374 matches
-
postbelic (înțeles ca model „afirmativ”, ca „preocupare pentru articulațiile formale ale operei”) și avangardismul istoric (privit ca fenomen de ruptură și negare radicală a tradiției instituționalizate), introdusă de Marin Mincu în prelungirea teoriilor lui Angelo Guglielmi și ale Gruppo ’63 (Avangardismul poetic românesc, 1983), va fi oarecum marginalizată. (Ovidiu Morar vede în această propunere teoretică „o nouă teorie protocronistă”; de fapt, e vorba chiar de cea „veche”, adeziunea lui Marin Mincu la protocronism avînd incidențe vădite în teoriile sale asupra avangardismului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Avangardismul poetic românesc, 1983), va fi oarecum marginalizată. (Ovidiu Morar vede în această propunere teoretică „o nouă teorie protocronistă”; de fapt, e vorba chiar de cea „veche”, adeziunea lui Marin Mincu la protocronism avînd incidențe vădite în teoriile sale asupra avangardismului, experimentalismului și textualismului autohton). Cu excepția unor experimentatori radicali ai limbajului, tributari tel-quel-ismului și neoavangardelor europene ale anilor ’60, reprezentanții amintitei generații par să respingă însă, pe ansamblu, și ideea unei filiații avangardiste a postmodernismului, insistînd asupra opoziției dintre cele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
autohton). Cu excepția unor experimentatori radicali ai limbajului, tributari tel-quel-ismului și neoavangardelor europene ale anilor ’60, reprezentanții amintitei generații par să respingă însă, pe ansamblu, și ideea unei filiații avangardiste a postmodernismului, insistînd asupra opoziției dintre cele două modele culturale: dacă avangardismul ar fi caracterizabil prin voință de ruptură, revoltă anarhică și negație radicală, postmodernismul ar miza - dimpotrivă - pe o atitudine „slabă”, recuperatoare, citațională, nostalgică și ironico-parodică a tuturor formelor și convențiilor artistice anterioare. În realitate, componenta experimentalist-textualistă reprezintă o direcție importantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ei au devenit, retrospectiv, motive de orgoliu național grație succesului extern. Justificată cîtă vreme se exercita împotriva unei burghezii „condamnate de Istorie”, insurgența contestatară a avangardiștilor apărea inutilă și depășită în condițiile regimului comunist, antiburghez prin excelență... Recuperarea estetică a avangardismului interbelic nu a fost lipsită de un coté conservator, cel puțin în prima ei fază. Refuzul „capodoperelor” în favoarea „efemerului”, cultivarea „operei deschise” în detrimentul „operei finite”, a negării demolatoare în detrimentul „construcției”, a manifestelor programatice și a scandalului anticanonic în detrimentul creației durabile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
vorbind, Fundoianu și Voronca, delicatețea lirică a plachetelor de versuri semnate de Sașa Pană etc.). Sau, mai bine zis, pentru conformarea lor - parțială - la canonul artistic în vigoare, nu pentru diferența/opoziția lor în raport cu acesta. Într-o recentă lucrare despre Avangardismul românesc (Editura Fundației Culturale „Ideea Europeană”, București, 2006), Ovidiu Morar vorbește, nu fără temei, de o supraviețuire a judecăților călinesciene (via Benedetto Croce) din Istoria literaturii române de la origini pînă în prezent și din „Curs de poezie”, chiar în rîndul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
supraviețuire a judecăților călinesciene (via Benedetto Croce) din Istoria literaturii române de la origini pînă în prezent și din „Curs de poezie”, chiar în rîndul exegeților din anii ’60-’80 ai avangardei, de la Matei Călinescu la Mircea Scarlat și Ion Pop; avangardismul literar/poetic e apreciat estetic doar în măsura în care se adecvează, mai mult involuntar, prin unele producții ale sale, lirismului (op. cit., pp. 17-18). Excepția Marin Mincu din 1983 este amendată (corect): recuperarea avangardismului prin anexarea sa la remorca „experimentalismului” postbelic trădează un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de la Matei Călinescu la Mircea Scarlat și Ion Pop; avangardismul literar/poetic e apreciat estetic doar în măsura în care se adecvează, mai mult involuntar, prin unele producții ale sale, lirismului (op. cit., pp. 17-18). Excepția Marin Mincu din 1983 este amendată (corect): recuperarea avangardismului prin anexarea sa la remorca „experimentalismului” postbelic trădează un parti-pris (auto)legitimator discutabil. Criticul evidențiază, de asemenea, „literaturocentrismul” receptării avangardei autohtone, lipsa monografiilor și a edițiilor critice dedicate scriitorilor și artiștilor avangardiști (este taxată, pripit, și recurența cuvîntului „român/românesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
lucrări dedicate fenomenului), pudoarea/inhibiția postdecembristă în discutarea relațiilor dintre avangardiștii români și politică (v. în special adeziunea lor din anii ’30 la extrema-stîngă) purismul estetic și locurile comune cu privire la caracterul „moderat”, „cuminte”, „slab”: „din nou se constată obsesia raportării avangardismului românesc la un model canonic față de care el ar fi, ineluctabil, inferior” (op. cit., p. 24). Pentru Ion Pop, Matei Călinescu, Nicolae Manolescu ș.a., fenomenul avangardist ar fi relevant prin „contribuțiile” sale și prin „lărgirea conștiinței estetice”. Pe un alt palier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a pămîntului”, o moderație eclectică, integratoare: aceasta este imaginea pe care o oferă, în anii comunismului, principalele sinteze critice ale exegeților avangardei noastre istorice, în răspăr cu calificativul de „extremism” aplicat de majoritatea criticilor interbelici. Ion Pop vorbește despre un „avangardism prudent”, „impur”, de „sinteză modernă” (în sens „integralist”), iar Marin Mincu - despre un caracter „experimentalist”, preponderent afirmativ al acesteia, diferit de spiritul violent-negator al avangardelor occidentale; acest experimentalism formalizant ar avea, în plus, și un caracter anticipator în raport cu neoavangardele postbelice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
avansate modernități europene. Nevoia internaționalizării artistice, a evadării din anonimatul și minoratul unei periferii sufocante (fie că e vorba despre atmosfera tîrgurilor de provincie sau despre România ca periferie a Europei civilizate) se asociază, chiar în cazul unor promotori ai avangardismului, cu o inerție a tradiției (ca filtru critic al modernizării) și cu un sentiment al responsabilității „constructive”. Sinuozitățile relației Ion Vinea - Tristan Tzara - Marcel Iancu, diagrama receptării românești a lui Brâncuși, a Futurismului și a textelor lui Urmuz, evoluția revistei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
comunistă) sau Miron Radu Paraschivescu (autor de poeme „revoluționare” whitmaniene, cu mesaj comunizant) sînt ilustrative. Prezentul demers propune un alt tip de decupaj decît cel istorico-literar tradițional. El cantonează, mai întîi, în anumite zone ale tranziției, de la estetismul parnasiano-simbolist la avangardism, examinîndu-i implicațiile; totul - încă o dată - prin prisma amintitului complex al periferiei: obsesia „provinciei” este de altfel centrală în România sfîrșitului de secol al XIX-lea și a sfîrșitului de secol al XX-lea, fie că o privim ca reflex al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
larg, de asemenea, recenzistica tînărului poet-gazetar Ion Vinea, cu accent asupra criticii de susținere și promovare a preavangardismului poetic. Am prezentat, apoi, monografic revista Chemarea (1915) a lui Ion Vinea și Tristan Tzara - privită ca placă turnantă între postsimbolism și avangardism, ca „embrion” autohton al Dadaismului și ca prefigurare a revistei constructiviste Contimporanul - cea mai logevivă publicație de avangardă din România. Comparația între textele poetice scrise în perioada 1913-1915 de către Ion Vinea și Tristan Tzara, dublată de un examen al corespondenței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pentru Ion Vinea, B. Fundoianu, Marcel Iancu și ceilalți - România e o țară unde totul trebuie construit, o țară cu o istorie discontinuă și fără o autentică tradiție cultă înainte de simbolism. Eclectismul, moderația, toleranța grupării față de idei și grupări ostile avangardismului, deschiderea față de colaboratori neavangardiști, mergînd pînă la găzduirea unor membri ai „tinerei generații” spiritualiste, a unor manifeste ortodoxiste și a unor texte „de dreapta” pot fi mai bine înțelese dacă le privim și din această perspectivă (deși cauzele sînt, evident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
examinate în relație cu „teatralitatea” manifestelor și poemelor avangardiste. La fel, preocupările de estetică cinematografică din paginile revistelor Contimporanul și - mai ales - Integral, discutate îndeosebi prin prisma poeticii imagiste a liderilor grupării. O secțiune distinctă se ocupă de procesul asimilării avangardismului de către instituția critică interbelică. Principalele obstacole în calea receptării estetice le-au constituit aici concepția clasicizantă a criticilor și mefiența lor față de ceea ce apreciau a fi „modă perisabilă”, deja depășită în țările de emergență, sau „imitație facilă”, „indecentă”, „anarhică”, „dezechilibrată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
realizează un „cuplaj” între avangardă și tînăra generație a anilor ’30, stimulînd - deopotrivă - interesul unei părți a criticii față de Urmuz. Perpessicius recuperează avangarda pe linie „modernist-canonică” și „estetizantă”. În fine, Const. I. Emilian are meritul de a fi introdus, primul, avangardismul (chiar dacă pe ușa din dos...) în conservatorul templu academic... Cel care îi va acorda totuși - în pofida tuturor rezervelor - legitimitatea necesară va fi G. Călinescu, prin al său „Curs de poezie” (1939) ținut în fața studenților de la Universitatea din Iași. Spațiul acordat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
un caracter „centripet” în jurul unui nucleu obsesional profund. Cu tot gradul ei (poate inevitabil) de arbitrar, periodizarea în speță o urmează, în linii mari, pe cea propusă de către Ion Pop în studiile sale de sinteză... „integralistă” dedicate avangardei literare românești (Avangardismul poetic românesc, 1969, Avangarda în literatura română, 1990 ș.a.). Totodată, ea își propune să introducă o disociere mai apăsată între avangardele anilor ’20 și Suprarealism, frecvent confundate în critica autohtonă. Cu excepția unor capitole succinte dedicate poeziei antebelice a lui Adrian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a fost întoarsă pe toate fețele: aproape tot ce era de spus s-a spus, și s-a spus bine. Cu excepția subcapitolului dedicat lui Jacques G. Costin, pe nedrept ignorat (considerat, probabil, „minor” și prea „cuminte” în raport cu vehemența militant-demolatoare a avangardismului), nu am avut a propune noi revalorizări critice. Lucrarea de față nu e, de altfel, una de critică aplicată, după cum nu e una de analiză retorico-stilistică, de poetică sau de hermeneutică literară. Este, înainte de orice, o încercare istorică și sistematică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
București, 1979 Antologia poeziei simboliste românești, ediție și prefață de Lidia Bote, Editura pentru Literatură, București, 1967 Avangarda literară românească, antologie, studiu introductiv și note bibliografice de Marin Mincu, traduceri din limba franceză de Ștefania Mincu, Editura Minerva, București, 1983 Avangardismul literar românesc, studiu și antologie de Nicolae Bârna, Editura Gramar, București, 2003 Barbu, Ion, Opere 1. După melci. Joc secund, Prefața, stabilirea textului și aparatul critic de Mircea Coloșenco, Editura Echinox, Cluj-Napoca, 1997 Călugăru, Ion, Paradisul statistic, cu desene de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Studia Hebraica, nr. 1, București, 2001 Modernismul în literatura română. Contribuții bibliografice, București, Biblioteca Centrală Universitară, 1968 Morar, Ovidiu, Avangarda românească în context european, Editura Universității din Suceava, 2003 Morar, Ovidiu, Avatarurile suprarealismului românesc, Editura Univers, București, 2003 Morar, Ovidiu, Avangardismul românesc, Editura Fundației Culturale Ideea Europeană, București, 2005 Muntean, George, „Per aspera ad astra”, în Manuscriptum, nr. 3/1975 Negoițescu, Ion, Istoria literaturii române, vol. I (1800-1945), Editura Minerva, București, 1991 Negoițescu, Ion, Analize și sinteze, Editura Albatros, București, 1976
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Andrei, Ochiul în ureche. Studii de artă românească, ediție îngrijită de Ileana Pintilie, prefață de Gheorghe Vida, evocare de Mihai Olos, Editura Meridiane, București, 1992 Piru, Al., Istoria literaturii române de la început pînă azi, Editura Univers, București, 1981 Pop Ion, Avangardismul poetic românesc, Editura pentru Literatură, București, 1969 Pop, Ion, Avangarda în literatura română, Editura Minerva, București, 1990 Pop, Ion, Jocul poeziei, Editura Cartea Românească, București Scarlat, Mircea, Istoria poeziei românești, vol. III, Editura Minerva, București, 1986 Radian, Sanda, Măștile fabulei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
aici nu Godot e cel așteptat, ci el așteaptă. Se remarcă, și în felul acesta, că o prezență constantă în textele care compun volumul este livrescul, vizibil, de pildă, în referirile la personalități artistice, mai ales din domeniul literaturii, din avangardismul rus (dragii mei avangardiști, îi numește în Poeme optimiste) - din care a tradus, în special din Velimir Hlebnikov, pe care îl proclamă Președintele globului pământesc, în poemul al cărui titlu îl împrumută volumului -, dar nu doar atât, fiindcă numele lui
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
5 20 RON 49,9 RON 10 50 RON 99,9 RON 15 100 RON 149,9 RON 20 150 RON 199,9 RON 25 200 RON 30 În aceeași serie au mai apărut: • Analiza povestirii, Jean-Michel Adam, Françoise Revaz • Avangardismul românesc, George Bădărău • Caragiale sau vîrsta modernă a literaturii, Alexandru Călinescu • Comicul, Jean-Marc Defays • Dor și armonie eminesciană, Leonida Maniu • Eminescu și cultura indiană, Demetrio Marin • Fantasticul în literatură, George Bădărău • Introducere în studiile literare, Dumitru Tucan • Marile curente ale
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
prozastice (căci toți scriitorii înfățișați sunt prozatori), nu fără a remarca și alte elemente, unele cu urmări considerabile în devenirea literaturii pe plan mondial. Temător, la un moment dat, că proza lui s-ar menține într-un „tradiționalism fad”, în raport cu „avangardismul excentric al lui Joyce”, Thomas Mann „își găsește înrudiri” cu autorul lui Ulysses, prin „trecerea dincolo de realism”. Nici unul din romanele sale nu e, potrivit definiției consacrate, „un adevărat roman”. Personajul central din Muntele vrăjit, Hans Castorp, e „aproape un antierou
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289792_a_291121]
-
pe noi. E ceva firesc și ține de actul cercetării, de "investigarea" în amănunt a domeniului de studiu. Recunosc faptul că, la început, n-am înțeles prea bine cum, la Ana Blandiana, o scriitoare neomodernistă, deconstrucția canonului ar funcționa. Doar avangardismul, prin avatarurile sale, mai precis, printr-o "aripă" lui, a constructivismului, sau prin falanga expresionistă, se preta la așa ceva și, prin extensie, postmodernismul, ca un continuator, din multiple puncte de vedere, al avangardismului. Apoi, Alina-Iuliana, prin îndârjirea cu care-și
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
scriitoare neomodernistă, deconstrucția canonului ar funcționa. Doar avangardismul, prin avatarurile sale, mai precis, printr-o "aripă" lui, a constructivismului, sau prin falanga expresionistă, se preta la așa ceva și, prin extensie, postmodernismul, ca un continuator, din multiple puncte de vedere, al avangardismului. Apoi, Alina-Iuliana, prin îndârjirea cu care-și expunea ideile ori de câte ori avea ocazia, m-a făcut să înțeleg că, de fapt, noi ne îndreptam spre perceperea unor lucruri sensibil diferite, dar nu neapărat ireconciliabile. "Fenomenul" deconstructivismului este, în viziunea autoarei, unul
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]