1,886 matches
-
un zvâcnet surd În tâmple, se simțea fierbinte și i se făcuse sete. — Aha, aha, recunoști! Ea s-a Întors spre Rudy. — Nu-l lua În serios! Nu-s decât vorbe. știi cum sunt băr bații, veșnic la pândă după bârfă. Ziariști, n-ai ce-i face, mai cu seamă australieni! Rudy a dat din umeri cu indiferență, dar a continuat s-o privească. — Pe vremea aia mă ocupam de altceva, era cu totul diferit. L-am Întâlnit de câteva ori
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
colo, pe toată Întinderea terenurilor de sport. Nu sufla o nici boare de vânt În oraș, iar lui Îi era greață. S-a Închipuit În mașină, gonind cu ferestrele deschise, iar gândul ăsta l-a Întremat. Nu te lua după bârfe, Johan! Nu mă iau. Pot să judec și singur. știu ce faci. Dar nu-mi pasă. A continuat să se holbeze la umbrele care se Învârteau de colo-colo prin Întuneric. Lui Îi plăcea Întunericul. și-ar fi dorit să fie
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
gură. Uite-l iar pe feciorul lui Halim cu curva lui. Faci familia de rușine! Mă rog să nu audă cumva maică-ta de toate astea! Nu sunt eu singurul care face familia de rușine. Oricum, nu te lua după bârfe, cum ziceai. Celaka. Asta-i prea de tot! N-ai pic de respect! Mă rog, hai să lăsăm prostiile, Johan, am o propunere. De-aia am vrut să bem ceva Împreună astă-seară, o băutură și o discuție de la bărbat la
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
clătinat din cap. știa Însă că toate semnele ei nonverbale anunțau că primește. și-a adus aminte de zilele când abia sosise În orașul ăsta, când o asemenea afacere i s-ar fi părut firească, nici măcar o aventură, doar o bârfă În cursul dineului de a doua zi. Oh, azi am introdus pe sub mână un tablou la Palat, hei, nu mi-ați spus că negociați o vânzare de arme, știați de cutare că se regulează cu generalul cutărică? Așa i se
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
scheletul. Vedeți voi, le spunea elevilor la sfârșitul demonstrației, când aclamațiile tribunelor din mintea lui se potoleau, vedeți, așa se joacă mingea, măi, băieți. Așezată cu picioarele sub ea, pe celălalt capăt al canapelei, Nina piuise, de câteva ori, mici bârfe legate de fauna de cancelarie, după cum o numea ea, bărbatul sesiză bine unda ironică din tonul femeii și o acceptă fără prea multe scrupule, ba trecu repede de la ironie, la sarcasm și caricatural. Avea un talent deosebit, parcă fusese născut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
intime dintre Ovidiu și Larisa. Degeaba juca rolul unei persoane sensibile, turbând de îngrijorare la gândul posibilelor urmări, armele ei erau așa de perimate, de inutile, pentru că părinții Larisei și Larisa cu atât mai puțin nu se temeau nici de bârfe, nici de consecințe, erau imuni în sfera lor prea plină cu de toate, erau intangibili astfel încât sulițele ei ascuțite întâlneau două stânci de granit, neclintite și cădeau la pământ neputincioase. Sidonia avusese o perioadă tulbure, era obsedată de viziuni amoroase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
când omul se afla încă între zidurile tribunalului. Regretă că nu avea timp să șadă prea mult timp în natură, expunerea la soare i-ar fi schimbat cu siguranță figura. Îi spuse pensionarului să-i telefoneze când avea chef de bârfe, acum nu mai putea sta de vorbă, se grăbea foarte tare. El bătu, cu înțelegere, palma lui stângă peste palma ei. Grăbește-te, grăbește-te, cât mai ai vreme, surâse, aproape închizând ochii. Sidonia observă că, în sfârșit, își pusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
sigur c-o să se găsească să li-l trimită cineva. — Mersi de încurajare. — Asta-i lumea-n care trăim, Șam. Sau mai curând lumea în care trăiești tu. — Care lume, mă rog frumos? — O lume dominată de presă. De cultură bârfei. Vrei să zici de cultură invidiei, riposta Șam. În țara asta există oameni care pur și simplu urăsc ideea de succes. Dacă te spetești muncind, îți faci un nume și câștigi niște bani, vor face tot ce le stă-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
De ani de zile. — Dumnezeule, asta-i mult. Nțț! Nu când te gândești la cât voi mai sta aici. Probabil că ți-e tare dor de ei. — De cine? De familia mea? Mda, mie dor de toți - de prieteni, secrete, bârfe, de toate lucrurile astea, de barurile cu adevărat mișto, alea în care-i cunoști pe toți. Aveam un loc la facultate, muzică, haine - avea niște haine foarte tari, apropo - și, Doamne, produse de îngrijire a părului. Aveam o băutură preferată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Nuuu, e drăguțică. Mi-a spus că am ten superb, da-s prea inhibată. Iar să-l auzim pe răgușitul de Tom Waits? Plus moșcăitul de bărbat-su. Cică-l remontează cu studentele cele mai faine. Ea i le alege. Bîrfe. Și dacă se-ntîmplă cîte-un sex acolo, ce? își unduie dosul fata cu nume de bere. Replica e ca din emisiunile lui madammm Tatu cu profesorul de acuplări. "Cîte-un sex!" Cristoase, ce dialoguri ar scoate Teodor Mazilu din proștii sub clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
erau mereu insuficienți. Acordul final s-a auzit după numai un an. Se mai derulau și nesfîrșite certuri între dirijorul Ciolan și instrumentiști. Tata a recunoscut că i-a luat mult timp să devină imun la neînțelegeri, la intrigi, la bîrfe. A urmat curba de sacrificiu a lui Iorga, din nefastul '31. Criza de concerte. Dar avea clasa lui de pian special. Conservatorul se numea, pe-atunci, Academia de Muzică și Artă dramatică "G. Enescu". Sofia Teodoreanu, fiica lui Gavril Muzicescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de ± 1,8%, metodele penetrării timpului gros de 31 de ani, eliminarea inhibițiilor, superstițiilor și a ceea ce-i mai rămăsese ca rest de plată în această vale a plângerii care se cheamă viață, încătușată între tabieturi, stări de anxietate, spitalizări, bârfe și desigur (Revoluția?) renașterea energiilor adormite, păstrate, economisite, păzite, ascunse, nesecretate, nealterate, dar mustind de dorințe și căscate de dor, după cel mai vajnic pirat, naufragiat din oceanul iubirii pe țărmul arid al sufletului său, Mitică Petrache. O rază verde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
balurile de la Versailles, adună în mijlocul camerei: rochia de fericire, masca de rigoare, pantofii de invidie, evantaiul îmbibat cu șoapte vulgare, inelul de deochi și perlele otrăvite cu luciul grijuliu al captării privirilor, decolteul cu polaritatea magnetică inversă, pentru a respinge bârfele și a atrage complimentele, ghionturile cu subînțeles, genele false pentru fâlfâiri ambigui, paleta de zâmbete cu colorit insinuant, mai bogată decât spectrul solar și mai complexă decât Tabelul lui Mendeleev, crama de licori pentru situații neprevăzute, de salvări din imprudențe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
rățoi el. Cargobot, ai auzit de el? Mongolule, tu ești? Da, mă, cum, n-ai murit? Nu sunt sigur. Tu? Eu am 12 ani de moarte, sunt Milionarul. Ăla care trăia din containere? Da, cu nevastă-mea. Acum stă la bârfă cu o vecină de parcelă. Ce? Vorbesc despre ce e prin moarte și tot fac comparație. Cu viața? Nu, cu alte morți. Da' ce, sunt mai multe? Păi... cum? Prin câteva am trecut și noi. Moartea altora, moartea mea, moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
imortalizat mai târziu în pictura renascentistă, în care opulența formelor obraznic de frumoase îmbăta simțul estetic al privitorilor. Poate n-ar mai trebui amintită gălăgia însorită de pe trotuarele pline de trecători, urmăriți de pe băncuțe sau scaunele întotdeauna de vreo babă, bârfa telefonând-o nurorii rezemată de stâlpul porții, transmisă mai departe nașei, la rându-i, vecinelor, o școală în aer liber a psihologiei umane, de studiu pe viu a caracterelor evidențiate de mers, croială, grimase, fel de a aprinde țigara, pantomima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
obosit acum, se punea În mișcare, la adăpostul nopții pentru a nu fi văzuți de nimeni, nu că ar fi furat ceva, ci pentru a nu trezi bănuieli și clevetiri ale consătenilor, extrem de suspicioși și recunoscuți ca mari iubitori de bârfe, Încă de pe vremea aceea. Bine instalat pe umerii puternici ai Didiței și ținut de picioare numai cu o mână, (În cealaltă fata ducând o găleată cu pește) Va se chinuia să-și țină ochișorii Închiși, pentru a nu mai vedea
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
sunt în viață și dacă citesc o asemenea carte - nu pot rămâne decât stupefiați. Din punctul de vedere al „polemistului“, G. Călinescu „a slujit cu fervoare comunismul“, Eugen Simion este „un academician firoscos“, Dan Petrescu involuează către „reprezentația gratuită a bârfei de crâșmă“, Paul Goma a devenit „partizanul minciunilor scandaloase“, Cristian Bădiliță debitează „gogomănii franțuzite“, Claudiu Komartin e „un analfabet moral“ și așa mai departe. După cum reiese dintr-un interviu, reprodus în același volum, Laszlo Alexandru este foarte mândru de comportamentul
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
destinală. Gabriel Plesea loveste din nou Gabriel Pleșea, autor român stabilit la New York, unde se consideră exilat (deși vine frecvent în România), a publicat trei romane fără valoare literară: Aruncă pâinea ta pe ape, 1994, Imposibila reîntoarcere, 1996, Dosarul cu bârfe, 2000. Toate sunt de o locvacitate plictisitoare și de un aplomb al banalității care divulgă amatorismul. Simțind, probabil, că prea puțini cititori se pasionează de cărțile lui, Gabriel Pleșea își încearcă din nou norocul, de data aceasta cu un roman
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
atinși de tetanie și bătăile inimii îi sînt neregulate. Diana îl privește atentă și își dă seama imediat că Rodion se simte rău de tot. Sună salvarea chiar de pe telefonul acestuia. Fata îl ajută să iasă din separeu, temîndu-se de bîrfa lumii care l-ar fi remarcat în această ipostază neașteptată. Separeul se reocupă de cîțiva clienți gălăgioși și cam bădărani. Fetița, vino încoa! țipă un client. Diana se apropie cu precauție, avînd o mare experiență în relațiile cu bețivii. Clientul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
femeile nu-i puteau servi niciodată un "nu" categoric. Numai Saveta tontălăului de Adrian Lupu se codea și se sclifosea de îl enerva pe Bulhac la culme. Duminica, toată lumea ieșea în mijlocul satului, la căminul cultural și bea samahoancă, stătea la bîrfe, se juca poarca sau prindea la joc în scîrțîitul scripcii lui Costache Aduculesei. Pe la chindie, cei mai gospodari sau cei cu alte interese întrepătrunse, plecau după buruiană pentru vite. Du-te tu, bărbate, spune Saveta cu jumătate de gură. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
interesat de ce face colegul sau vecinul. Preocuparea lor este, în principal, familia, cariera, cunoașterea lumii. N-au deloc "sinistra plăcere" să afle ce face vecinul. Părerea mea este că peste 50% din timpul unui român este folosit pentru "iscodire, coterie, bîrfă, turnătorie la șefi și nu numai, josnicii, jeguri" și altele și mai și decît cele enumerate. Evident, poate la unii acest procent este exagerat, dar am enunțat de la început că sînt și excepții. S-ar putea ca munca mea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Gherasim și Ilarion, sub un nuc bătrân, cojeau soarele ca pe un vierme de pe obrajii merelor, apoi îl striveau sub talpa bocancului. Gherasim și Ilarion cădelnițau întunericul din căușul inimii peste creștetul obștii. Starețul suferea de strabism, nu distingea nuanțele, bârfa contura obsesiile, tataia ura cleveteala: Bă, mie îmi spui verde-n față ce te roade! Mânăstirea nu-i radio-șanț și apoi ce-l fute grija pe măgar de unde beau oile apă! Arhimandritul cârmuia obștea: Aici, ava Ioan leagă și dezleagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
nu fie repar tizată În Est. Nu-i păsa pînă la urmă nici de acest inconvenient, vedea În repatriere, la două secole și jumătate de la sosirea strămoșilor ei În comitatul Sătmarului, mîntuirea de toate hărțuielile existenței: de la banii insuficienți, la bîrfele colegelor. Vedea și Împlinirea tuturor dorințelor sale, de la cauterizarea cu simț estetic a unei alunițe incomode de pe gît, la zborul cu zeppelinul. Se Îmbibase de euforia unor vise nerostite pînă atunci, ataca subiecte neașteptate, vorbea adesea ca-n transă. Își
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
mă repartizeze la Weingarten?... A fost „repatriată“ În orășelul Kempten din Bavaria unde nu s-a simțit deloc la largul ei. Măruntă fiind, așezarea se um plea pe zi ce trece de șvabi sătmăreni. Aceleași văicăreli de acasă, aceleași obsesii, bîrfele și chiar mutrele de altădată. Se săturase. Îmi scria că cel mai frumos an din viața ei fusese 1990, cînd știa că va lăsa totul În urmă și cînd noutățile pentru 178 O vară ce nu mai apune ea Începuseră
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
și cel de-al doilea pahar. Auzi, cuscre, ce zice lumea pe-aici prin sat, glăsui țăranul cu limba dezlegată, că vrei să te faci membru de partid și nu știu mai ce!... E-adevărat, cuscre?... Astea-s prostii și bârfe, Grigore, ți-am mai spus și-altă dată! zise Stelian, străduindu-se să zâmbească indulgent. Doar știi bine că eu n-am făcut niciodată politică!... Eu nu spun decât ce-am auzit pe la unii și alții, se scuză Grigore Gospodin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]