794 matches
-
și tac am nevoie de tăcere de liniștea tăcerii tăcerea e fidelă și nu mă părăsește niciodată îmi place compania ei și să conversez cu ea despre una despre altă ea mă înțelege este cel mai bun confident nu mă bârfește nu mă jignește niciodată mă iubește așa cum sunt și eu la rândul meu nu o contrazic niciodată o respect întotdeauna tăcând! Referință Bibliografica: oamgiu tăcerii / Viorel Vintilă : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1121, Anul IV, 25 ianuarie 2014. Drepturi
OAMGIU TĂCERII de VIOREL VINTILĂ în ediţia nr. 1121 din 25 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359914_a_361243]
-
partea cealaltă, subalternii nu vor înțelege care e logica relațiilor din companie, cine de ce primește atenția șefului mai mult, vor intra într-o cursă pentru favoruri sau vor fi frustrați că X și Y sunt prietenii și favoriții directorului. Vor bârfi pe la colțuri că X are salariu mare pentru că așa și pe dincolo cu șeful etc. Prea marele amestec de relații personale nu e semn de sănătate organizațională. Nu spune nimeni ca e mai bine să stea toată lumea încruntată și să
Șeful de gașcă e deseori un manager prost. Povestea Anei sau până unde poate merge prietenia dintre șefi și subordonați () [Corola-blog/BlogPost/338281_a_339610]
-
-n viață nu suferă, vrea să fugă-n altă sferă, unde sunt stele și luna care-și împletesc cununa. Cine în viață nu minte, să mănânce numai linte, ori varză acră cu boia amestecată cu soia. Cine-n viață nu bârfește, ăla spune pe muțește tot ce știe radioul, chiar și când se sparge oul. Cine-n viață nu glumește și numai se chiorăște, cu ăla n-ai putea trăi, multe nu știe a grăi. Referință Bibliografică: Cine-n viață... / Mihaela
CINE-N VIAŢĂ... de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340077_a_341406]
-
Napoleon Hill - Folosește-ți mintea pentru a te îmbogăți - Dacă ceea ce-ți dorești ți se pare just și crezi cu toată convingerea în visul tău, mergi înainte și pune-l în aplicare! Lasă-i pe „ceilalți” să te bârfească pe la spate ori de câte ori te confrunți cu o înfrângere temporară, căci „ei” nu știu că orice eșec reprezintă sămânța unui succes echivalent. - Stejarul dormitează în ghindă. Pasărea așteaptă în ou, iar din viziunea supremă a sufletului se poate naște un înger
Câteva selecții din cartea: Aur curat pentru învingători, de Adi Popescu () [Corola-blog/BlogPost/339271_a_340600]
-
sentimentele construindu-și discursul liric din mici fragmente de oglinzi. Eul feminin îi frământă spiritul și judecata: În noaptea asta toate par deșarte -/ Din focul inimii răsare-un gol/ Și parcă simt că în tăcere mor,/ Și-un demon mă bârfește pe la spate.// În noaptea asta toate sânt ecou/ Din armonia clipelor trădate,/ Am obosit în viață să fac loc/ Părerilor de rău întârziate.// (Nimic mai mult). În Valsul ironiei aflăm că poeta își duce existența pe propriul făgaș: Sunt istoria
Plasa unei iluzii, de Tatiana Dabija. Recenzie, de Elena Buică – Buni () [Corola-blog/BlogPost/339353_a_340682]
-
sau nu prin acțiuni, prin ceea ce facem”. În raport cu această grilă se scoate în relief că românul este orgolios, stă de manevre și manipulări, dă din coate, nu are tărie de caracter, este resemnat, sărac, dar fudul și „își petrece timpul bârfind”. Opțiunile și acțiunile scriitorului Jean Băileșteanu delimitează un profil în care intră: necunoașterea sentimentului de ură și de invidie, atașamentul față de carte și de scris, interogația despre sensul lumii și rostul omului, credința în ideea că „scriitorul este o conștiință
JEAN BĂILEŞTEANU: Jurnal de caractere şi stiluri existenţiale, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339617_a_340946]
-
Acasa > Poezie > Pamflet > ÎN CUȘCA PROSTULUI Autor: Elena Trifan Publicat în: Ediția nr. 1168 din 13 martie 2014 Toate Articolele Autorului ÎN CUȘCA PROSTULUI S-a dus era înțelepților Ș-a venit a proștilor. Râd, bârfesc, imposturesc Și la rău doar se gândesc: Să crape capul deșteptului Că le-ntrece creierul Cel isteț ca un dovleac Crescut pe la noi prin veac. Vine vorba din bătrâni „Cu prostul să nu te pui”, C-are mintea grea la
ÎN CUŞCA PROSTULUI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1168 din 13 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340973_a_342302]
-
tine. - Ei, surioară, cei care râd și-l batjocoresc sunt niște proști, nu au o mentalitate sănătoasă. Dă-o în colo de lume! Că ea mai râde și de alții, și despre noi poate să găsească un motiv pentru a bârfi și a râde, așa că nu lumea e importantă. Gura lumii n-o astupă decât pământul, știi asta! Dar e vorba de el, ca om. - Da, aici așa este, răspunse Simona, știu asta. Dragul meu căpitan, hai mănâncă și scuză-ne
CĂPITANUL VASILE (6) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2023 din 15 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341181_a_342510]
-
frați. - Ai văzut, cum te-a ignorat, țărăncuța asta cu ifose? comenta răutăcioasă,Mary, adresându-i-se lui Eustace. - Hmm ... interesantă. Nu pare deloc o țărăncuța, mormăi Eustace, leneș. - Doar nu ați răspuns invitației mele, din plăcerea de a-mi bârfi angajații! Propun să mergem la o partida de călărie! - Oh, enchante, râse încântată, Mary. Uneori, lady Morgan întrecea măsură cuvenită unei doamne din înalta societate. *** Copiii se descurcau bine la ora de muzică. Nu era greu deloc,la cât de
MY LORD (VI) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341174_a_342503]
-
SĂ TE COLIND... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 349 din 15 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului 15 Decembrie 2011 Iancule, aș vrea să te colind, Îmi spune vântul că nu ești acasă Și pe alții îi aud bârfind, De răutatea lumii nu îmi pasă! Stau negurile, risipite oști, În calea mea, voi trece printre ele Copil să mă întorc în Munții noști, Cu trăistuța doldora de stele Și-acolo, pe genunchii tăi duruți Să-mi spun Colindul dinspre
IANCULE, AŞ VREA SĂ TE COLIND... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341411_a_342740]
-
regatul cuvintelor! Acolo sunt poemele care-așteaptă să fie scrise./ Stau paralizate, dar nu disperate! Aștept ca fiecare dintre ele să se împlinească,/ să se consume cu puterea cuvântului/ și cu puterea tăcerii. Nu privesc în spatele cuvintelor și nici nu le bârfesc lungimea rochiilor. Tac, ticsit! Doar atunci, în noaptea așteptatei nunți, mă fac atât de sublim,/ atât de natural și de plin de secrete,/ atât de ferm și de fidel ... Încă sunt viu! Dansați, fraților!/ După aceea, ca o logodnă/ va
APOCALIPSA DUPA THEODOR RAPAN SAU VOCATIA UNIVERSALULUI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341955_a_343284]
-
ca Liniuță de despărțire, dar și de unire, și ca Liniuță de pauză, și ca ... - ... ca linie aeriană nu ești să zbori d'aici să ne lași în ortografia noastră? Până nu vă pun eu Punct nu vă liniștiți. Vă bârfiți, vă lăudați, vă certați pe nimicuri! Asta-i literatură? Ăsta-i tămbălău grafologic! Punct! - Ei, punct!...Vai!...Ah! mi se îmbârligă codița de emoție. Stimate domnule Punct! Dorești ca printr-un mijloc stilistic să ne unim punctuația și să dăm
CUVÂNTUL CARE RÂDE de LICĂ BARBU în ediţia nr. 896 din 14 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342138_a_343467]
-
de însușirile proprii unui om normal. Este o ființă omenească lipsită de omenie, fără milă, crudă, rea și sălbatică, rece, grabnică să verse sânge, egoistă, imorală, mieroasă, orgolioasă, ticăloasă și mincinoasă, necinstită, șireată, în stare să defăimeze, să spioneze, să bârfească, fără frica de Dumnezeu... „Neoamenii” - ne spune Biblia - „... au schimbat slava Dumnezeului nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare și târâtoare. De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăției, să urmeze poftele inimilor
DOAMNE, CE MINUNE SA FII OM! de DUMITRU BUHAI în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342500_a_343829]
-
ta din răul lumii să dizloce Eu crec mai mult în tine ca în Domnul Eretic sunt, acesta este omul. Boris Marian Niciun comentariu: Sunetul 131 Eu nu iubesc mândria ta Nici faima care te-nconjoară Dar nici n-ascult bârfind pe cineva Invidia pe mulți îi înconjoară Dar te iubesc și nu știu pentru ce Cred că iubirea nu are temeiuri Ea este ca un duh venit din cer Sau poate diavolul ne face semne De aceea despărțirea pare o
SUNETE de BORIS MEHR în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340546_a_341875]
-
și roata aia a lui s-au desprins și mergeau singure acum îndreptându-se amețitor spre un stol de ( babe curioase ) cum le ocăra Bunica. Astea, nu aveau nimic de făcut decât să stea toată ziua la poartă și să bârfească pe toată lumea. Noroc de motociclistul care își revenise la timp. A sărit din șaua dezmembratei lui motociclete a alergat cât a putut de repede să oprească atașul năbădăios ce putea distruge tot cercul de babe de pe ulița Bunicii. Dar, ce
EXTRAS DIN MEMORIA ANTICIPATIE CAP 2 de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344077_a_345406]
-
care ne-a îndemnat efemerul să danseze, să cânte, să compună, să joace, să zâmbească, să viseze, să iubească, să trăiască. Dar în acest lung raliu, parcă fără sfârșit, am și bătut, am plâns, am ucis, am iscat războaie, am bârfit, am jefuit, am dorit rău. Dar balanța e echilibrată sau încercăm să fie. Acum, ducem o viață monotonă, uneori ștearsă, unde e mai simplu să trimiți un mesaj decât să discuți față în față cu un prieten drag, uitat în
FII PUTERNIC, OMULE! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1916 din 30 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343678_a_345007]
-
în orășelul vecin. Nu foarte departe. O jumătate de oră făcea autobuzul până în incinta minei. Se obișnuise cu naveta. Chiar îi plăcea. Pe mașină mai schimba și el o vorbă-două cu ortacii lui, navetiști și ei, mai glumeau, își mai bârfeau șefii, nevestele uneori, orice numai să treacă timpul mai repede. Adevărul era că unii mai obișnuiau să ațipească pe drum, ăstora nu le făceau plăcere conversațiile lor, îi deranjau la scurtul somn până la mină, dar erau prea puțini dintr-aceștia
NOROC BUN ORTACUL MEU ! (PARTEA A TREIA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1653 din 11 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377387_a_378716]
-
tendință aproape generalizată a comportamentului nostru, scriitorul Ștefan Dumitrescu a descoperit și a teoretizat patologia psihologiei poporului român pe care a denumit-o Axiofagie. De la Axios, valoare, fagos, a mânca. Invidia, bârfa, ironia, marginalizarea, pâra sunt forme ale Axiofagiei. Când bârfim pe cineva noi îl „distrugem”, îl compromitem în plan mental. Marginalizarea, îndepărtarea, pedepsirea unei valori, ura împotriva ei, toate acestea sunt reacții de anihilare a valorii și ne dezvăluie că în subconștientul nostru acționăm împotriva valorii tocmai pentru că „ne dăm
PSIHOLOGIA ŞI PEDAGOGIA POPORULUI ROMÂN de MARIA CANTUNIARI în ediţia nr. 1653 din 11 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377390_a_378719]
-
sau al nostru, proștii, care îi votăm de fiecare dată, ci pentru a se înavuți ei și clica lor de nesătui, mai adăugă Sebastian cu mâhnire în suflet. - Sst, a intrat doamna Zbihli și nu vreau să creadă că o bârfim! - Dar de fapt, acum ce făceam? încercă el să încheie discuția zâmbind. - Eu doar te informam ce s-a întâmplat ieri și ce era dat la televizor ca știre de breaking news pe toate posturile. Când intră în încăpere, profesoara
ROMAN , CAPITOLUL NOUĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377514_a_378843]
-
rămas, atomic e războiul,mă îngrop iar în mocirlă, m-acoperă gunoiul,... VII. TĂMÂIEREA DE DIMINEAȚĂ, de Stejărel Ionescu, publicat în Ediția nr. 2301 din 19 aprilie 2017. când aragazul a sărit din bucătărie dimineața era pe ochiuri și noi bârfeam la o cafeluță îndoită cu lapte și frișcă, sub masă era sticla cu pălincă dar în semiîntunericul ploii puneam în pahare apă sfințită, câteodată mă prindeai de mână și atunci dimineața scotea aburi de pe ochiurile aragazului, de vizavi striga vecinul
STEJĂREL IONESCU [Corola-blog/BlogPost/377441_a_378770]
-
și ca dovadă a tămâiat-o cu două perechi de palme și a legato de mâini cu mătăniile popii ce le pierduse pe cărarea din grădină ... Citește mai mult când aragazul a sărit din bucătărie dimineața era pe ochiuriși noi bârfeam la o cafeluțăîndoită cu lapte și frișcă,sub masă era sticla cu pălincădar în semiîntunericul ploiipuneam în pahare apă sfințită,câteodată mă prindeai de mânăși atunci dimineața scotea aburide pe ochiurile aragazului,de vizavi striga vecinul la vecinacă iar la
STEJĂREL IONESCU [Corola-blog/BlogPost/377441_a_378770]
-
Dumnezeule! Sophia Loren era nimic pe lângă țărăncuța aceasta. - Bună, mormăi, conștient că se holba cu ochii ieșiți din orbite, ca un broscoi, nepoliticos. O urmări cu privirea, involuntar. Sau... voit? O, frate! Îi veni să râdă. Ce-ar mai fi bârfit colegele lui de facultate și ce coate și-ar fi tras colegii! Fata avea un mers rapid, hotărât. Îi zări pentru o fracțiune de secundă gambele puternice, bronzate mai ceva ca la solar, ieșind de sub pliurile fustei bogate. Uitase că
REVENIREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1403 din 03 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379865_a_381194]
-
în viața tumultoasă a liceenilor „- Bună dimineața, elevi! spuse profesoara de matematică intrând în clasă.“ Locul acțiunii este liceul. În sala de clasă, când profesoara și-a făcut simțită prezența, elevii se aflau „alandala“, unele fete stăteau pe bănci și bârfeau. În acestă atmosferă adolescentină își face prezența și personajul principal al romanului, Daisy Rosalinda Arden, noua colegă a elevilor din clasa a X-a, venită din Hansburn. Foarte interesant în roman este jocul culorilor, prezent încă din primele paragrafe ale
O TÂNĂRĂ CARE A ÎNŢELES DANSUL TAINIC AL STELELOR de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381892_a_383221]
-
Firfirica, mai fășneață, a trecut pe post de judecătoare, dar bărbatu-său a rămas tot portar, spuse Jeni. - Și Lenuța? întrebă, din nou, Ilie. - Lenuța, tot femeie de serviciu la Primărie a rămas, că era cea mai harnică și nu bârfea. Învăța chiar mai bine ca Firfirica. Dar să vezi, ce-am pățit eu astăzi! Am fost la coafor. Mi-au luat o groază de bani. Coafor de lux! Și și-au bătut joc de părul meu! Le-am spus că
DR. CORNELIA PĂUN HEINZEL: “ÎNDRĂGOSTIT DE-O UCIGAȘĂ-N SERIE DE PE INTERNET” SAU „IUBIRE CRIMINALĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381839_a_383168]
-
să o facă. Mi-am amintit și de vorbele mătușii, Petra, care spunea să nu căutăm la chipul omului, ci la sufletul lui. După căsătorie Adela și-a arătat adevărata față. La început am fost nevoit să o ascult cum bârfește pe toată lumea. Din prelegerile ei rezulta că toată lumea era rea, avea defecte, în timp ce ea era întruchiparea perfecțiunii. Mai târziu și-a dovedit calitatea de șef, bine, rău, doar părerile ei erau bune. Am închis ochii spunându-mi că indiferent de
VOLUM IN LUCRU, FRAGMENTE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381917_a_383246]