381 matches
-
libertății : libertatea omului complet și libertatea completă a divinului. Pentru articularea acestor trei trepte ale libertății, modernitatea tîrzie oferă, ca orice altă epocă, suporturi și piedici specifice, de altfel corelate. Ea oferă sprijin tocmai în măsura în care, alături de relieful puternic, de necesitatea axiomatică pentru noi a libertății individuale, avem conștiința insuficienței ei, admitem că e vorba despre o libertate incompletă, limitată, de vreme ce se referă doar la ființa noastră socială; că e vorba despre o libertate superficială, de vreme ce se referă doar la aspectul cel
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
acolo unde referințele sînt la trei ipostaze spirituale care, parțial, interferează: înțeleptul, cărturarul și vorbărețul (Valeriu Anania, în traducerea pe care a făcut-o Bibliei, folosește vocabula întrebător pentru ultimul dintre termeni). Formulăm însă, de pe acum, un adevăr cu valoare axiomatică, o suită de convingeri pe care le vom împărtăși sau nu abia la urma demersului nostru: cărturarul, personajul care ne interesează aici și acum, face parte din elită, e un fel de holomer al acesteia, iar puterea pe care o
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
îi unește, iar politica îi dezbină. Aveam să constat însă, nu după mult timp, că formularea celui ce a debutat în cultură română cu un provocator volum de critică intitulat Nu era departe de a încapsula în ea un gînd axiomatic. Și asta cu atît mai mult cu cît, în varii ipostaze vremelnice, oamenii de cultură au convertit, aproape instant, pe solidar în solitar, ca să invocăm un aparent joc lingvistic sugerat de Albert Camus. Și tot o răsturnare de sensuri avea
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
independent, de către Lobacevski și Bolyai a geometriei neeuclidiene. Pentru a înțelege mai bine ce a condus la această descoperire, trebuie să ne reamintim câteva lucruri despre geometria lui Euclid. El a realizat prima mare dezvoltare în matematică prin descoperirea metodei axiomatice și aplicarea ei la geometrie. Această metodă poate fi considerată una dintre cele mai mari realizări a matematicii antice. Foarte pe scurt, metoda axiomatică constă în derivarea de adevăruri despre un anumit domeniu de studiu, cu ajutorul logicii, dintr-o mulțime
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
lucruri despre geometria lui Euclid. El a realizat prima mare dezvoltare în matematică prin descoperirea metodei axiomatice și aplicarea ei la geometrie. Această metodă poate fi considerată una dintre cele mai mari realizări a matematicii antice. Foarte pe scurt, metoda axiomatică constă în derivarea de adevăruri despre un anumit domeniu de studiu, cu ajutorul logicii, dintr-o mulțime relativ mică de axiome. În cadrul geometriei sale, Euclid distinge între axiome adevăruri considerate ca nemijlocit certe (de exemplu: "întregul este mai mare decât partea
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
nici evidente și nici adevărate 28; de fapt nici nu pot fi considerate judecăți, ci sunt cel mai corect privite ca fiind funcții propoziționale 29. Ele sunt lipsite de înțeles și exprimă doar relații între termenii primitivi nedefiniți ai sistemului axiomatic din care fac parte. Mai mult, un astfel de sistem axiomatic nu trebuie nici măcar să fie categoric 30. Un sistem geometric privit prin prisma acestei noi viziuni asupra axiomelor nu trebuie să stea în nici un fel de relație cu vreo
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
Hilbert structura geometriei este separată cu totul de orice conținut. Am vorbit la începutul acestei secțiuni despre două rezultate pe care l-ea produs reexaminarea fundamentelor geometriei euclidiene. Cel de-al doilea astfel de rezultat constă în găsirea unor fundamente axiomatice riguroase pentru geometria euclidiană și pleacă de la observarea faptului că postulatele lui Euclid sunt insuficiente pentru derivarea pur logică a unora dintre teoremele geometriei sale. Putem lua drept exemplu demonstrația oricărei teoreme în care se presupune că între două linii
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
a asistat la o transformare gradual a matematicii de fapt, o revoluție gradual (dacă asta nu este o contradicție în termeni)" (Kleiner 1991: 304). Am văzut mai sus ce fel de transformări "revoluționare" s-au produs în geometrie, analiză și axiomatică. Un alt domeniu matematic în care au avut loc transformări a fost aritmetica. Spre sfârșitul secolului nouăsprezece, matematicienii au reușit să axiomatizeze și aritmetica. Primul care a produs un astfel de sistem a fost Dedekind în 1888, urmat la numai
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
nouăsprezecelea privește viziunea supra matematicii care decurge din reexaminarea fundamentelor geometriei 65. Această reexaminare a avut ca rezultat o nouă viziune asupra axiomelor, care, la rândul ei, a condus la o nouă viziunea asupra geometriei, și anume că un sistem axiomatic în întregime formal care nu trebuie să stea în nici un fel de relație cu vreo intuiție de a noastră și nici nu trebuie să fie despre structura lumii. Pozitiviștii logici s-au folosit de această viziune pentru a promova o
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
definiție implicită și o definiție concretă..." (Skorupski 2005: 59). Răspunsul la problema coordonării nu poate fi luat ca un răspuns și pentru problema aplicabilității. Pentru a se răspunde la această problemă ar trebui să se explice de ce, un sistem matematic axiomatic care primește o astfel de interpretare fizică, dar la care s-a ajuns datorită "amuzamentului" matematicianului care s-a gândit să introducă schimbări arbitrare în alt sistem, este atât de util fizicianului. Dar un astfel de răspuns nu este de
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
la cel de-al doilea sens al întrebării "ce sunt teoriile științifice?". În filosofia științei găsim două răspunsuri care s-au impus: viziunea sintactica și viziunea semantica. Conform viziunii sintactice, teoriile științifice sunt cel mai bine înțelese ca fiind sistema axiomatice în care termenii teoretici primesc o interpretare parțială observațională. Ele sunt identificate cu o anumită formulare lingvistică și pot fi luate, astfel, ca fiind entități lingvistice. Suppe oferă următoarea listă de trăsături caracteristice pentru această viziune: teoria constă în legi
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
pe construcția lui în spațiu" (CRP, p. 224). 26 Pentru mai multe detalii legate de viziunea lui Helmholtz cu privire la geometriile neeuclidiene a se vedea DiSalle (2006b) și, în special, DiSalle (2006a). 27 După Resnik, "Hilbert a crezut că metoda sa axiomatică a creat posibilitatea unei cercetări riguroase a independenței postulatului paralelelor" (Resnik 1974: 387). 28 În această nouă viziunea asupra axiomelor, accentul nu se mai pune decât pe problema relației deductive dintre propoziții, problema adevărului lor fiind lăsată deoparte. Pentru mai
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
de consecință, și numele proprii ale personajelor sunt susceptibile de a fi motivate, de a avea un sens ocult care să participe la scenariile oculte imerse dincolo de suprafața textului. Așadar, când totul e semn, orice nume e semn - aceasta e axiomatica studiului; pe cât de simplă pare, pe atât de spectaculoase sunt complicațiile pe care le dezvoltă. Mai întâi, este refăcută discuția dintre Hermogene și Cratylos despre arbitrariul lingvistic, adaptată la tema studiului și trecută prin bibliografia autohtonă recentă, de la Noica la
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
le nom. Cum proza francezilor în cauză e, cu excepția parțială a lui Balzac cel din Séraphîta, mult mai puțin permeabilă pentru fluidele fantasticului decât cea a lui Eliade, e oarecum suprinzător să constați tranșanța de ton cu care ele confirmă axiomatica Monicăi Borș, dedusă dintr-o proză fantastică pură și dură - ceea ce, firește, nu face decât să confirme o dată în plus volumul autoarei noastre. Iat-o, de pildă, pe Christine Klein-Lataud pledând pentru "încărcarea", ba chiar "supraîncărcarea de sens" a numelui
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
dincolo de suprafața aparent inertă a numelui personajelor, așteptau să fie descoperite. Studiul nu doar că propune sau elucidează chestiuni obscure ale prozei fantastice a lui Eliade (chiar și numai acest fapt ar fi fost lăudabil, de altfel); construind sofisticat pe axiomatica aceasta simplă, el reușește pur și simplu să adauge o dimensiune cu totul nouă lumilor lui Eliade. O dimensiune care, în latență, era acolo, contrasă în onomastica aceasta aparent arbitrară; a fost nevoie doar de cineva care să chestioneze motivația
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
și fabuloasă. Încrezător în ideile de progres și evoluție socială, adept al ordinii în natură și societate, al ameliorării condiției umane, al libertății și drepturilor omului economice, de expresie, religioase al credinței în egalitatea fundamentală, pe care o considera valoare axiomatică și în guvernare. În opinia sa, omul simplu, cetățeanul trebuie privilegiat de orice guvernare, care trebuie să aibă în vedere progresul planificat și abolirea sclaviei. A fost adept al votului universal pentru bărbați, al unei adunări legislative unicamerale, care să
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
sinteză (cum ar fi, de exemplu, termodinamica). Până în present, toate exemplele sinergeticii aparțin științelor particulare. Ea are un singur principiu: principiul cooperării și subordonării. În afara de aceasta, sinergetica nu are principii și concepte primare, nu se prezintă ca o știință axiomatică. Sinergetica apare ca un domeniu de sinteză, ca o reacție la tendința de fărâmițare a științei și la informația supraîncărcată cu un număr imens de detalii care ascund esența lucrurilor. Apărând într-un moment propice, când, datorită unor diversificări fără
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
reduc la următoarele idei: Dacă în urmă cu mai bine de optzeci de ani postmodernismul, început în anii 1920 (trecând prin dezvoltările filosofice ale unor Derrida, Baudrillard, Foucault, Barthes,Heidegger, Wittgenstein, Kierkegaard, Barth, Nietzsche, și ajuns la diversele sale accepțiuni axiomatice de maturitate, ce au parcurs cu stoicism drumul de la un Olson, Howe și Levin, și până la un Jencks, Jameson sau Lyotard), păruse că va vindeca eclipsele majore ale unui secol care, pentru Occident, a însemnat mai ales gestionarea războiului, iată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
ca argument (pretext) pentru situarea noastră în salonul refuzaților (NATO, Uniunea Europeană). O democrație în vârstă de câteva luni, așa cum afirmă președintele, ne situa într-o zonă de risc mai mare decât eram în realitate. b) Democrația a căpătat un caracter axiomatic. Odată ce o proclamăm și suntem conduși de cei ce o întrupează, nu mai e nimic de demonstrat. Ceea ce avea și are de făcut actuala coaliție guvernamentală este să faciliteze, la nivel normativ și executiv, funcționarea componentelor care se aflau deja
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
sa a ajuns la final, epuizându-și toate resursele, ca și cum deja individualitatea lui nu mai este, actul sinuciderii doar confirmând o asemenea realitate implacabilă. Astfel, după ce este profund neatent în ce privește ideea complexă a lumii și a trăirii întru lume, respingând axiomatica acesteia, sinucigașul își manifestă aceeași radicală neatenție în raport cu ființa sa individuală și o devalorizează. Aici, moartea ca act absolut înghite, asimilează decompozabil orice atenție și importanță acordată vieții și identității personale. Dar, în nihilismul său funebru, sinucigașul nu acordă actului
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
de suprafețele unui material dur. Sfâșierea fulgeră totalitatea mundană care se despică în nesfârșite segmente dezordonate precum o pânză supusă exercitării unor forțe de întindere nestăvilite. De-compoziția ce survine aici anulează reperele și statutele curente ale vieții mele cotidiene. Axiomatica ce părea inviolabilă este topită în sensul că toate valorile pe care le-am investit în diferite structuri sau persoane, toate imaginile pe care le-am stabilizat în raport cu mediul ce mă învăluia se prăbușesc haotic. Astfel, îmi pierd reperele ce
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
pulsiunea mea de conștiință, anulându-mi orice sortire pozitivă. În cea de-a treia versiune apocaliptică, să presupunem că sunt, deasemenea, un membru optimist al unei societății plină de încredere în sine. Viciul domnește sub aparența libertății, iar progresul fără axiomatica iubirii se dorește a fi reperul fundamental pentru dinamica mundană. Lumea funcționează eficient-mașinal, fără situaționarea în problematic, ființa umană nu își mai ridică probleme, ci doar ecuații ce trebuie rezolvate puctual, fără apelul la alt tip de considerente, cum ar
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
de Conștiință. Fost disident în anii 80, a devenit după revoluție un promotor al drepturilor omului și minorităților. Este director al Noii Reviste de Drepturile Omului. A colaborat la mai multe ziare și periodice și a publicat, între altele: Sistemele axiomatice ale logicii limbajului natural. Funcții și operaționalizare (ALL, 1992); Spre o filozofie a disidenței (Litera, 1992); Cel mai iubit dintre ambasadori. Cohen Stork în dialog cu Gabriel Andreescu (ALL, 1993); Patru ani de revoluție (Litera, 1994); Polemici neortodoxe (Noesis, 2001
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
dacă se ține cont de faptul că, pentru binele pacientului următor, asistența acordată pacientului actual trebuie să fie eficientă și din punct de vedere al costurilor (3). Din păcate, abordările idealiste ("hippocratice") ale acestei probleme se izbesc de o realitate axiomatică și anume că oricât de mari ar fi resursele financiare (individuale sau la nivel de grup), cheltuieli mai mari într-un anumit scop înseamnă reducerea cheltuielilor pentru alt scop. Modul în care se alocă fondurile într-un sistem de asigurări
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
de glorie, comunitatea religioasă să reprezinte un sistem de referință de la sine înțeles, s-au deteriorat și au devenit perimate. Biserica și-a pierdut din autoritate și putere, iar acele elemente care au oferit acestei instituții un statut privilegiat și axiomatic, s-au diluat și s-au pierdut odată cu modernitatea. În regimul anterior apariției și impunerii statului liberal (mai exact ne referim la occidentul medieval), Biserica Catolică a avut un rol foarte important în evoluția societății. Repoziționarea ei începând cu perioada
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]