1,402 matches
-
realitate calul care, apărându-se de muște, smuci din cap și Pătru Valdescu simți căpăstrul în mână. - Murgule, așa ceva n-am văzut noi niciodată! - exclamă cu satisfacție. Calul dădu din cap de parcă înțelese vorbele stăpânului. Tânărul, cuprins de exuberanță, se aventură până aproape de cascadă savurând plăcerea valului de aer reconfortant și exclamă entuziasmat: - Iată că visul meu a devenit realitate! De bucurie ridică brațele spre cer și continuă: - Deci, tu, frumoasă cascadă îmi tulburai liniștea nopților!? A meritat să te cunosc
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
dată te rătăcești... În ce direcție este satul?... Dacă mă prinde noaptea voi cădea pradă duhurilor rele... Doar mi s-au arătat semne și nu mi-am băgat mințile în cap... Trebuia să mă întorc acasă și să nu mă aventurez în pădure... Acesta-i blestemul vrăjitoarei... Oare ce vor face soția și copilașul meu fără mine? Se învârti disperat de jur împrejurul celor doi arbori, apoi se opri fără speranță că va mai scăpa teafăr. Deodată în ceafă simți o suflare fierbinte
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
care nu l-au visat din moși strămoși locuitorii acestor meleaguri. - Dar cu Pădurea Blestemată ce au de gând? - Nimeni nu vorbește despre ea...ca și când n-ar exista. Oficialitățile înspăimântate de cele petrecute în satul nostru nu vor să se aventureze în acea zonă misterioasă. Totuși, cred că în ascuns caută specialiști pentru descifrarea acestei enigme. Într-un târziu Ene vine pe la gene și cei doi soți adorm unul în brațele celuilalt, cu chipul luminos și zâmbetul speranței pe buze. Luna
IX. UN MUSAFIR CIUDAT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384104_a_385433]
-
Publicat în: Ediția nr. 2218 din 26 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Ningea cu fluturi violet Dintr-un sipet cu ametiste Și-n stoluri, note triolet Țâșneau din clape fanteziste. Ningea cu fluturi violet Și mâna-mi tremurând întinsă, Se-aventura la șevalet, Să-ți zugrăvească fața ninsă. Ningea cu fluturi violet Nămeți pe degetul meu mare, Ce pe chitară-n flajolet, Șoptea numele tău de floare. Ningea cu fluturi violet Omăt de iriși în grădină Și unui suflet incomplet, Tu
FLUTURI VIOLET de DANIEL DOBRICĂ în ediţia nr. 2218 din 26 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382907_a_384236]
-
În final, putem afirma și noi, parafrazându-l pe Vladimir Streinu, că, prin acest colosal album, Theodor Răpan reușește să evite, în măsură notabilă, ,,metronomia parnasienilor pedeștri și în general a versificatorilor tradiționali, care se extenuau în ritmuri exclusiv matematice’’. Aventurându-se pe creasta prăpastiei dintre ,,tăcerile germinative’’ și ,,cuvântul meteoric’’, Theodor Răpan nu-și trăiește, aidoma lui Mallarmé, ,,cu discreție mandarinatul și asceza’’. Dimpotrivă, le clamează cu energie și nonșalanță de trubadur medieval autentic. Sonetele sale, de un rafinament irefutabil
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]
-
spre care mi-am eliberat întreaga afecțiune pe care mi-aș fi dorit-o și eu cândva, dar de care nu am avut parte. În speranța că măcar câteva suflete vor fi sensibilizate de versurile mele, m-am învrednicit și aventurat să scriu această carte de poezie și de epigrame. Dacă elanul mi se va păstra, speranța mă va însoți, sănătatea îmi va permite, sper să ofer dragilor cititori și alte versuri, mai interesante în perioada următoare. Sunt convinsă că nu
Drumul vietii, carte a debut a iesencei Angela Pistol – octombrie 2016, Iasi, Romania [Corola-blog/BlogPost/93301_a_94593]
-
De altfel nici nu era cine știe ce Cristina era inteligență și conștiincioasa. Delia îi verifica lecțiile când se întorcea de la cabinet. Fac economie de bani, n-o mai plătesc pe cea care mi-a adus în locuința iubita pentru soțul meu. Aventură lui Criști a mers prea departe. Concedii în țări exotice, cadouri costisitoare, toate le află Delia de la un tanar detectiv pe care il angaja. Ar fi dorit să lucreze cu Ștefan dar acesta era ocupat cu probleme în Capitala și
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383264_a_384593]
-
putut răspunde, se gândi el, iar Augustino parcă Îi citi gândul. — Ar trebui Întrebat mortul, zise pe neașteptate. Doar dacă ar fi cu putință. Și dumneata crezi că ar fi? Filosoful nu răspunse, ca și când ar fi considerat imprudent să se aventureze mai departe pe acea cale. Dar nu Își pierduse dorința de a-l provoca. — Ar părea cu neputință, dar dumneata Încerci să Îi cercetezi măcar sufletul? — Morții se cercetează cu o analiză răbdătoare, messer Augustino. Adunând și examinând cu luare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ci de o nișă, un pasaj prin care abia putea Încăpea un om. Se apropie, Încercând să lumineze deschizătura pentru a arunca o privire: dincolo de acea gâtuire părea să existe o cavitate mai largă, cu pereții regulați. Hotărî să se aventureze și să treacă de partea cealaltă. Cu toate că nu Îi putea evalua Întinderea, era sigur că dinaintea lui se deschidea un spațiu mai vast decât cel pe care Îl lăsase Îndărăt. Pe măsură ce lampa ilumina noi amănunte, aspectul construcției devenea tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
gândurile. — Eu nu sunt un om de litere ca dumneata, messer Alighieri. Dar am văzut multe, peste mare, poate că mai multe decât sunt scrise În cărțile dumitale. Și multe altele le-am auzit povestite de la cei care s-au aventurat spre tărâmurile Indiei, urmând pașii marelui Alexandru. — Ce ți s-a povestit? — Că, acolo, unele popoare Își cinstesc zeii nu prin cuvinte sau prin cântece, ci prin mișcările trupului. Ei bine, messere, eu cred că Antilia, Într-un fel sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
slăbiciune, ba chiar m-am felicitat pentru repetatele eșecuri. „Trăiască viciul!”, am exclamat cu satisfacție copilărească: uite că iarba dracului ne mai poate ajuta și altfel decât să ne ofere perspectiva unui cancer de bună calitate! Decizia de a mă aventura de unul singur În subterana Centrului survenise după o deliberare destul de sumară, iar principalul argument pe care mi-l autoadministrasem În sprijinul ideii fusese tradiționalul, ușuraticul: și, În fond, de ce nu? Eram În posesia modalității de a trece dincolo de ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cu interes condescendent mișcările de orientare ale Evelinei În nesfârșitul de posibilități de a afla ceea ce căuta. Ceea ce căutam, mai exact, eram și eu acolo, dar Îi Îndeplineam numai sugestiile și indicațiile, fără să risc inițiative personale ori să mă aventurez În a propune soluții. O lăsam pe ea să fie cât de deșteaptă poftește. Chestia era: avea un plan? Gândise o strategie de căutare sau se Încredințase sfântului noroc? Dacă ar fi bănuit ce-mi trecea prin minte, ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
și-și aduse aminte de ceva. Se întoarse spre Ximachi vistiernicul: — Ei, ce zici? — Ei, ce zici? - făcu și papagalul. — Date fiind împrejurările în care ne aflăm și întrucât Papa nu oferă nici o garanție - răspunse Ximachi - socot că a ne aventura într-o alianță improbabilă, înseamnă nu numai a ne periclita tradiționalele legături cu Țarigradul, ci și a ne pune caftanul și capetele în hamgeriul primului sarascheriu ce va pogorî cu podghiazuri din afară spre a ne strica și risipi. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
luă locul cea a lui Gacel Sayah, viteazul inmouchar veșnic prezent în amintire. În ziua următoare, fiii Lailei se apucară din nou să sape la puțul din mijlocul pustiului. Doar un targui putea fi atât de nebun încât să se aventureze să caute apă într-un loc atât de îndepărtat din pustiu, dar poate de aceea tuaregii au fost, din timpuri imemoriale, stăpânii deșertului. Centimetru cu centimetru, săpară pământul. Piatră cu piatră, completară cercurile. Metru cu metru, urmară drumul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
civilizat? Ce întrebau cu atâta insistență? Nu fusese un avion de război, de asta erau siguri, dar cu cât se străduiau și se gândeau mai mult, cu atât înțelegeau mai puțin de ce un aparat cu aspect atât de fragil se aventurase până-n inima ținutului Tenere, când cel mai apropiat aeroport se afla la sute de kilometri distanță. Din când în când, câte un reactor uriaș brăzda cerul la mare înălțime, lăsând în urma lui o dâră albă, și în multe nopți ascultau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
că întotdeauna am vrut să vizitez, viu fiind, locul în care mergeau. Dar ce gând nesăbuit e acesta și cine își poate închipui că poate face așa ceva fără să plătească cu bunul cel mai de preț? Ce nebun se poate aventura într-o asemenea aventură cu o singură finalitate - neizbăvirea? Eu, se pare, din moment ce mă aflu aici. Treptat, îmi întorc privirea spre acolo unde nimeni nu ar trebui să caute și încremenesc. Mă prefac în statuia a ceea ce cândva nu voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
întors de-aici de unde nici lumina nu iese vie și pe unde, blestemat și supus celor mai chinuitoare cazne, îmi târăsc și eu pașii, plin de durere. Mai mult decât nebun am fost, o știu și o repet, să mă aventurez în această călătorie teribilă, de unde, iată, nici cea mai înverșunată credință nu mă poate scoate teafăr... Nu-mi vine-a crede! Și nu vreau să accept faptul ca nici ciudățenia aceea, de care numai eu mă credeam în stare, fiorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
se vede turla bisericii din apă? Așa povestește legenda, dar să nu-ți închipui că turla iese din valuri. Numai dacă te duci spre mijlocul lacului, poți să distingi o umbră fantomatică în adânc. Au fost unii care s-au aventurat cu bărcile până acolo încercând să o vadă, dar se spune că nu au mai putut veni înapoi la mal. Lacul e blestemat, sufletele celor înecați nu vor să-i lase pe cei ce se apropie să mai plece. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mi-a trecut că ar putea fi adevărat. Nu cred nici o iotă, declară Cristi după un moment de tăcere. Nu poate fi nimic adevărat. S-au mai petrecut accidente, încercă Ileana să-i explice. Câțiva dintre tinerii ce s-au aventurat să înoate în larg au fost înghițiți de ape, s-au scufundat și niște bărci prinse de vârtejuri, însă totul s-a petrecut la lumina zilei și nimeni nu dădea crezare vorbelor din bătrâni. Oamenii sunt înghițiți de ape peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de unul singur, iar pe muntele acela cu atât mai puțin. De ce? Vreau să întreb, de ce pe muntele acela? Înțeleg că ai urcat pe Muntele Rău. Acolo se întâmplă o mulțime de lucruri. Localnicii știu despre asta și nu se aventurează în zonă. Iar este vorba de poveștile locale? Ai fost acolo, nu-i așa? Ai simțit pe propria piele. Ce mai vrei? Tocmai despre asta este vorba, vreau să înțeleg ce s-a întâmplat. Cristi, tu nu ești de pe aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
înțeleg ce s-a întâmplat. Cristi, tu nu ești de pe aici și nu știi multe lucruri. Nu vreau să spun că locurile de aici sunt periculoase, adică nu mai periculoase decât în alte părți dar e bine să nu te aventurezi de unul singur fără să știi unde te duci. Și cum crezi că aș putea să-mi fac cercetările dacă acolo nu pot să merg, dincolo nu am voie și tot așa mai departe. E vorba totuși de o anchetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
că ne-am înțeles? Cristi dădu din cap. Vreau să aud! insistă ea. Da, ne-am înțeles. Perfect! spuse Ileana victorioasă. Rămâne stabilit, când ai de gând să te duci pe munte, mă anunți și mergem împreună. Nu te mai aventurezi singur acolo! adăugă ea foarte serioasă. Am impresia că îmi scapă ceva, începu Cristi să vorbească după câteva clipe de gândire. De ce insiști atât de mult să nu merg singur și vrei să vii cu mine? Întotdeauna mi-am dorit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nici nu vreau să te oprești. Te ascult cu toată atenția. Mă întreb dacă are rost să-mi răcesc gura de pomană din moment ce tu nu ești dispus nici măcar să asculți ce am de spus. Te rog! Puțini dintre noi se aventurează pe Muntele Rău, spuse Ileana, aparent absentă. Și totuși, se întâmplă în fiecare an. De cele mai multe ori este vorba de străini care, neștiind despre ce este vorba, ajung acolo. Muntele își ia tributul de fiecare dată. Iartă-mă că intervin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
început să exploateze lemnul, s-a făcut drumul prin pădure. Însă nici ei nu mai fac tăieri în zonă. S-au dus mai departe pe celălalt munte. Folosesc drumul numai pentru că e prea scump să facă altul, dar nu se aventurează mai sus, pe versant. La poale nu-i periculos sau, mă rog, nu-i atât de periculos și, spun asta numai după ce am aflat de la tine ce s-a petrecut în ultima vreme. În schimb, nu-i bine să urci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ridică în picioare și își roti privirile în jur. Lumina focului abia se mai zărea licărind printre copaci. Era prea departe de tabără, oricât ar fi încercat Burcilă să-i joace o festă îi venea greu să creadă că se aventurase până acolo. Ori trecuse pe lângă el fără să-și dea seama, ori se înșelase și acesta dormea dus în cortul său. Bine, dar atunci cine făcuse zgomotele acelea? Se simți deodată cuprins de neliniște dar se calmă la fel de repede. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]