727 matches
-
dispariția. Dar n-apucă să apeleze la numărul fostului, căci soneria telefonului fu urmată de un anunț laconic. Vocea de la capătul firului îi comunică sec: ex-ul murise în dimineața zilei respective. Izbită de veste, Mira se așezase pe un fotoliu bâiguind ca în transă: și mașina în aceeași zi, și mașina... Coincidența o izbi. Cum făcuse Dumnezeu să dispară și mașină, și stăpân, în același timp?! Mai târziu, după ce realiză că, într-adevăr, omul ce trăise treizeci de ani alături de ea
CAPITOLUL 8 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1822 din 27 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378620_a_379949]
-
urechea-i clăpăugă: te mai îndoiești? nu știi cine fură? și-i sîsîie șerpește: Licheaua, i le-a și dat căierului dimineață să le ducă, din gura lui am auzit. Cum? Licheaua? se crucește Prostul și o ia mai departe, bîiguind, în sus, pe stradă. Și doar m-a ascultat, uite, mai 'nainte m-a ascultat, i-am spus doar cum m-am culcat, cum mi-am pus perna, cum... m-a ascultat, m-a înțeles, ba, am crezut la un
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
uite, mai 'nainte m-a ascultat, i-am spus doar cum m-am culcat, cum mi-am pus perna, cum... m-a ascultat, m-a înțeles, ba, am crezut la un moment dat că-mi poate da o idee... Și bîiguie și-și freacă fruntea și nu poate sta locului. După o săptămînă, Hahalera cu Licheaua. Știi chestia cu găinile Prostului, spune Hahalera, a susținut ieri la Terasă că nu i s-a furat nici o găină, totul a fost invenție. E
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ce i se aduc de către un fan surescitat, "artist" proaspăt fugit din țară și punîndu-l, la un moment dat, pe fotograful cu care venise să-i facă poze alături de Cioran. La care acesta, pe "culmile disperării", nu mai poate decît bîigui: "Eu sînt de la Sibiu". Se îndreaptă spre ușă. 12 aprilie Personaj contemporan cu noi/ noi contemporan cu el, Roland Dumas, actualul președinte al Consiliului Constituțional al Franței, fost tovarăș de drum al lui Mitterrand, a jucat tot timpul rolul unui
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
a pus în fața noastră o sticlă cu vin. Niciodată nu cinasem așa. Până și chelnerul și-a dat parcă seama de ceea ce era neobișnuit la perechea pe care o alcătuiam și în ciudățenia acelei mese reci. A zâmbit și a bâiguit câteva cuvinte despre vreme, ca și cum s-ar fi scuzat pentru primirea pe care ne-o făcuse mai înainte. Stăteam singuri în sală. Vântul care intra pe geam mirosea a frunziș ud. Pe cer se etajau nori gri și violeți, luminați
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
După ce m-a auscultat, medicul mi-a cerut să mă aplec, ținând picioarele foarte întinse și atingând dușumeaua cu degetele. M-am executat. Graba mea exagerată a fost probabil cea care m-a indispus. Medicul a părut jenat și a bâiguit: „Mulțumesc, e bine.” Ca și cum i-ar fi fost teamă ca, în elanul meu, să nu mă aplec iară. Adesea, ajunge un fleac din atitudinea noastră ca să schimbe sensul situațiilor celor mai obișnuite: doi bărbați, într-un cabinet medical strâmt, sub
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
seara, Kasser se temuse că Abatele va face cine știe ce anunț sau că va provoca vreun incident. Orele se scurseseră foarte încet și își amintea că, atunci când îi venise rândul să toasteze în cinstea dinastiei Boszt, se ridicase el însuși și bâiguise câteva cuvinte prin care, destul de nepoliticos, îi pusese în vedere că participau la un moment de bucurie, pe care ar fi regretat nespus să-l vadă stricat. Abatele înclinase scurt din cap și spusese doar câteva fraze, care i se
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
-l ajutați pe Dumnezeu, atunci când își va fi atins propria-I nemărginire? ― Ba da, dar nu văd ce legătură poate avea asta cu... ― Și cum se numește bătălia aceea finală pe care voi o veți duce cu cei răi? ― Armaghedonul, bâigui Isidor. ― A, da, Armaghedonul. Te-ai gândit vreodată că bătălia asta ar putea fi altceva decât v-ați imaginat voi? ― Nu... Nu înțeleg. ― Uite, am să-ți spun eu cum stau lucrurile. Țiglele acelea conțin austral într-o concentrație fantastic
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
asta se referă, vorbi celălalt, aproape în șoaptă. N-am dormit de mai bine de trei zile. - Cum așa? Trebuia să vă întîlniți în spațiu și să-i duci pe voluntari spre Praxtor. - Ei, n-a fost chiar așa ușor, bâigui Șestov. Mai aveam o singură planetă de pe care să ne recrutăm oamenii când a izbucnit nebunia asta cu Klemplantul. Apărarea orbitală de pe Tront VI a crezut că suntem o navă extraterestră și a declanșat un atac din care abia dacă
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
și spune-mi dacă ți se pare că biftecu-i bine făcut? Hai, ia-l odată! Ia-l și gustă! Și spunînd acestea, îi întinse vătraiul, cu bucățica de carne în vîrf. Lingînd cu buzele-i ofilite bucățica de carne, bucătarul bîigui: Ă Biftec ăl mai bine gătit, din care-am gustat eu vreodată. Zemos! Foarte zemos! Ă Bucătare, spuse Stubb, pregătindu-se de un nou atac - faci parte din vreo biserică? Ă Am trecut o dată prin fața unei biserici, la Cape Town, răspunse
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
pe nas, ceea ce ar fi o insultă. Și apoi, ce ar avea oare de spus balena? Rareori mi-a fost dat să întîlnesc vreo persoană profundă care să aibă ceva de spus acestei lumi, afară de cazurile cînd e obligată să bîiguie ceva, ca să-și cîștige existența. Ce fericire e că lumea știe să asculte atît de bine! Canalul de jeturi al cașalotului, menit îndeosebi să vehiculeze aerul, este așezat orizontal; pe o întindere de multe picioare, chiar sub partea superioară a
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
trupul pe jumătate sfîșiat al lui Fedallah; veșmîntul lui negru era în zdrențe, iar ochii lui scoși din găvane se uitau țintă la Ahab. Acesta scăpă din mînă harponul. Ă M-ai tras pe sfoară! M-ai tras pe sfoară! bîigui el, oftînd adînc. Da, partule, te revăd. Și te afli înaintea mea. Așadar, acesta e dricul pe care mi l-ai făgăduit! Aștept însă să se împlinească și cea din urmă din profețiile tale! Unde-i al doilea dric? Hei
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cu dumneavoastră. Iar secretarul o să-mi facă o hârtie, cum că la colhoz se primesc uneltele stricate... Se sprijini de plug, scoțând brăzdarul, puse calul s-o ia înainte. Carasin, nervos, apucă hățul. — Stai, așteaptă, mai poți încă ara. Astăzi..., bâigui el și se întoarse așteptând încuviințarea inspectorului. Nikolai se prefăcu înfuriat: — Cum adică, pot ara? Cu un cal care nu mai e al meu? Păi eu nu sunt hoț! Nu, dacă așa s-a hotărât, rămâne hotărât. Îl aduc la
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
și magma cuvintelor, a fizionomiilor, a gesturilor, care o năclăia. Apariția lui neașteptată, uniforma au făcut impresie, stârnind chiar teamă. Auzindu-i glasul răgușit, ceferistul se întoarse, se îndepărtă de femeie, se aplecă pentru a-și ridica lanterna de pe jos. Bâigui: — Nu, sergent, păi să vezi... nu, e o hoață... Când am văzut-o, tocmai șterpelea ceva din magazie... Începu să se justifice, luându-l pe măturător drept martor, dar treptat, stăpânindu-și frica, își dădu seama că sergentul avea o
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
nu te mai recunosc ca fiică a mea, scuipă el înspre fosta sa moștenitoare. Și se îndreptă nepăsător spre ieșire. S-a adresat Anei, dar ea nu fusese prea afectată de știrea asta, ci mai degrabă ușurată și reuși să bâiguie: Mulțumesc, Corvium! La aceste cuvinte, Ministrul, care auzise ce mi-a șoptit Ana, se opri brusc din mers, murmură "Corvium!" și atmosfera se încordă din nou, degetele albiră iarăși pe trăgaciul armelor. Se întoarse plin de furie și mă săgetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ar fi fost bine să-mi spui și mie că ești fata Ministrului? Acum, revolta noastră a devenit nu numai o problemă administrativă, ci și o răzbunare. Crezi c-o să te menajeze după ce ai refuzat să te duci acasă? Nu, bâigui ea. Și atunci? Ooo... cât de furios eram! Mulțumesc că m-ai protejat chiar dacă nu aveai nici un motiv s-o faci. Sinceritatea ei mă calmă. "Nu te înmuia, Împărate! Ea e o Allston. Neamul lor e trădare și nimic mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
se îndreptă spre ploaia de fulgi și zise într-un receptor: "Drumul e sigur. Totul e bine. Dați-i drumul!". Se uită în jur și întrebă autoritar: Cine e șeful aici? Câțiva, suspicioși, se încruntară. Alții, intimidați, arătară spre mine bâiguind: "El". Se aplecă și trecu pe sub cablu, îndreptându-se în fața mea. Albăstriule, adică tu, ești liderul ăstora? făcu batjocoritor. Ce dracu' ai făcut, 'mâncat prea mult argint la micu' dejun? Nu știu la ce te referi cu "albăstriule", dar "da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
urât-o? Întoarse capul spre Maigret, vrând parcă să-l ia drept martor. — Ați iubit-o? Atunci se petrecu o transformare neașteptată. Se Încruntă, Încercând să Înțeleagă. Ultimele două Întrebări Îl surprinseseră, ca și cum totul era reconsiderat. — Nu Înțeleg prea bine..., bâigui el. Apoi, Încă o dată, Îi privi pe rând, zăbovind mai mult asupra feței lui Maigret. Undeva era o neînțelegere. — O vizitați În apartamentul ei din strada Notre-Dame-de-Lorette... — Da... Și, după ton, ai fi zis că adăuga: „Dar nu văd ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
lui, În uzinele lui sau conducând un consiliu de administrație. — Ea v-a părăsit? — Da. Lecoeur Îi aruncă o privire scurtă lui Maigret. — Spuneți-mi, domnule Pélardeau, ați fost la Mensil-le-Mont? Se Înroși la față, lăsă capul În jos și bâigui: — Nu... — Ați aflat că se afla acolo? — Nu În acel moment. Erați deja despărțiți când s-a dus acolo? — Mă anunțase că nu ne vom mai vedea. — De ce? Din nou, uimire, nedumerire. Din nou acele priviri de om care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
Începeți să Înțelegeți? Ați văzut doar o fațadă. Bărbatul lupta cu el. Trăsăturile ferme Începeau totuși să se destindă și expresia feței deveni brusc atât de jalnică, Încât Maigret și Lecoeur se uitară În altă parte. — Nu-i cu putință..., bâigui el. — Din păcate, e adevărat. — Dar de ce? Era un ultim apel adresat destinului. Să i se spună imediat că nu era adevărat, să i se mărturisească faptul că poliția Încerca să-l zăpăcească și inventa pentru asta povești josnice! — Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
are întotdeauna un cuvânt greu de spus, de când s-a prăpădit Pollio. Îl joacă pe principe în hățuri, după voia inimii. Profită, nenorocitul, de nevolnicia bătrâneții. — Fecioru-tău Narcissus, câți ani are? rostește pe neașteptate Augustus. — Douăzeci și șapte, Luminăția Ta, bâiguie surprins secretarul. — Ar fi cazul să ne gândim să i facem un rost pe lume, nu crezi? Ianuarius se tulbură de tot. — Lucrează împreună cu mine..., murmură cu glas sugrumat. Știu, îi curmă vorba Augustus. Continuă sec: — Să întocmească o cerere
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
presează: — Dur, Asinius Pollio a fost fără îndoială, dar avea siguranța celui care și îndeplinește cu conștiinciozitate meseria. Pentru asta vreți să-l acuzați de părtinire? — Ci... Ci... Cicero a adus ceva nou și a înfru... fru... frumu sețat fraza..., bâiguie Claudius. — Ah! Și te deranjează absența zorzoanelor în stilul lui Pollio? îl întrerupe fără menajamente Labienus. Titus Livius vede că pupilul său pierde teren. Se hotărăște brusc. — Stilul lui Pollio e aspru și uscat. — Ei, asta-i bună, se indignează
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cuvânt: — Nu te îmbăta cu apă rece! Insultat, Libo trece prin toate culorile curcubeului. Gallus întreabă cu inflexiuni ironice în glas: — De unde ești atât de sigur că Otacilius n-a achitat el însuși taxa la tezaur? — Ca să pri... primească libertatea? bâiguie Libo speriat. Nu s-a gândit la asta. — Da, dar nu și cetățenia, îl consolează celălalt. Scribonius Libo se arată de-a dreptul înfricoșat: — Atunci a devenit latin iuniat? — Se prea poate să aibă statutul locuitorilor coloniilor la tine, care
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
compun o sesizare către Marele Pontif, face sec Gallus. N-a discutat asta cu Augustus. Dar o să fie de acord. E o găselniță nemaipomenită. Acum i-a venit ideea. Îl va vârî pe Nato în căcat până peste cap. Libo bâiguie în continuare. Pricepe și nu prea ce vrea să facă avocatul. — Implicăm și justiția religioasă, îl liniștește Asinius Gallus. Scribonius se sufocă de indignare, dar își regăsește instinctiv darul vorbirii: Adică mă pui să mă denunț singur că practic magia
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de coastă. Coboară tonul, confidențial: — Doar acolo se face negoț cu chihlimbar. Deci te-ai dus într-un fel acasă? îl ia Rufus peste picior, ener vat de secretoșenia lui. Călărețul se cam fâstâcește: — Noi suntem celți de felul nostru, bâiguie jenat. Merg acum umăr lângă umăr. Pusio se grăbește să explice: — Bunicii mei s-au stabilit printre ubi. Nu știu cu ce se mănâncă felul ăsta, glumește instructorul. Ofuscat, tovarășul său îi aruncă o privire încărcată de reproș. — Ara Ubiorum
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]