524 matches
-
două populații diferite ca origini, limbă și credință religioasă. Evoluțiile istorice ulterioare au dus la încercări reciproce de expulzare a unei populații de către cealaltă, motivată de neîncrederea în posibilitatea unei conviețuiri pașnice, exemplu grăitor al conflictului dintre civilizații. Astfel, minoritatea azeră din Armenia a fost expulzată definitiv în timpul cele patru valuri mari (1905-1906; 1918-1921; 1948-1950; 1988-1991). Fiecăreia din aceste perioade i-a corespuns un val similar de refugiați armeni către zonele majoritar armene din Transcaucazia rusă și mai târziu post-sovietică. In
Azerii din Armenia () [Corola-website/Science/304345_a_305674]
-
de 1.510.000 locuitori, dintre care 795 000 erau armeni, 575 000 erau "tătari din Azerbaidjan" iar 140 000, reprezentanți ai altor popoare. Între 1935-1978, prin hotărâri ale Sovietului Suprem din Armenia, au fost armenizate 465 de toponime turcofone (azere) din țară. În anii '30 conducerea Armeniei Sovietice a început procesul de revenire a denumirilor geografice cu sonoritate din limba turcă și azeră la armenești, indo-europene în origine. De o mare importanță a fost ordonanța Sovietului Suprem al Armeniei din
Azerii din Armenia () [Corola-website/Science/304345_a_305674]
-
popoare. Între 1935-1978, prin hotărâri ale Sovietului Suprem din Armenia, au fost armenizate 465 de toponime turcofone (azere) din țară. În anii '30 conducerea Armeniei Sovietice a început procesul de revenire a denumirilor geografice cu sonoritate din limba turcă și azeră la armenești, indo-europene în origine. De o mare importanță a fost ordonanța Sovietului Suprem al Armeniei din 3 ianuarie 1935 conform căreia au fost redenumite în limba armeană 51 de comune. Mai târziu, în decursul anilor 1945-1952 și în anii
Azerii din Armenia () [Corola-website/Science/304345_a_305674]
-
1991, conform decretului prezidențial, aceeași soartă au avut-o încă 97 de toponime. Una dintre problemele vitale ale Republicii Azerbaidjan (1918-1920) era normalizarea relațiilor cu Armenia vecină, unde conform recensământului din 1897, din 7 uezde (provincii rusești) în 4 uezde azerii erau ușor majoritari iar în 3 uezde armenii dețineau hotărâtor majoritatea. În condițiile în care Armata Otomană se apropia rapid și cu ostilitate declarată de frontierele Republicii Armenia, autoritațile armene se temeau în mod justificat de sabotaje și atrocitați din partea
Azerii din Armenia () [Corola-website/Science/304345_a_305674]
-
în 3 uezde armenii dețineau hotărâtor majoritatea. În condițiile în care Armata Otomană se apropia rapid și cu ostilitate declarată de frontierele Republicii Armenia, autoritațile armene se temeau în mod justificat de sabotaje și atrocitați din partea numeroasei populații islamice turcofone ("azere"). S-a trecut la o politica de intimidare si izgonire a turcofonilor din zonele strategice. Azerbaidjanul era vexat de această politică a Armeniei și de revendicările teritoriale reciproce ale Erevanului și Azerbaidjanului, în special în ce privește provinciile Zangezur (Siunik), Naxicevan și
Azerii din Armenia () [Corola-website/Science/304345_a_305674]
-
militar al frontului caucazian în lupta împotriva Imperiului Otoman. În acest context, trupele generalului armean, Andranik au pătruns în vara anului 1918 în provincia frontalieră Zangezur și au ocupat orașul Goris, provocând primele valuri de “epurări etnice” ale populației locale azere. Ele s-au oprit însa la întrarea în provincia Karabah. În sudul guberniei Erevan zeci de sate azere au fost distruse, 150 000 azeri refugiindu-se în Azerbaidjanul propriu-zis. La 23 noiembrie 1919, la Tiflis, cele două state au semnat
Azerii din Armenia () [Corola-website/Science/304345_a_305674]
-
în vara anului 1918 în provincia frontalieră Zangezur și au ocupat orașul Goris, provocând primele valuri de “epurări etnice” ale populației locale azere. Ele s-au oprit însa la întrarea în provincia Karabah. În sudul guberniei Erevan zeci de sate azere au fost distruse, 150 000 azeri refugiindu-se în Azerbaidjanul propriu-zis. La 23 noiembrie 1919, la Tiflis, cele două state au semnat o înțelegere conform careia trebuia să fie oprită orice acțiune militară și problemele să fie rezolvate prin mijloace
Azerii din Armenia () [Corola-website/Science/304345_a_305674]
-
frontalieră Zangezur și au ocupat orașul Goris, provocând primele valuri de “epurări etnice” ale populației locale azere. Ele s-au oprit însa la întrarea în provincia Karabah. În sudul guberniei Erevan zeci de sate azere au fost distruse, 150 000 azeri refugiindu-se în Azerbaidjanul propriu-zis. La 23 noiembrie 1919, la Tiflis, cele două state au semnat o înțelegere conform careia trebuia să fie oprită orice acțiune militară și problemele să fie rezolvate prin mijloace pașnice. Conferința armeano-azeră organizată la Baku
Azerii din Armenia () [Corola-website/Science/304345_a_305674]
-
revină în Armenia s-a ridicat la 130.000, pe lângă guvernul republicii a fost creat Comitetul pe probleme de preluare și repartizare a armenilor repatriați. Ordonanța Sovietului de Miniștri al U.R.S.S. nr. 754 privind măsurile pentru strămutarea colhoznicilor și azerilor din R.S.S. Armenia în regiunea Kuro-Arax din R.S.S. Azerbaidjană a fost semnată la 23 decembrie 1947 de mâna “"tatălui popoarelor"”. Conform ordonanței peste 100.000 de “"voluntari"” trebuiau să plece în decursul a trei ani din cinci raioane de munte
Azerii din Armenia () [Corola-website/Science/304345_a_305674]
-
decursul a trei ani din cinci raioane de munte din Armenia - Azizbekov (Əzizbəyov), Ehegnadzor, Sisyan, Vedi (numit mai tarziu Ararat), Basarkeçər (redenumit Vardenis) - și să se stabilească în stepa aridă Mil-Muğan. Conform planului, în primul an trebuiau strămutați 10.000 azeri, în anul 1949 - 40.000 azeri, în anul următor - 50.000 azeri. Explicația se afla în articolul nr. 11 al ordonanței: “Prin grija Sovietului de Miniștri al R.S.S. Armenia, armenilor din enclavele de peste hotare reîntorși în republică (...) li se vor
Azerii din Armenia () [Corola-website/Science/304345_a_305674]
-
raioane de munte din Armenia - Azizbekov (Əzizbəyov), Ehegnadzor, Sisyan, Vedi (numit mai tarziu Ararat), Basarkeçər (redenumit Vardenis) - și să se stabilească în stepa aridă Mil-Muğan. Conform planului, în primul an trebuiau strămutați 10.000 azeri, în anul 1949 - 40.000 azeri, în anul următor - 50.000 azeri. Explicația se afla în articolul nr. 11 al ordonanței: “Prin grija Sovietului de Miniștri al R.S.S. Armenia, armenilor din enclavele de peste hotare reîntorși în republică (...) li se vor repartiza locuințele și construcțiile eliberate de
Azerii din Armenia () [Corola-website/Science/304345_a_305674]
-
Əzizbəyov), Ehegnadzor, Sisyan, Vedi (numit mai tarziu Ararat), Basarkeçər (redenumit Vardenis) - și să se stabilească în stepa aridă Mil-Muğan. Conform planului, în primul an trebuiau strămutați 10.000 azeri, în anul 1949 - 40.000 azeri, în anul următor - 50.000 azeri. Explicația se afla în articolul nr. 11 al ordonanței: “Prin grija Sovietului de Miniștri al R.S.S. Armenia, armenilor din enclavele de peste hotare reîntorși în republică (...) li se vor repartiza locuințele și construcțiile eliberate de populația azeră”. Procesul a luat sfârșit
Azerii din Armenia () [Corola-website/Science/304345_a_305674]
-
anul următor - 50.000 azeri. Explicația se afla în articolul nr. 11 al ordonanței: “Prin grija Sovietului de Miniștri al R.S.S. Armenia, armenilor din enclavele de peste hotare reîntorși în republică (...) li se vor repartiza locuințele și construcțiile eliberate de populația azeră”. Procesul a luat sfârșit abia după moartea lui Stalin. La începutul anului 1953 numărul total de azeri și kurzi transportați ar fi ajuns la 150.000 persoane. Înainte de expulzarea neoficială a azerilor din 1988-1991, aceștia locuiau în regiunile cedate Armeniei
Azerii din Armenia () [Corola-website/Science/304345_a_305674]
-
de Miniștri al R.S.S. Armenia, armenilor din enclavele de peste hotare reîntorși în republică (...) li se vor repartiza locuințele și construcțiile eliberate de populația azeră”. Procesul a luat sfârșit abia după moartea lui Stalin. La începutul anului 1953 numărul total de azeri și kurzi transportați ar fi ajuns la 150.000 persoane. Înainte de expulzarea neoficială a azerilor din 1988-1991, aceștia locuiau în regiunile cedate Armeniei de Azerbaidjan (Goyce și Zangezur în azeră "Göyçə și Zəngəzur") precum și în alte zone ale țării, constituind
Azerii din Armenia () [Corola-website/Science/304345_a_305674]
-
vor repartiza locuințele și construcțiile eliberate de populația azeră”. Procesul a luat sfârșit abia după moartea lui Stalin. La începutul anului 1953 numărul total de azeri și kurzi transportați ar fi ajuns la 150.000 persoane. Înainte de expulzarea neoficială a azerilor din 1988-1991, aceștia locuiau în regiunile cedate Armeniei de Azerbaidjan (Goyce și Zangezur în azeră "Göyçə și Zəngəzur") precum și în alte zone ale țării, constituind o parte din populația orașului Erevan (în azeră İrəvan). În 1987, dintre 36 raioane din
Azerii din Armenia () [Corola-website/Science/304345_a_305674]
-
moartea lui Stalin. La începutul anului 1953 numărul total de azeri și kurzi transportați ar fi ajuns la 150.000 persoane. Înainte de expulzarea neoficială a azerilor din 1988-1991, aceștia locuiau în regiunile cedate Armeniei de Azerbaidjan (Goyce și Zangezur în azeră "Göyçə și Zəngəzur") precum și în alte zone ale țării, constituind o parte din populația orașului Erevan (în azeră İrəvan). În 1987, dintre 36 raioane din RSS Armenia, în 18 minoritatea azeră avea o pondere însemnată, fiind al doilea element etnic
Azerii din Armenia () [Corola-website/Science/304345_a_305674]
-
150.000 persoane. Înainte de expulzarea neoficială a azerilor din 1988-1991, aceștia locuiau în regiunile cedate Armeniei de Azerbaidjan (Goyce și Zangezur în azeră "Göyçə și Zəngəzur") precum și în alte zone ale țării, constituind o parte din populația orașului Erevan (în azeră İrəvan). În 1987, dintre 36 raioane din RSS Armenia, în 18 minoritatea azeră avea o pondere însemnată, fiind al doilea element etnic din republică. Spre 1988, toata minoritatea, adică 300.000 de persoane au fugit în Azerbaidjan. Regiunea Goyce ("Göyçə
Azerii din Armenia () [Corola-website/Science/304345_a_305674]
-
regiunile cedate Armeniei de Azerbaidjan (Goyce și Zangezur în azeră "Göyçə și Zəngəzur") precum și în alte zone ale țării, constituind o parte din populația orașului Erevan (în azeră İrəvan). În 1987, dintre 36 raioane din RSS Armenia, în 18 minoritatea azeră avea o pondere însemnată, fiind al doilea element etnic din republică. Spre 1988, toata minoritatea, adică 300.000 de persoane au fugit în Azerbaidjan. Regiunea Goyce ("Göyçə" în azeră), numită după cel mai mare bazin-fermă din Caucaz, ocupă malul drept
Azerii din Armenia () [Corola-website/Science/304345_a_305674]
-
În 1987, dintre 36 raioane din RSS Armenia, în 18 minoritatea azeră avea o pondere însemnată, fiind al doilea element etnic din republică. Spre 1988, toata minoritatea, adică 300.000 de persoane au fugit în Azerbaidjan. Regiunea Goyce ("Göyçə" în azeră), numită după cel mai mare bazin-fermă din Caucaz, ocupă malul drept al lacului Sevan (Goyce) și corespunde în mare măsură cu județele "Basarkecer (Basarkeçər)" (Vardenis) și Ciambarak ("Çəmbərək") din Armenia. Regiunea Zangezur ("Zəngəzur" în azeră) conține două marz-uri (provincii) actuale
Azerii din Armenia () [Corola-website/Science/304345_a_305674]
-
Azerbaidjan. Regiunea Goyce ("Göyçə" în azeră), numită după cel mai mare bazin-fermă din Caucaz, ocupă malul drept al lacului Sevan (Goyce) și corespunde în mare măsură cu județele "Basarkecer (Basarkeçər)" (Vardenis) și Ciambarak ("Çəmbərək") din Armenia. Regiunea Zangezur ("Zəngəzur" în azeră) conține două marz-uri (provincii) actuale ale acestei țări cum ar fi "Sunik" și Vaioțdzor, care sunt așezate între enclava azeră Nahcivan și teritoriul principal al Republicii Azerbaidjan. "Daralayaz" (în armeană Vaioțdzor) are o suprafață de 2 406 km2 și după
Azerii din Armenia () [Corola-website/Science/304345_a_305674]
-
Goyce) și corespunde în mare măsură cu județele "Basarkecer (Basarkeçər)" (Vardenis) și Ciambarak ("Çəmbərək") din Armenia. Regiunea Zangezur ("Zəngəzur" în azeră) conține două marz-uri (provincii) actuale ale acestei țări cum ar fi "Sunik" și Vaioțdzor, care sunt așezate între enclava azeră Nahcivan și teritoriul principal al Republicii Azerbaidjan. "Daralayaz" (în armeană Vaioțdzor) are o suprafață de 2 406 km2 și după expulzarea azerilor are doar 53 000 de locuitori. Zangazur (în armeană Sunik) are suprafața de 4 505 km2 și 134
Azerii din Armenia () [Corola-website/Science/304345_a_305674]
-
două marz-uri (provincii) actuale ale acestei țări cum ar fi "Sunik" și Vaioțdzor, care sunt așezate între enclava azeră Nahcivan și teritoriul principal al Republicii Azerbaidjan. "Daralayaz" (în armeană Vaioțdzor) are o suprafață de 2 406 km2 și după expulzarea azerilor are doar 53 000 de locuitori. Zangazur (în armeană Sunik) are suprafața de 4 505 km2 și 134 000 de locuitori. Ambele ținuturi istorice au suprafața de 7 000 km2 și au fost temporar în componența primei Republicii Azerbaidjan (1918-1920
Azerii din Armenia () [Corola-website/Science/304345_a_305674]
-
la februarie 1920 de căre Mările Puteri, a ridicat pretenții la un teritoriu de 114 000 km2. Ulterior, acesta a fost redus la numai 86 600km2. Se presupune că aproximativ 3 milioane de cetățeni ai Republicii Azerbaidjan sunt, la origine, azeri din Armenia, fiind urmașii ai refugiaților din teritoriul acestui stat, emigrați în timpul celor patru valuri mari (1905-1906; 1918-1921; 1948-1950; 1988-1991), ceea ce creează o altă sursă de tensiune. Datorită războaielor ruso-turce din sec. XIX, în sudul Georgiei și în vestul Azerbaidjanului
Azerii din Armenia () [Corola-website/Science/304345_a_305674]
-
Partea rusească a Azerbaidjanului și-a câștigat independența, o dată în 1918 (pentru doar 2 ani) și apoi în 1991, sub numele de Azerbaidjan, iar în sud (Azerbaidjanul iranian) locuiesc încă 18.000.000 (neoficial 25.000.000-30.000.0000) de azeri, adică de 3 ori mai mulți decât în Azerbaidjan. Ei sunt majoritari în provinciile iraniene Azerbaidjanul de Est, Azerbaidjanul de Vest, Ardabil, Zanjan și parțial în Markaz, Kurdistan, Ghilan, Hamadan. Azerbaidjanul iranian, cu o suprafață de aproximativ 200.000 km²
Azerbaidjan (Iran) () [Corola-website/Science/304344_a_305673]
-
parte a imperiului mongol, transformându-se într-un important centru cultural și comercial. Tabriz a devenit ulterior capitala statelor turcice Kara Koyunlu, iar mai târziu Ak Koyunlu (1378-1502). La începutul secolului al XVI-lea, Azerbaidjanul iranian a devenit leagănul dinastiei azere Safevid, ulterior (în a doua parte a secolului XVII) fiind dominat de turcii otomani, până când iranienii, sub conducerea lui Nadir șah, i-au izgonit pe turci în 1740. De-a lungul secolului al XVIII-lea rușii au făcut încercări de
Azerbaidjan (Iran) () [Corola-website/Science/304344_a_305673]