineva mai departe de câteva zeci de kilometri, de-a lungul văii, la un descântător. Căutătorul de aur - și mai sărac la întoarcere - aduce vești de dincolo de munte. Cele purtate de către vilegiaturiști sunt contradictorii, iar jurnalul tipărit în Stațiune minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
ieșirea!” „Mai este una, dar dincolo de munte, precis; dă într-o prăpastie, nu se poate coborî decât cu echipament de alpinist...” „Înăuntru, din loc în loc, sunt puțuri; dacă nu le știi, te prăvălești în ele...” Spre ziuă s-au mai avântat în tunel câțiva inși, cu același rezultat, iar înaintea prânzului încă șapte îndrăzneți, rude apropiate cu cei dispăruți. După zece ore de la plecarea ultimilor, la ușa care da spre altă lume s-a pus pază: neamuri, disperate, ale celor intrați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
ducea la malul râului. Alergă Într-acolo, evitând cu puțin o ghioagă țintuită care Îi trecu pe lângă tâmplă, În timp ce o mână Încerca să Îl Înșface de braț. Izbuti să se sustragă din prinsoarea străjerului Împiedicat de greoaiele zale din fier, avântându-se pe primele trepte ale scării, pe când celălalt, sub imboldul propriului său elan, se Împleticea printre picioarele tovarășilor săi, care se opriseră la marginea rampei Întunecate, prăvălindu-i la pământ. Cei trei urmăritori se prăbușiră Într-un amalgam de brațe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
chirci buzele scârbit, descoperindu-și dinții galbeni și strâmbi. Străinul acela ne blestemă! Ne deoache! Puneți mâna pe necromant! Oamenii se opriseră din râs și acum se cruceau frenetic În numele lui Hristos. Apoi, după ce Își Înșfăcară din nou lăncile, se avântară În urmărirea lui Dante, care Începu să alerge disperat de-a lungul malului, cu picioarele poticnindu-se În apa joasă și ridicând stropi de noroi. Alergă până la extenuare, auzind În urmă Înjurăturile și zăngănitul metalic al armurilor. Parcă o gloată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]