KorAP: Find »[drukola/base=bâlbâi & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...12 13 14 ...56 >

1,399 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805

Serviciu le era dat să bea din cafeaua șefului. "Domnule Bîlbîie, ți-am citit raportul." Mihai Mihail își țuguie buzele, a acreală. A fost singura formă prin care și-a exprimat nemulțumirea și nici nu se putea ști dacă Leonard Bîlbîie a priceput acest lucru. "Ți-am citit raportul și l-am găsit interesant, chiar deosebit de interesant pentru, cum să spun, pentru momentul prezent. Se pare că ai avut șansa rară să nimerești exact în miezul faptelor. Ai avut un merit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
interesant, chiar deosebit de interesant pentru, cum să spun, pentru momentul prezent. Se pare că ai avut șansa rară să nimerești exact în miezul faptelor. Ai avut un merit personal sau totul se datorează lui Șerban Pangratty?" În timp ce Mihail vorbea, Leonard Bîlbîie nu-și putea desprinde privirea de pe obrazul lui. Șeful era foarte schimbat, schimbat dacă ținea cont de ultima lor întrevedere sau chiar dacă numai se referea la "imaginea standard" pe care și-o făcuseră despre el toți funcționarii Serviciului. Era obosit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
Sau, cel puțin, nimeni nu-l văzuse purtînd ochelari. Tot privindu-l de la distanță, funcționarii Serviciului se obișnuiseră cu silueta lui energică, sportivă chiar, cu oarecare îngăduință și de aceea privirea aceasta, "de aproape", ce i se îngăduise lui Leonard Bîlbîie, era tulburătoare, neliniștitoare. Mihai Mihail vorbea rar, tărăgănînd cuvintele, iar Bîlbîie abia înțelegea că este vorba despre el și raportul său, fiind copleșit de realitatea exactă a înfățișării lui Mihail. Avea în fața lui un om străin. Nu mai amintea nici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-l de la distanță, funcționarii Serviciului se obișnuiseră cu silueta lui energică, sportivă chiar, cu oarecare îngăduință și de aceea privirea aceasta, "de aproape", ce i se îngăduise lui Leonard Bîlbîie, era tulburătoare, neliniștitoare. Mihai Mihail vorbea rar, tărăgănînd cuvintele, iar Bîlbîie abia înțelegea că este vorba despre el și raportul său, fiind copleșit de realitatea exactă a înfățișării lui Mihail. Avea în fața lui un om străin. Nu mai amintea nici de cel cu care stătuse de vorbă, e drept, într-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
pe care funcționarii îl purtau în mintea lor. Cel din fața sa era un bărbat la capătul drumului, ostenit, vlăguit, în jurul său se întrezărea o umbră care anunța să devină tot mai întunecată, tot mai mare. "Te-am întrebat ceva, domnule Bîlbîie, sau trebuie să repet?" Vocea era aceeași, tonul iritării îl recunoșteai imediat. "Vă rog să mă scuzați, dar mă gîndeam să răspund cît mai precis. Prințul Pangratty m-a introdus în casa Cantacuzino, este meritul lui, dar meritul meu este

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
m-a împins, instinctul." Mihai Mihail strînse ochii și aruncă o privire de pisică. "Ah, da, a fost o alegere bună cînd te-am trimis la Vladia. Dar să lăsăm trecutul cu ale sale și să privim în viitor, domnule Bîlbîie. Ți-ai exprimat părerea că întîlnirea de la Cantacuzino poate constitui baza unei acțiuni conspirative ce va avea în cele din urmă o expresie, cum să spun, violentă!" Leonard Bîlbîie se ghemui în sinea sa, își căută salvarea în ceașca de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
lăsăm trecutul cu ale sale și să privim în viitor, domnule Bîlbîie. Ți-ai exprimat părerea că întîlnirea de la Cantacuzino poate constitui baza unei acțiuni conspirative ce va avea în cele din urmă o expresie, cum să spun, violentă!" Leonard Bîlbîie se ghemui în sinea sa, își căută salvarea în ceașca de cafea, coborî privirea, sorbi zgomotos, mai că se înecă. "Așa ceva nu am scris în raport, cu siguranță n-am scris. Dar, este adevărat, m-am gîndit că toată petrecerea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
Mihail zgîrie cu unghiile tăblia mesei, "o interpretare? Și cine a făcut această interpretare? Dumneata sau eu? Știi bine că n-ai respectat regula de bază a întocmirii raportului, obiectivitatea, că ți-ai permis să influențezi decizia superioară. De ce, domnule Bîlbîie, de ce? Trebuie să existe un motiv temeinic pentru ceea ce ai făcut! Dumneata ești un inspector înnăscut, ai toate calitățile, cunoști e bine legile și regulile care funcționează în Serviciu și totuși ți-ai permis o încălcare evidentă a lor. De ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
existe un motiv temeinic pentru ceea ce ai făcut! Dumneata ești un inspector înnăscut, ai toate calitățile, cunoști e bine legile și regulile care funcționează în Serviciu și totuși ți-ai permis o încălcare evidentă a lor. De ce?" În timp ce vorbea Mihail, Bîlbîie a observat că șeful se străduiește să nu deschidă prea tare gura și din această cauză cuvintele păreau cumva amenințătoare, șuierate. Își dădu seama repede că nu era chiar așa, Mihail se chinuia să ascundă pierderea unui dinte de jos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
din cauza unor întîmplări formidabile, poate să fie și datorită unui fleac. Uite, cum i s-o fi întîmplat cu căderea dintelui. Nu e nici o tragedie dar, dacă este prima pierdere din viața sa, atunci devine o adevărată nenorocire. "De ce, domnule Bîlbîie?" Trebuia să-i răspundă. Șefului îi răspunzi la toate întrebările pe care ți le pune, chiar dacă n-ai chef sau nu știi ce să zici. "Mi-am permis o interpretare personală pentru că altfel n-aș fi avut nimic de scris

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
lucrurile se schimbă, se schimbă radical!" Șeful Serviciului îl privi de parcă atunci l-ar fi văzut prima dată. Puțin mirat, plictisit, poate enervat. "Puteai să dai și o altă interpretare decît aceasta pe care ai notat-o în raport?" Leonard Bîlbîie se prefăcea destul de bine că se gîndește, că pune în cumpănă ceea ce s-a întîmplat și după cîteva momente de tăcere ridică privirea. Mihai Mihail era foarte concentrat, foarte atent la expresia lui, ochii galbeni se făcuseră ca două lentile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
adaugă spre limpezire. "O altă interpretare nu poate fi, după cîte mi-am dat eu seama!" Mihai Mihail se destinse brusc, oftă, plimbă pe birou un dosar și zise ca pentru sine, dar îndeajus de tare ca să-l audă și Bîlbîie, "Așaaa, carevasăzică, un complot. Dumneata ai convingerea că ofițerimea asta pune la cale o lovitură..." Leonard Bîlbîie se simți dator să intervină: "N-am spus asta, domnule Mihail. Am spus doar că întâlnirea de la Cantacuzino va avea drept consecință inevitabilă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
Mihail se destinse brusc, oftă, plimbă pe birou un dosar și zise ca pentru sine, dar îndeajus de tare ca să-l audă și Bîlbîie, "Așaaa, carevasăzică, un complot. Dumneata ai convingerea că ofițerimea asta pune la cale o lovitură..." Leonard Bîlbîie se simți dator să intervină: "N-am spus asta, domnule Mihail. Am spus doar că întâlnirea de la Cantacuzino va avea drept consecință inevitabilă angajarea acelor ofițeri într-o acțiune militară de nemulțumire. S-ar putea spune că au fost invitați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
supus clipei și umorilor. Mihai Mihail era de gheață. Obrazul cenușiu era asemenea unei măști de gips, cu oarecare dificultate se auzea respirația împiedicată de septul nazal deformat. "Un complot, o conspirație! Uite la ce te-a dus gîndul, domnule Bîlbîie! Așa ceva ar fi fără precedent în armata română, dacă nu luăm în considerare abdicarea lui vodă Cuza. Fără precedent, fără justificare, împotriva tradiției și a onoarei oștirii. Eu, îți spun din inimă, n-am reușit să formulez aceste cuvinte cu toate că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
așa, să rostesc în minte, cu glas, tare, să aștern pe hîrtie aceste cuvinte, care nu pot fi legate nicicum de armata română. Eu, Mihai Mihail, nu-mi pot îngădui așa ceva, șeful Serviciului nu poate să gîndească acest lucru!" Leonard Bîlbîie era complet buimăcit. Nu știa ce să creadă, ce să mai creadă. Mihail îl chemase în biroul lui ca să-l sperie, să-l zdrobească, poate chiar să-l dea afară numai pentru că și-a făcut datoria? Doar el îl trimisese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
ori, cuvintele îi stăteau în gît. Nu apucă să deschidă gura pentru că Mihai Mihail lovi cu palma în hârtiile din fața lui, încît se ridică un praf ușor ca un abur. "Eu n-am dreptul, dar dumneata ai obligația morală, domnule Bîlbîie! Ar trebui să te felicit, dar n-am s-o fac pentru că deși sînt de acord, sînt chiar mulțumit de nonconformismul dumitale, nu pot să-l observ pozitiv. Conduita dumitale va deveni normală, cel puțin pentru acest caz, iar normalitatea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
acord, sînt chiar mulțumit de nonconformismul dumitale, nu pot să-l observ pozitiv. Conduita dumitale va deveni normală, cel puțin pentru acest caz, iar normalitatea nu se evidențiază, nu?" Era un monstru. Un monstru de viclenie, de șiretenie, de machiavelism. Bîlbîie simți că aerul iese cu putere din plămînii săi încordați, simți că nu-l mai poate stăpîni și oftă adînc și zgomotos. Mihai Mihail îl privi întîi nedumerit, apoi amuzat și în cele din urmă izbucni în rîs. Rîdea fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
întîi nedumerit, apoi amuzat și în cele din urmă izbucni în rîs. Rîdea fără să se mai rețină, se vedea și știrbitura, se vedea cît de încrețită îi este fața, cît de adînci cearcănele, dar rîdea. A zîmbit și Leonard Bîlbîie, niciodată nu știai cum stai în fața lui Mihai Mihail, trebuia să fii pregătit pentru orice, să nu te miri de nimic și să suporți totul. "Domnule Bîlbîie, cu dumneata Serviciul va face primul său pas într-o zonă aproape necunoscută

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
îi este fața, cît de adînci cearcănele, dar rîdea. A zîmbit și Leonard Bîlbîie, niciodată nu știai cum stai în fața lui Mihai Mihail, trebuia să fii pregătit pentru orice, să nu te miri de nimic și să suporți totul. "Domnule Bîlbîie, cu dumneata Serviciul va face primul său pas într-o zonă aproape necunoscută, mai bine spus, nefamiliară funcționarilor noștri. Nu știu dacă este o fericire sau o nefericire pentru dumneata, dar nu ai încotro. Dumneata ești cel care ai făcut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
aproape necunoscută, mai bine spus, nefamiliară funcționarilor noștri. Nu știu dacă este o fericire sau o nefericire pentru dumneata, dar nu ai încotro. Dumneata ești cel care ai făcut primul pas, poate era vremea, poate vremurile ne silesc, oricum, Leonard Bîlbîie, vei fi primul dintre inspectorii Serviciului care va deveni operațional." Bîlbîie n-a înțeles din prima clipă ce anume va deveni. Dar pentru că era un funcționar inteligent, de aceea îl și alesese Mihai Mihail, pentru tot felul de întreprinderi mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
este o fericire sau o nefericire pentru dumneata, dar nu ai încotro. Dumneata ești cel care ai făcut primul pas, poate era vremea, poate vremurile ne silesc, oricum, Leonard Bîlbîie, vei fi primul dintre inspectorii Serviciului care va deveni operațional." Bîlbîie n-a înțeles din prima clipă ce anume va deveni. Dar pentru că era un funcționar inteligent, de aceea îl și alesese Mihai Mihail, pentru tot felul de întreprinderi mai neobișnuite, bănui că e vorba de ceva cu totul nemaivăzut și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
un cuvînt inventat de Mihail care să denumească un fel de a fi rămas doar în amintirea sa și cu totul străin de activitatea de pînă acum a Serviciului. S-ar fi putut spune că era un om norocos Leonard Bîlbîie, dacă tocmai pe el căzuse asemenea povară, să readucă la lumină, în plină realitate ceea ce pentru Mihail era o amintire încețoșată, iar pentru toți ceilalți membri ai Serviciului o poveste, o legendă chiar. Înțelegea, ori se străduia să înțeleagă, că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
să te întorci, să dai cu mîna la o parte tot ce-ai clădit, ce-ai adunat fir cu fir, și să încredințezi cuiva această taină și această datorie de a retrăi cu viața lui propria ta viață trecută. Leonard Bîlbîie se cutremură înlăuntrul său atunci cînd înțelese deplin ce însemna acel cuvînt operațional. Nu doar că era împotriva legilor și regulamentelor Serviciului, dar, așa cum se arăta, era împotriva firii omenești comune. Nu o dată auzise "ei, dacă ar fi să-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
viața de la început, ehehei, așa și pe dincolo". Dar niciodată nu auzise și nu gîndise, așa cum se întâmpla acum, că s-ar putea din nou trăi viața altuia. Iar, pe deasupra, acela care urma să trăiască să fie chiar el, Leonard Bîlbîie, iar viața ce urma trăită să fie aceea a șefului său, Mihai Mihail. O viață teribilă, aventuroasă și, din păcate, plină de primejdii. Mihail se încălzi încetișor, parcă îi apăru și puțină roșeață în obraz, își plimbă limba alb-cenușie peste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
să fie aceea a șefului său, Mihai Mihail. O viață teribilă, aventuroasă și, din păcate, plină de primejdii. Mihail se încălzi încetișor, parcă îi apăru și puțină roșeață în obraz, își plimbă limba alb-cenușie peste buzele asprite, "va trebui, domnule Bîlbîie, să intri în chiar miezul conspirației, să devii unul de-ai lor, un simpatizant dacă nu chiar un participant activ. Nu un instigator, dar un factor activ ar fi minunat. Trebuie să știm cît mai multe și să dăm lovitura

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]