375 matches
-
Totuși, teoria lui despre republică este coerentă și atractivă. Ba chiar și gustoasă, dacă s-ar promulga și „legea de murături". Cărei norme i se subsumează această teorie? Este rațională, mistică, absurdă, fantastică? Nici una, nici alta. Convingerile lui Leonida sunt axiomatice, nu el se înclină în fața realității, ci realitatea se pliază canoanelor lor. Trei mari valori sunt axiomele sale - trei mari mofturi: Garibaldi, Republica și procesul de degradare a Ideii în ipohondrie, trecând prin fandacsie. Universul construit în tiparul acestor teorii
Profilul științific al moftangiului by Vladimir SIMON () [Corola-journal/Journalistic/6774_a_8099]
-
un limbaj contemporan cu sămănătorismul și păsunismul", "praf în ochii naivilor" din partea unor "maeștri ai eschivei" - "lupi în blană de oaie" ș.a.m.d. Curios e însă că, în timp ce în pagina hebdomadarului literar falimentul cinematografiei buftene apare că un adevăr axiomatic, demn să treacă în proverb, mai nimic din asemenea evidente nu aflăm la rubricile de specialitate și sub semnături așijderea, în alte publicații culturale ori chiar de profil aplicat. Fiindcă în privința instanțelor publice abilitate - cum ar fi Centrul Național al
Falimentul cinematografiei buftene si sfîrsitul criticii cameleonice by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/17667_a_18992]
-
raport concret, mai cu seamă într-o perspectivă modernă, o atare conexiune e intenabilă și sub raport teoretic, căci structura artistului e capabilă a încerca, în principiu, diverse forme de expresie ce nu s-ar putea împiedica de-o interdicție axiomatică, extranee fibrei sale intime. Nu voi da citate nici din Baudelaire, nici din Croce, nici din E. Lovinescu, nici din G. Călinescu. Îmi place însă sintagma utilizată de dumneavoastră, ,fixuri de artist". E simpatică în grația-i ușor maniacală. Poate
Interviurile româniei literare cu Gheorghe Grigurcu by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10725_a_12050]
-
regăsea larma cotidiană, l-ai desenat de șaptezeci și șapte de ori, ca să-ți arăt linia care îl anulează, făcându-l inofensiv prin adulație sau derâdere?". Alteori, ca în cea de-a treia proză - Labirint - lectorului i se servesc formulări axiomatice de genul: Unde sfârșește viața începe arta sau, mai precis, unde nu e artă, câtă mai viață!" sau " Când oamenii mor și zeii nu, încă mai mult, când există zei făcuți bucăți și unii oameni întregi (...) ar fi mai drept
Hărți inexistente by Ioana Băețica () [Corola-journal/Journalistic/16226_a_17551]
-
nu este o formă a lucrurilor care le ar fi cumva proprie în ele însele” și că „ceea ce numim obiecte externe nu sunt altceva decât simple reprezentări ale sensibilității noastre”. Personajele sunt organizate, la nivelul tehnicii de construcție, pe principiul axiomatic al antinomiei, ce va constitui premisa acelui “coincidentia oppositorum”, prezentat ca principiu al cauzalității: fratele “cel mai mare era harnic , grijuliu si chiabur, pentru că unde punea el mâna, punea și Dumnezeu mila, dar n avea copii”, iar cel mic era
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ştefan Fînariu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_952]
-
în tehnologie, cunoașterea însăși a suferit schimbări majore. „Ceea ce a devenit decisiv pentru organizarea deciziilor și direcția schimbării constă în centralitatea cunoașterii teoretice (s. n.), primatul teoriei asupra empirismului și codificarea cunoașterii în sisteme abstracte de simboluri care, în orice sistem axiomatic, pot fi utilizate pentru a clasifica multe, diferite și variate arii ale experienței” (Bell, 2000, 20). Întreprinderile proprii societății conduse prin cunoaștere trec de la tehnologiile mecanice (la care „programul”, „algoritmul” se află „în capul” omului care le servește) spre cele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
pasiunilor, rebel la exigențele locuinței sau ale sălii de Întruniri.“ Mai Încolo citim: „Le Corbusier Înțelege că o casă e o mașină de trăit, definiție care pare să se aplice mai puțin Taj Mahalului decât stejarului sau peștelui.“ Atari afirmații, axiomatice sau demne de panseurile lui Gâgă, au provocat atunci, pe lângă stupoarea multora, amenințările lui Gropius și Wright, loviți În cetatea lor cea mai intimă. Restul broșurii torpilează Cele șapte lămpi ale arhitecturii de Ruskin, dezbatere care acum ne lasă reci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
criteriul lui Pareto), nici prin vreo definiție a optimului social. 4.2.2.3. Teoremele imposibilității ale lui Arrow și Sen În continuarea contribuțiilor lui John Kenneth Arrow, o serie de lucrări au extins problema alegerilor colective, adoptînd o abordare axiomatică și normativă. Sunt definite un anumit număr de postulate ce s-ar dori unanim recunoscute ca norme minimale pentru ca o procedură de alegere colectivă să fie respectată. În continuare, se caută, printr-un raționament matematic, dacă există reguli ale alegerii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
Prin urmare, nu mai avem de-a face cu o trădare, ci pur și simplu cu eliminarea adversarului „bunului Dumnezeu” gnostic. Exegeza gnosticilor utilizează, după cum se știe, provocarea și paradoxul. Ea reabilitează principalele personaje negative ale Bibliei, plecând de la principiul axiomatic că versiunea oficială reprezintă, de fapt, o scriere ideologică inspirată de acel Demiurg Rău, creator al lumii sublunare, vrăjmașul Dumnezeului adevărat, la care, desigur, se închină doar ei, gnosticii. Astfel, șarpele, Cain, Iuda etc. devin simboluri pozitive, întrucât sunt opuse
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Cu acest prilej, profită să se deplaseze și în alte orașe din Germania și să viziteze Olanda. 1942 Este numit profesor la catedra de algebră de la facultate, urmând să nu se mai ocupe cu precădere, ca până atunci, de fundarea axiomatică sau grupal-teoretică a geometriei, ci să se dedice în exclusivitate problemelor de algebră, pentru ca abia în ultimii ani de viață, din 1958 încolo, să se reîntoarcă la geometrie și să studieze spațiile, care sfârșesc prin a ajunge să fie desemnate
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
născândă de critică generală, de-a o traduce în termeni de prozodie și de-a o rezolva în felul lui. punde unui moment mai dezvoltat al conștiinței critice. O prelungește pe cea a lui Edgar Poe, la fel cum gândirea axiomatică și cercetările globale ale geometrilor din preajma lui 1900 completează simplele preocupări metodologice și studiile infinitezimale locale ale precursorilor lor. Căci, așa cum am mai spus, cu Hilbert se cuvine să-l comparăm pe Moréas. Ceea ce-l preocupă pe Hilbert este numărătoarea
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
fără să piardă din vedere omogenitatea și unitatea întregului. Astfel cercetarea matematică majoră primește o organizare și orientare învecinate cu aceea a funcțiunii poetice, care, apropiind prin metaforă elemente disjunte, desfășură structura identică a universului sensibil. La fel, prin fundarea axiomatică sau grupal-teoretică, matematicele asimilează doctrinele diverse și slujesc scopul ridicat de a instrui de unitatea universului moral al conceptelor. În acest chip ele încetează de a mai fi o laborioasă barbarie, ci, participând la desăvârșirea figurii armonioase a lumii, devine
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
și "datum"-ul noțiunilor, tulbură oglindirea lor în spirit. Astfel, recurgând la un exemplu binecunoscut din teoria funcțiunilor, stăpîniria completă a funcțiunilor analitice de variabilă complexă o dă nu reprezentarea lor prin integrale sau prin serii de puteri, ci tratamentul axiomatic inaugurat de Riemann. * Câteodată prejudecata algoritmică poate falsifica pe de-a întregul prețuirea dificultății unei probleme. Cam pe la începuturile aritmeticei moderne (a doua jumătate a veacului al XVIII-lea) așa numita teoremă a lui Wilson (produsul numerelor naturale până la p-
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
când se ocupase întrucîtva cu matematicele, a fost publicată fără demonstrație, de un matematician profesionist Waring, care s-a înșelat cu totul asupra dificultății ei. Aceasta a dat prilej lui Gauss să formuleze pentru întîia dată opoziția între "algoritmic" și "axiomatic" (sau "noțional") în următoarele rânduri celebre, care au impresionat atâta pe Dedekind și stau la originea noului stil: "Sed neuter demonstrare potuit, et cel, Waring fatetur demonstrationem eo dificilorem videri, quod nula notatio fingit possit, quae numerum primum exprimant. Ad
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
societății socialiste multilateral dezvoltate. Dar fiindcă versul era precedat de cel cu „Nu uita când ești voios”, mi s-a părut că am și explicația. Omenii nefericiți și cronic triști capătă o umanitate la fără frecvență. Una mai degrabă abstractă, axiomatică. Mi-am dat de fiecare dată mâna cu enoriașii bisericii catolice, la sfârșitul slujbelor lor. Nu avem același obicei în biserica noastră. Dar în seara aceea de Ajun, țin minte că ne-am îmbrățișat unii pe alții, că ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
ponens, într-o entimemă sau într-un sorit? Nimic, numai relații pure. Iei un grup de operații logice, stabilești niște proprietăți ale lor, prezinți proprietățile sub forma unor axiome și dai câteva reguli de derivare. Așa îți iese un sistem axiomatic. Nu știi unde se potrivește teoria ta axiomatică? Nu-i nimic, creezi o mulțime de obiecte pe care stabilești niște funcții de aplicație și ai un model, o lume posibilă în care teoria ta devine adevărată. E fascinant, e culmea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Nimic, numai relații pure. Iei un grup de operații logice, stabilești niște proprietăți ale lor, prezinți proprietățile sub forma unor axiome și dai câteva reguli de derivare. Așa îți iese un sistem axiomatic. Nu știi unde se potrivește teoria ta axiomatică? Nu-i nimic, creezi o mulțime de obiecte pe care stabilești niște funcții de aplicație și ai un model, o lume posibilă în care teoria ta devine adevărată. E fascinant, e culmea solipsismului și a libertății: construiești o teorie consistentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
fel cum nimic din ceea ce îi privește pe ceilalți nu este, și nici nu trebuie să fie, obligatoriu pentru mine. Îmi pare rău. Prin felul în care pronunțase cuvintele acestea, Victor dorise anume parcă să le imprime dinadins un caracter axiomatic. Dar, cu toate că le spusese hotărât, o făcuse, totuși, blând și cu bunătate în glas, iar micile inflexiuni avute de el pe alocuri dovedeau încă o dată faptul că, în fața unui suflet care te iubește, și vorbele cele mai aspre se apleacă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
în grija Primăriei. „Povestea asta cu orologiul a înnebunit toate babele din târg, chiar și pe mulți oameni cu minte!” i-a zis Filozofului Profesorul. „Nu m-a zăpăcit, dar m-a pus pe gânduri...” a mormăit Filozoful. „Sistemul meu axiomatic - infailibil, credeam - cade...Uneori, nu înțelegem fiindcă nu acceptăm... Nu permitem agresiuni asupra limitelor noastre...” „Și dacă, prin absurd, ar fi - să zicem - vorba de o minune?” l-a zgândărit Profesorul de naturale. „Formația și structura noastră ne împiedică să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
lentă și nu Îndeajuns de „abilă“, și uneori sugerau că aceste defecte ar putea fi Îndreptate prin creșterea raportului dintre dialog și narațiune, ca și cum nu ar fi existat suficiente momente importante În viață din care dialogul era exclus În mod axiomatic (ca de exemplu, un om care stă Întins În pat și meditează asupra norocului său). Dar, dacă doreau dialog, avea să le dea dialog - și Vârsta ingrată abia dacă mai conținea altceva - și atunci să vedem ce mai aveau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
fel cum nimic din ceea ce îi privește pe ceilalți nu este, și nici nu trebuie să fie, obligatoriu pentru mine. Îmi pare rău. Prin felul în care pronunțase cuvintele acestea, Victor dorise anume parcă să le imprime dinadins un caracter axiomatic. Dar, cu toate că le spusese hotărât, o făcuse, totuși, blând și cu bunătate în glas, iar micile inflexiuni avute de el pe alocuri dovedeau încă o dată faptul că, în fața unui suflet care te iubește, și vorbele cele mai aspre se apleacă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
spune de-a dreptul că toate acestea nu pot ieși din lucrarea oamenilor, ci din aceea a Îngerilor.” De asemeni, putem fi de acord cu Hubczejak când afirmă că orice filozofie nouă, chiar și atunci când se exprimă sub forma unei axiomatici pur logice În aparență, În realitate este asociată cu o nouă concepție vizuală despre univers. Aducând omenirii nemurirea fizică, Djerzinski a modificat În profunzime concepția noastră despre timp, este evident; dar cel mai mare merit al său, crede Hubczejak, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Numai că, În situația reală, punctul B nu este atât de ușor de găsit, chiar dacă pe caiet l-ați notat, ca și pe A, cu un ×, chiar dacă el, teoretic, el se află la capătul liniei drepte care constituie, În mod axiomatic, drumul cel mai scurt dintre cele două puncte. Pentru a ajunge În punctul B trebuie să vă bizuiți pe vocea interioară, pe râul alb care-și părăsește matca stabilă aflată Între rândurile tipărite spre a-și croi o alta de-
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
care face lecțiile cu noi... Numai să fim provocați, că totul începe să fie foarte frumos.” De remarcat este faptul că autoarea manifestă o anumită înclinație spre conținutul moralizator al întâmplărilor, extrăgând componenta creștină, pe care o prezintă cu valoare axiomatică: „Nu trebuie să uităm că roata se întoarce, este rotundă, ceea ce am dat, aceea ajungem să primim. Am făcut bine, bine primim. Am făcut rău, rău primim. Am uitat să-i vizităm pe cei dragi la sărbători sau nu am
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
reciproce). Expresiile indexicale verbale și nonverbale, deși potențial infinite, funcționează totuși în mod obișnuit ca niște clase limitate de răspunsuri, ca „tipificări”, potrivit persoanelor tipice și situațiilor standard. În dinamica practicii de zi cu zi, subiecții umani confruntă mereu sistemul axiomatic și codajul cu evenimente ce îl confirmă sau care ies din model. Parametrii situațiilor rămânând în limite normale, oamenii în general ajustează prin raționalizări temeiul evenimentelor ce nu se înscriu de la început în supozițiile și codurile existente, forțându-le să
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]