1,792 matches
-
Development, 2000; 4. Ashby E. Reflections on technology in Education, Ed. Technion, Israel, Institute of Technology, 1967, p.22.; 5. Astolfi J.P., L'erreur, un outil pour enseigner, Ed. ESF, Paris, 1997 ; 6. Antonesei L., O introducere în pedagogie. Dimensiunile axiologice și transdisciplinare ale educației, Ed. Polirom, Iași, 2002; 7. Avanzini, G., Introduction aux sciences de l’education, Paris, 1976 ; 8. Baldy R. Pédagogie par objectifs et évaluations formatives // Revue Les sciences de l’éducation. Paris, 1989. No 3. p.28-42
Concepte moderne privind utilizarea tehnologiilor informaţionale în procesul de predare-învăţare-evaluare la disciplina "Bazele generale ale fotbalului" by Gheorghe Balint () [Corola-publishinghouse/Science/661_a_1278]
-
II). Sub aceleași exigențe epistemologice ne sunt dezvăluite, În concept și În detaliu empiric: Conștiința juridică. Imperativele formale și Acțiunea liberă (Capitolul al-III-lea), moment explicativ din care trebuie să reținem distincțiile: „Orientarea subiectiv obiectivă a conștiinței și cunoașterii juridice”; „Dimensiunea axiologică a subiectiv-obiectivului”; „Normativitate și normă juridică”; „Perspectiva istorico-teleologică a datoriei”. Cartea scoate În relief, Întreg ineditul, conceptual și tematic, cercetării juridice, fond ideatic ce se propune a fi studiat și cunoscut de toți cei ce s-au dedicat, sau se
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
o deosebire esențială care desparte ca un abis lumea empirică, fenomenală de lumea moralității, și anume: În planul fenomenal acționează legea cauzalității, pe când În domeniul moralei, principiul suprem este reprezentat de libertatea voinței. Este aceeași distincție fundamentală, ontologică și totodată axiologică Între ceeea ce este (Sein), și ceea ce trebuie să fie (Sollen), din punct de vedere moral. Această deosebire presupune implicit o altă distincție fundamentală pentru Întemeierea moralității, dintre autonomia voinței - ca principiu suprem al moralității, și eteronomia voinței - ca izvor
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
devină, prin voința ta, lege universală a naturii”. A doua formulă derivată a fost considerată ca „expresia majoră a umanismului modern, comparabilă cu celebra expresie protagoreană a umanismului antic, homo mensura”; În interiorul său putem deosebi trei falii: una ontologică, una axiologică și una, bineînțeles, morală. „acționează astfel ca să folosești umanitatea atât În persoana ta, cât și În persoana oricui altuia totdeauna În același timp ca scop. Iar niciodată numai ca mijloc”<footnote id=”7”><Ibidem, p. 47/footnote>. Cele trei falii
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
de Kant În Întemeierea metafizicii moravurilor și În Critica rațiunii Practice. De aceea, pentru a obține claritatea În legătură cu principiile eticii, nu există nici până astăzi o cale mai scurtă decât studiul filosofiei morale la Aristotel și la Kant”. Remarcabila contribuție axiologică În domeniul moralei și al filosofiei dreptului, a lui Paulsen, adesea ignorată, se repercutează cu valențe edificatoare În filosofia occidentală a secolului al-XX lea prin Giorgio del Vecchio și Mircea Djuvara. Capitolul III Conștiința juridică. Imperativele formale și acțiunea liberă
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
este - trebuie reamintit - realizarea dreptății, a acestei legi supreme pe care nici un arbitru nu ar putea s-o abolească dar care viețuiește și locuiește În toate conștiințele și impune fiecăruia respect al demnității sacre și al naturii umane. 2. Dimensiunea axiologică a subiectiv obiectivului. Normativitate și normă juridică Reflecția care Își dobândește cunoașterea sistematică În etică pleacă, după cum se tot afirmă, de la a vrea (Wollen) și de la a trebui (Sollen). Vrerea este năzuința către un scop, prin atingerea căruia este satisfăcută
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
de drept. Dreptul obiectiv și dreptul pozitiv. Bilateralitate. Generalitate. Imperativitate. Coercibilitate 1. Dreptul obiectiv În maniera deschis neokantiană, normativistă și imperativistă, manieră care a consacrat numele unor Wilhelm Windelband, Heinrich Rickert, Ernst Cassirer etc, Giorgio del Vecchio asumă consecvent perspectiva axiologic: „Conceptul dreptului - scria filosoful jurist - aparține categoriei valorilor; nu se confundă nici cu faptul, nici cu existența fizică, care Îi este subordonată. «A fi conform dreptului» Înseamnă ceva mai mult și mai diferit decât a exista, sau putința de a
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
libertate, care, prin natură, aparține „În chip egal tuturor”, nu ar trebui să fie abolit „chiar sub forma legii printr-un vot”, În oricare ar fi adunarea (parlamentul). Într-o manieră idealist-romantică (Fichte-Hegel), Giorgio del Vecchio Își proiectează opțiunea etatistă axiologică, de factură neokantiană (Paulsen, Cassirer): „Nici o lege, cu adevărat, ab hominibus inventa, nu poate distruge legea care singură justifică existența Însăși a Statului și deci, de asemenea, existența și autoritatea organelor sale”. Nu trebuie să uităm niciodată, conchide juristul italian
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
8. Teoriile dezvoltării economice și, mai ales, teoria modernizării așa cum a fost ea inițial formulată nu au ajuns la un grad de coerență internă satisfăcător, printre altele, din simplul motiv al perspectivei lor eurocentrice, al „parazitării“ cu norme și criterii axiologice proprii Europei Occidentale. Comentând asupra acestui aspect, Immanuel Wallerstein 9 sublinia că toată zbaterea analitică în jurul acestei chestiuni a fost un moment penibil al anilor ’60. • Walt W. Rostow, The Stages of Economic Growth, Cambridge, 1960. • Alex Inkeles, Making Man
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
au reclamat studiul aleatoriu al unui domeniu atât de important și au subliniat necesitatea constituirii comunicării ca domeniu de cercetare autonom. Această tendință - de altfel, perfect justificată de evoluția ariilor de cercetare - ne introduce concomitent într-un impas de sorginte axiologică și epistemologică. Demersul în cauză trebuie să răspundă la o întrebare simplă în aparență: poate comunicarea să fie disociată de procesele psihosociale pe care le însoțește și care i-au stat drept justificare la propria naștere? Această dualitate este deopotrivă
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
de a recupera decalajul față de Europa (ceea ce este propriu doar unui critic de vocație), după cum Eminescu, dimpotrivă, a manifestat recunoaștere față de spiritul tutelar maiorescian, tocmai în baza privilegiilor mereu însoțite de primejdii existente în dialogul dintre cel care inițiază, analizează axiologic și partenerul mai tânăr, talentat, genial chiar, aflat însă la început de drum. Alchimia relației conturează subtilitate și adâncime, deopotrivă intelectuale și sentimentale: "Orice <<pătrundere>> în Celălalt, prin persuasiune sau amenințare (...) se învecinează cu eroticul și îl declanșează. Încrederea, oferta
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
proiectează în lumea pământească (s. n.). Luceafărul este deopotrivă În lume și Deasupra ei (s. n.). Scinzându-se, ar obține mai multe și adevărate răspunsuri la întrebarea Cine sunt eu?, iar, la nivelul discursului 261, se conturează, astfel, unul autoreferențial, aproape la cotele axiologice moderne. Dacă trebuie aleasă o denumire pentru o astfel de încercare, atunci ar fi sugestivă aceea de autoproiecție contextuală 262 reprezentarea Autorului se inserează în Operă al cărei creator se declară. Un studiu prea puțin remarcat de critici, semnat de către
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
de lumină, când se observă, că acestea se regăsesc și în principalele tipuri de discurs cognitiv istoric elaborate de om: magico ritualic, mitic, inițiatic, religios, filosofic, artistic, științific și tehnologic, dar are în funcție de parametri și o corespondență ontologică, gnoseologică sau axiologică etc. în ansamblul acestor accepțiuni (între care un loc privilegiat îl ocupă cea tehnico-științifică), atunci se definește lumina din spațiul complex C pentru a descrie în termenii pulstonicii particularitățile unei lumini universale definite astfel, chiar prin constatarea, că două sisteme
Fitoterapie clinică by Mihai V. Botez, Viorel D. Donţu () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2099]
-
mai târziu cineva a frecventat un cerc, un grup, un mediu cultural și ideologic de o anumită nuanță îl marchează pentru tot restul vieții. Din cele spuse până aici rezultă că, prin caracteristicile sale, contextul induce tabele valorice, determină sistemul axiologic, propune norme și stiluri de conduită. Cercetătorii din prima linie a fenomenului reprezentărilor sociale invocă „efectul contextului” asupra acestora (Abric și Guimelli, 1998). Toate referințele la context descriu mai degrabă o realitate culturală, exprimată prin norme și practici culturale, rod
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
a putea depăși dificultățile propriului lor relativism științific”, aprecia George Uscătescu (1987, p. 53). Întrucât valoarea este un principiu ordonator inevitabil, atât la nivel individual, cât și social, conceperea oricărei activități umane care să transgreseze raportarea la valori și impregnarea axiologică a demersului în sine devine problematică. Relativismul absolut s-a dovedit a fi la fel de contraproductiv ca obiectivitatea absolută. El a fost o reacție de contrabalansare care, potrivit și lui G. Vattimo (într-un interviu din 1992), trebuie depășită ca moment
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
lume „dezvrăjită”, eliberată de marile metanarațiuni legitimatoare nu este o lume derizorie și precară, ci una, așa cum o numea Rorty, contingentă, care acceptă (și faptul) că „mintea e o facultate creatoare de poezie” (Trilling, în Rorty, 1998, p. 82). Impregnarea axiologică este inevitabilă, pentru că adoptarea unei teorii este, până la urmă, ghidată de valorile noastre. Faptele empirice singure susțin și contribuie la construcția teoretică, dar nu determină în mod necesar adoptarea ei. Astfel, teoriile nu sunt adevăruri absolute, ci au un grad
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
o imagine cât mai aprofundată, o ultimă clasificare pe care o invocăm ia drept criteriu conținutul propriu-zis al temelor. Clasificarea aparține unor specialiști din cadrul SLO (Institutul Național de Dezvoltare Curriculară din Olanda). Aceștia propun o categorizare tematică și o categorizare axiologică 1. a) Categorizarea tematică surprinde sintetic categoriile tematice largi cele mai frecvente în care se pot încadra TCC. Unele TCC sunt atât de largi, încât pot fi alocate către mai mult de o categorie specifică. Tabelul 3. Categorizarea tematică b
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
a) Categorizarea tematică surprinde sintetic categoriile tematice largi cele mai frecvente în care se pot încadra TCC. Unele TCC sunt atât de largi, încât pot fi alocate către mai mult de o categorie specifică. Tabelul 3. Categorizarea tematică b) Categorizarea axiologică pornește de la premisa că valorile joacă un rol foarte important în cadrul TCC, pentru că ele sunt în același timp puncte de plecare și rezultate așteptate ale învățării. Este vorba, în principiu, despre o reorganizare a acelorași teme prezentate anterior în funcție de valorile
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
foarte important în cadrul TCC, pentru că ele sunt în același timp puncte de plecare și rezultate așteptate ale învățării. Este vorba, în principiu, despre o reorganizare a acelorași teme prezentate anterior în funcție de valorile la a căror formare contribuie. Tabelul 4. Categorizarea axiologică Indiferent de modalitatea și criteriile de clasificare ce conduc la o paletă extrem de diversă de TCC, pot fi identificate două caracteristici extrem de importante, care constituie încă un argument pentru caracterul de complementaritate în raport cu curriculumul tradițional: atenția specială acordată valorilor și
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
exercițiilor de dramaturgie și poezie, a fost ispitit de fabulos și de barochism, s-a lăsat sedus de aluviuni culturale și de exotism. Așadar, o izbitoare luxurianță verbală, slujind o „imagine senzorială”, apreciată chiar și de inamici. Și un relief axiologic accidentat, făcând saltul de la gestațiile îndelungate, răbduriile rescrieri, lunga așteptare (ca în cazul romanului Groapa) până la nerăbdarea de a încredința tiparului orice rând așternut, autorul sperând la monumentalitate; remarcabil tehnician în nuvelistică, scriitorul a sfârșit în opulență epică, etalând conspecte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
mai târziu, cineva a frecventat un cerc, un grup, un mediu cultural și ideologic de o anumita nuanță îl marchează pentru tot restul vieții. Rezultă, din cele spuse până aici că, prin caracteristicile sale, contextul induce tabele valorice, determină sistemul axiologic, propune norme de conduită, stiluri de comportament. Cercetătorii din prima linie a fenomenului reprezentărilor sociale numesc acest fenomen: "efectul contextului" (Abric, Guimelli, 1998). Toate referințele la context descriu mai degrabă o realitate culturală, exprimată prin norme și practici socio-culturale, rod
Prelegeri academice by ADRIAN NECULAU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92371]
-
premisa că ceea ce este inevitabil din punct de vedere rațional este și real, rămâne totuși adevărat că o asemenea premisă este o afirmație fundamentală a gândirii umane 20. În final, se arată că dovezile sunt deplasate din punct de vedere axiologic. Cu toate că Immanuel Kant a renunțat la unele dovezi raționale în favoarea existenței lui Dumnezeu, el a susținut că din punct de vedere moral este necesar să îl postulăm pe Dumnezeu. Această deplasare de la ceea ce este raționalmente necesar la ceea ce este moralmente
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
22. Nu toți gânditorii religioși moderni sunt de aceeași părere cu Kant în ce privește nevoia de a-L postula pe Dumnezeu pentru garantarea împlinirii datoriei morale. Există și gânditori care susțin că dovezile teiste ar fi deplasate din punct de vedere axiologic. Ei consideră că dacă există vreo valoare în dovezile teiste aceasta ar putea fi greșit plasată. Care este de fapt valoarea dovezilor și unde este locul lor în ansamblul experienței religioase? Geisler răspunde unei întrebări de acest fel printr-o
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
argumente teiste. Pe de altă parte, teiștii nu trebuie să permită niciodată ca nevoile imediate ale oamenilor să îi facă să excludă orice considerații ale problemelor ultime ale vieții. În concluzie, dovezile nu sunt neapărat deplasate din punct de vedere axiologic. Este tot atât de esențial ca oamenii să fie convinși că există un Dumnezeu înainte de a se încrede în El, pe cât de esențial este pentru un mire să fie convins că există o mireasă lângă el în fața altarului, înainte de a spune "Da
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
a respinge argumentele teiste nu este pe deplin nejustificată, chiar dacă a fost fundamental negativă și sceptică. Dovezile raționale sunt adesea considerate neconvingătoare din punct de vedere psihologic, lipsite de validitate logică, deficiente sub aspect epistemologic, inadecvate ontologic și/sau deplasate axiologic. Cu toate acestea, teistul trebuie să susțină existența lui Dumnezeu și importanța practică a acestui adevăr pentru nevoile practice ale oamenilor. Pe lângă experiența religioasă este nevoie și de rațiune pentru a le da oamenilor asigurarea că există un Dumnezeu. Pe
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]