510 matches
-
scînteia. Dedicația pe care, pe volumul pe care îl am în față, Roll i-o dă, în '69, confratelui Vasco Popa, vorbește de "versuri de păsări cu nebunie cuminte." Potrivită autocaracterizare, această formulă deconcertantă, în frumusețea ei. De bună seamă, avangardiștii vor fi visat, toți, la silueta Măiastrei, care învinge materia, resimțindu-se, în același timp, de greutatea ei. De asemenea factură sînt luminile lui Roll, avînd consistența mata nu a mierii, ci a catifelei. Densități suspendate, texturi strunite de așezarea
Materii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7722_a_9047]
-
de absint? Un titlu de o tandră ironie și de o laconică seriozitate e Cronică pe o confetă. Întîlnirea, spumoasă ca spartul unei seri de bal, dintre efemer și spectaculos. Artizani ai propriilor artificii, care-i omoară desfătînd ochiul lumii, avangardiștii nici n-au dorit altceva. O confetă scrisă într-un ocean. Respirația colorată a materiei agonizînd. Omul din spatele desenului, acolo unde îl roade "cîrtița unei nevroze", e cel care cere socoteală jocului nostru meschin, de fiecare zi. Vorbelor care nu
Materii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7722_a_9047]
-
Gabriela Ursachi Este aproape de neînțeles cum un poet „tradiționalist” la G. Călinescu și „avangardist” cu acte (de creație) în regulă la revistele Integral și unu, simbolist și neoclasic cu arvună foiletonistică (Noi, simboliștii și Spre clasicismul cel nou) sau „expresionist à la Kokoschka” în viziunea lui Ov. S. Crohmălniceanu, s-a putut pierde, ca
Noiembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/13384_a_14709]
-
necesar aruncat cărților "de raftul al treilea". Prilej pentru Luca Pițu de a glosa larg și spectaculos în jurul lui Georges Le Gloupier. Autor al unor volume ca Viața sexuală a cărăbușilor sau Odă atentatelor cu frișcă, el se dovedește un avangardist împărțit aproape egal între zeci de povești personale: construiește, în 1965 un Ťpian automobil de muzicat ambuteiajeleť, realizează două filme de efect, unul dintre ele lipsit de peliculă, și mai ales "cruciada înfrișcatoare", bombardând nestingherit cu frișcă numeroase personalități ale
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10363_a_11688]
-
și complicitatea, cel puțin a câtorva reprezentanți de marcă ai grupării, cu proletcultul, după 1948. Textele lui Sașa Pană despre Maiakovski, Ion Păun Pincio sau despre vizita lui Tristan Tzara în România, în 1946, atestă faptul că, deși mulți dintre avangardiști sunt comuniști, coabitarea lor cu noul regim nu a fost deloc comodă. În timp ce unii se „convertesc” la realismul socialist, iar alții se exilează, câțiva încearcă, un timp, să găsească un modus vivendi cu proletcultismul. Un compromis în care se ciocneau
O raritate bibliografică by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4529_a_5854]
-
proletcultismul. Un compromis în care se ciocneau adeziunea lor naivă (cum bine sublinia Ion Pop în Cuvânt înainte) la stânga, pe de-o parte, și anterioara lor experiență suprarealistă, de o mare libertate interioară și socială, pe de alta. Nu toți avangardiștii au făcut imediat și necondiționat pactul cu diavolul. Unii, ca Sașa Pană, vor sfârși prin a fi interziși, după această primă încercare, din 1944-1948, de a concilia stânga lor generoasă, artistă și umanistă - democratică, în fond -, cu exigențele proletcultului. Căci
O raritate bibliografică by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4529_a_5854]
-
care n-ar fi de conceput. Nu e vorba neapărat de mimetism sau de epigonism, ci de o formulă creatoare ,deschisă", precum haosul sau expresionismul, care e departe de a-și fi sleit posibilitățile. Nu e nici o rușine să fii avangardist, așa cum nu e rușine să ai ochii sau părul de-o anumită culoare. Adoptarea unui ,canal" poetic corespunzător unor valențe de gust ori propensiuni temperamentale nu exclude naturalețea. în cazul barzilor douămiiști, e limpede că rădăcinile lor se înfig în
Douămiiștii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11385_a_12710]
-
multe privințe actual și promițător de noi Ťîntoarceriť, cu consecințe benefice pentru conștiința și practica creatoare." (pag. 280) Onorantă concluzie pentru tinerii autori de azi! Dar - cum să spun, ca să nu cad în paradox? - poate mai onorantă pentru unii dintre avangardiști. Legitimarea unei atitudini prezente prin exemple tutelare din trecut produce, vrând-nevrând, și un transfer invers. Dinspre o piață literară, totuși, așezată și capabilă de absorbții dintre cele mai neașteptate, către un mediu cultural eminamente exploziv și, în consecință, foarte de
Cotele apelor avangardei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8623_a_9948]
-
fost citit scandalosul Poem invectivă al lui Geo Bogza și reacțiile furibunde, dar mai degrabă carnavalești și devitalizate, care au însoțit debutul goliardic al lui Marius Ianuș este, până la urmă, un clivaj de valorizare. În plus, etanșeitățile de grup ale avangardiștilor riscă, printr-o asemenea stabilire de afinități, să se relaxeze mai mult decât respectul pentru adevăr o permite. Noblețea intenției nu o salvează de un aer, totuși, discutabil. În aceeași linie a textului ce respectă în formă ceea ce afirmă în
Cotele apelor avangardei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8623_a_9948]
-
nu putea accepta degradarea comunistă a idealurilor de justiție și de libertate. În perioada teroarei culturale a stîngii, a avut curajul să o înfrunte, plătind și el, că puțini alții, prețul marginalizării. La Florența, l-am cunoscut pe Primo Conți, avangardist din grupul lui Marinetti, unul dintre puținii artiști de faima internațională care au rezistat sirenelor puterii comuniste din Italia. Prietenia cu istoricul de artă Giulio Carlo Argan a durat puțin, bazată la început pe stima reciprocă (mi-a prezentat catalogul
Camilian DEMETRESCU: - "Cine spune că exilul politic a luat sfârsit se înseală..." by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/18039_a_19364]
-
2013). Scrieri în proză. 1950-1970, oferă multiple puncte de interes pentru istoricul literar, începând chiar cu observația că nici Sesto Pals nu s-a limitat, într-o activitate literară îndelungată, la poeme și manifeste, ci a trecut (ca și alți avangardiști) la proză și la filosofie. Certitudine de natură a ne clătina convingerea că avangarda s-a rezumat la programe și la o contestare a artei de până atunci: dimpotrivă, ea a încercat să construiască o nouă artă, pe care contextele
Sesto Pals și secretele avangardei by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2473_a_3798]
-
lui Pals și, totodată, cu un principiu ordonator al operei. Această îmbinare a filosofiei cu proza și cu poezia - căci, anticipez, ciclul ultim, Prăpastia, e alcătuit dintr-un soi de „poeme în proză” - e de semnalat și în operele altor avangardiști, ca D. Trost sau Gellu Naum. Ocurențele ei ne atrag atenția asupra unuia dintre demersurile artistice cele mai interesante și mai puțin cunoscute ale celui de-al „doilea val” suprarealist românesc: tendința către Urdichtung, către textul originar, cel de care
Sesto Pals și secretele avangardei by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2473_a_3798]
-
care anulează cu totul însăși ideea de natural. Ne revoltăm că suntem hrăniți cu alimente modificate genetic, dar nu tresărim la zâmbetele îmbotoxate ale divelor din industria de divertisment. În felul acesta, deși nu ne dedăm la plăcerile solitare ale avangardistului cu trup perfect, nu suntem decât companionii de viciu ai culturistului avant-la-lettre din Germania lui Hitler.
Nazism și culturism by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5412_a_6737]
-
Ion Simuț Victor Valeriu Martinescu poate aspira la gloria baudelairiană de a nu fi înțeles. El, ca avangardist singuratic, situat în afara oricărei grupări, s-a și instalat cu satisfacție în acest rol de scriitor ciudat, care, de fapt, nici nu vrea să fie înțeles, pentru că nu ar avea cine să-l înțeleagă: toți cititorii sunt niște proști sau
Un roman împotriva cititorilor by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10722_a_12047]
-
o vorbărie agasantă, înglodată în abstracțiuni și bizarerii, din ce în ce mai greu de suportat, chiar dacă înțelegi că totul e dus spre derizoriu pentru că sensul demonstrației bate spre nimicnicia universală. Era de așteptat ca însuși romanul să fie parodiat, disprețuit, deconstruit, de către un avangardist, pentru că specia e cea mai disprețuită de către suprarealiști (contestarea romanului figurează în primul manifest al lui Andre Breton). De nenumărate ori, VVM ironizează toate formele de roman: tipul realist, epicul fluvial, psihologicul etc. Cel mai mult detestă incontinența epică, dar
Un roman împotriva cititorilor by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10722_a_12047]
-
ca un interminabil și dizgrațios război al autorului cu sine însuși și cu lumea contemporană. Se distanțează de sine ca scriitor și ,Mare Autor". Nu suportă istoriile literare, antologiile, enciclopediile și ,nulitățile noastre titrate: criticii literari și academicienii". Ca orice avangardist, detestă tradiția și ,superstiția culturii". }intele succesive ale pamfletelor sale sunt: politicianul, comerciantul, ziaristul profesionist, Academia, Biserica, Universitatea, Societatea Scriitorilor Români și - de repetate ori - femeia, disprețuită ca ,muiere și prostituată". Refractar la orice ideologie, politică, filosofie sau estetică, romanul
Un roman împotriva cititorilor by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10722_a_12047]
-
omogen grup literar de la noi. Capul de serie se dovedește, și de data aceasta, Mircea Cărtărescu, care în 2002 își publică la Editura Brumar o serie 50 de sonete de la sfârșitul deceniului al optulea, multe dintre ele inedite. Diferențele dintre avangardistul ludic și beatnic-ul de mai târziu aproape că sar în ochi. Și - din nou - aproape că seduc. În zona acestor recuperări gravitează și intențiile lui Liviu Ioan Stoiciu. Numai că la un alt nivel, cu alte mize și, bineînțeles
Tinerețea unui demon by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9767_a_11092]
-
rotunjoare", "colțunași fragezi", "petale de trandafiri", "struguri copți" sau "adăpost mult râvnit". Când vor să descrie senzația primei atingeri ei spun "am atins nemărginirea", "culmea extazului", "am făcut echilibristică pe hotarul dintre viață și moarte". Pe când adepții realismului dur sau avangardiștii le zic mai degrabă direct "țâțe", "lăptării" sau "stafide". De când cu politica de deschidere, în conștiința colectivă au apărut câteva elemente noi privitoare la sâni. Sânii mari și rotunzi aparțin femeilor care sunt soții virtuoase și mame devotate, așadar sunt
Ma Jian: Umilită sau dezbrăcată by Roxana RÎBU () [Corola-journal/Journalistic/7233_a_8558]
-
mai puțin obișnuită de exil în care s-au refugiat mulți români, care e diferit de cel politic și datează de dinainte de ultimul război: exilul literar și cel lingvistic (p.15). În acest fel de exil se situează și majoritatea avangardiștilor români care s-au îndreptat în chip natural către literatura, apoi către limba franceză și, în cele din urmă, către Franța. Capitolul Avant-gardes roumaines et littérature française pune în evidență strategia complexă adoptată după primul război mondial de avangarda românească
Călătorind prin limbi și literaturi by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2838_a_4163]
-
răstimp, câteva opuri). Cu egală seninătate, dedică un studiu consistent unei reviste interbelice, parcurgând minuțios număr de număr, detașând perioadele strălucite de cele pur și simplu survivante, izolând numele grele de colaboratorii ocazionali, adnotând geografic lista publicațiilor străine cu care avangardiștii de la Contimporanul au menținut relații cel puțin amicale, vorbind despre ideologii și politici în termenii cu mult mai judicioși ai opțiunii estetice de fond. E limpede că Paul Cernat își suprimă orgoliul personal de a transforma propria publicistică într-o
Acreditare de presă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9326_a_10651]
-
prin orice mijloace procentele obținute în sondajele de opinie, ca și timpurile când postmoderniștii, la rândul lor minoritari, își încărcau partiturile cu recolte ale unor stiluri și tehnici de compoziție muzicală din diverse epoci, și aceasta sub privirile furibunde ale avangardiștilor, ce atacau din toate părțile în numele insolitului și noutății absolute. Compozitori-peregrini, misionari, conchistadori, exploratori sau pelerini dădeau din coate, făcându-și loc într-o pădure a tendințelor și direcțiilor cu o topologie ce s-a răsfrânt totdeauna în coeficientul de
Plictiseală generalizată by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14501_a_15826]
-
pe care nu le-am prevăzut, și lucruri pe care nu le-am intenționat — asta-i esența dialogului intelectual. Îți apreciez analiza chiar ca ardelean posomorât ce sunt! Sunt, de asemenea, de acord că disputa despre care din moderniști și avangardiști sunt mai boemi decât alții e sterilă. Înainte de a deveni vicii și boli, drogurile și nevrozele le-au servit tuturor ca instrumente de cercetare. Pe de altă parte, discuția despre ce a fost descoperit prin mijloace artificiale e fructuoasă și
Poezia și țarcul estetic by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5693_a_7018]
-
e divertisment, imaginar. Am putea, dacă ne-ar lăsa timpul, să dezbatem diferențele mari dintre produsele izvorâte din Pound contra celor venite din Eliot, în perspectiva succesului actual al virtualității internetice. În acest moment, fertilitatea viețuieste numai în provocarea jocului avangardist... Restul e hârtie. À propos de propoziția mea că „Tzara e un gânditor (și scriitor) mai important decât Pound sau Eliot,” mă tulbură afirmația ta: „N-aș fi avut nicio problemă dac-ai fi spus că Tzara e «mai bun
Poezia și țarcul estetic by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5693_a_7018]
-
atent (și amator de astfel de scriitură). Este poate prima lecție pe care un cititor de textură "iovistă" (din Școala Gheorghe Iova face parte și Felix Lupu) trebuie să o rețină: experimentul și-a pierdut din gratuitatea genuină a gestului avangardist; noua achiziție este dezvoltarea unui cod, comunicarea tocmai prin opacitatea limbajului etc. Revenind, "învățăturile" desemnează un cumul de cugetări scrise în timp, de sfaturi de viață etc. Deși foarte tînăr, Felix Lupu își adună toate textele, își pune la bătaie
Neagoe și Nea Goe by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16627_a_17952]
-
Ion Simuț Victor Valeriu Martinescu (1910-1994), din rândul avangardiștilor interbelici, nu este un scriitor foarte cunoscut, dar nici nu cred că este cazul să fie un scriitor foarte cunoscut. El face parte dintre scriitorii marginali revoltați, inconformiști, cu ascendent în futurism, al căror program este mai degrabă anarhismul decât
Un avangardist misterios by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10740_a_12065]