552 matches
-
se ridică, În fiecare seară, o pâclă groasă, pufoasă, care escaladează povârnișul, apoi se oprește, pe jumătate amețită. Pentru cei care ajung acolo, castelul Alamut arată atunci că o insulă Într-un ocean de nori. Privită de jos, pare un bârlog de djini 1. În dialectul local, Alamut Înseamnă „Învățătura vulturului”. Se povestește că un prinț care voia să construiască o fortăreață pentru a stăpâni acei munți ar fi dat acolo drumul unei păsări de pradă Îmblânzite. Răpitoarea, după ce s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
imperiului, hotărârea mea a slăbit. Și iată cum a salvat Omar Khayyam, pentru a doua oară, viața lui Hasan Sabbah. — Încetează să te plângi, poate că ție ți-am salvat viața. — E adevărat că trebuie să fie bine apărat În bârlogul său. Vartan nu-și poate ascunde o urmă de amărăciune, de care Khayyam râde. — Acestea fiind spuse, dacă mi-ai fi dezvăluit gândul tău, poate că te-aș fi dus la Alamut. Învățăcelul a sărit de pe locul său. — Adevărat grăiești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
publică un editorial Înțelept În care făcea apel la un dialog deschis și sincer cu moartea, fără prejudecăți, cu inima deschisă și În spirit fratern, evident, În cazul În care s-ar reuși să se descopere unde locuia, vizuina ei, bârlogul ei, cartierul ei general. Un alt ziar sugeră autorităților polițienești să facă investigații prin papetării și fabrici de hârtie, Întrucât consumatorii umani de plicuri de culoare violetă, dacă existaseră, și trebuie să fi fost foarte puțini, trebuie să-și fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
pe care o sedusesem cu fraza 4 din ghidul seducătorului: „te-ar deranja mult să-mi dai un sărut pe obraz? să nu mă duc singur până acasă”. În ziua aceea traversase Herăstrăul, traversase după-amiaza de vară indiană, intrase în bârlogul meu din Băneasa. Ca orice femeie, așa cum aveam să aflu mai târziu, se enerva dacă găsea frigiderul gol. Cu ce mă hrănești, Piti, ei? Uite, uite ce aiurea arată Framul ăsta vechi când e pustiu. Zici că e o cușcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
dacă nu ies din casă? Iaca, se fac doi ani de când n-am mai ieșit. De unde pacati? - Aici are și ea dreptate. Eu mai ies până la cimitir, mă mai duc după țâgări și coniac, dar ea, sărăcuța, stă numai în bârlog. La trei dimineața mi se dă voie să merg la culcare. - Uite cum i se închid ochii. Văleu, à son âge eu zburdam, mă duceam la baluri. E-he, ce valsuri mai făceam cu maiorul Copou! - Nu bre, era locotenent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Sabina avea efectul unui marțian venit să-i sfideze pe bieții pământeni, îmbrăcați toți în negru și gri. Curiozitatea îi dădu afară din case pe vecini. Nea Fane și țața Leana, care, de la plecarea Piratului, nu mai scoseseră nasul din bârlog, se băgau tot mai tare în seamă. O pândeau pe Sabina, intrau în vorbă cu ea: - Ce frumos îmbrăcată ești azi! Te duci la o petrecere? - Desigur, sunt invitată la palat de doamna Năstase, nevasta primului ministru. Dar nu pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
în sfârșit beleaua”. În fața căminelor studențești de lângă Operă șuvoiul de răsculați s-a oprit, a chemat întăriri: „Studenți, unde sunteți? Veniți cu noi!” Studenții, însă, care o luaseră anterior pe coajă de la mineri și muncitori, nu se lăsară scoși din bârlog. Pe la balcoane apărură doar câteve fete, ieșite să-și întindă blugii la uscat. Șuvoiul a curs înainte cu hotărâre. Vremea se făcuse frumoasă. Pe cer rânjea un soare cu colții îngălbeniți. Cum am început să urcăm pe lângă zidul Palatului Cotroceni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pași siguri, trădând o îndelungată obișnuință, pe chiorâtelea (Bossul devenise agasant de calic și de hapsân, acumulând o serie de restanțe la facturile de electricitate și la cablu!), Dănuț și cu Fratele intrară în prima cameră, din stânga, de la piciorul treptelor, bârlogul, Wormhole, Gaura Viermelui și destinația lor precisă, din acel moment. "Într-o gaură din pământ, locuia un hobbit", citase pe vremuri Avocatul, din memorie. Vax! N-are Adrianus nicio treabă cu herr Tolkien, decisese Poetul. Imediat, din spatele lor și mai
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de-acolo. Și n-am uitat nici de Trimis! Hmm...? Ce spuneai? Va t'en faire foutre! Imprecația îi redeșteaptă Bursucului în minte, proaspăt, terifiantul film nocturn, de-abia încheiat. Iată cum decurseseră faptele: În întunericul răcoros și adânc, al bârlogului de iepure, Bursucul și cu Urechiatul picoteau, socotind fiecare, pe îndelete și în legea lui, scurgerea nisipului negru, din clepsidra de catran a nopții precedente. Numărau clipele rămase până la jalonul median de timp, borna de mijloc, care înjumătățea intervalul de
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și nici alinate cu untdelemn: 7pământul vostru este pustiit, cetățile vă sunt arse de foc, străinii vă mănâncă ogoarele sub ochii voștri, pustiesc și nimicesc, ca niște sălbatici. 8Și fiica Sionului a rămas ca o colibă în vie, ca un bârlog într-un ogor de pepeni, ca o cetate care este asediată. 9Dacă nu ne-ar fi lăsat Domnul oștirilor un rest, am fi ajuns ca Sodoma și ne-am fi asemănat cu Gomora. Locul nu ne permite un lung comentariu
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
zi, la ora potrivită, mă aflam la ușa bătrânului. ― Sărut dreapta, sfințite. ― Bine ai venit, dragule. Ce noutăți ai pentru astăzi? ― Întâi vreau să spun că am avut o întâlnire cu cumătra vulpe. ― Când și unde? ― Dimineață și chiar în bârlogul meu, părinte. Cred că tocmai terminase de mâncat găina, ale cărei pene le-am găsit la fața locului. A cui o fi fost biata pasăre? ― Oi afla eu în zilele următoare. De la mine, nici pomeneală. Și acum, să revenim la
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
Primăvara Norii -au încetat să cearnă Este cerul iar senin Din bârlogul lui de iarnă Iese vesel Moș Martin. După multe luni cu gheață Fără haine și căldură Într-o bună dimineață Iese ursul în natură. Are o surpriză mare Când privește-n depărtări De la el și până-n zare, Totul e plin
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93449]
-
așteptării are dreptate. Mă uit la șinele prăfuite. Ce tren să mai vină? Ce tren să mai plece? Aici nu mai există sosiri, nici plecări. Există numai peronul și așteptarea. E una din acele situații când cauți în așteptare un bârlog, un refugiu. Să treacă timpul, deoarece lucrul cel mai important pe care-l faci e să aștepți. Pustiul latră uneori ca și câinii. Și, cum să vă spun, mușcă chiar de inimă. A aștepta înseamnă atunci a supraviețui cât mai
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
împreună cu Tania pe Belgrad nr. 5 la Ioan și Ulvine Alexandru, într-o casă cu cinci copii, unde orga lui Bach tuna și fulgera peste rafturile cu Patrologia lui Migne, apoi în văgăuna misterioasă a lui Sergiu Al.-George, în bârlogul sufocat de bucoavne al anticarului Sterescu, câlcând sfios printre enigmele cultivate de Gina Argintescu Amza, lăsându ne alintați cu divinele înghețate ale doamnei Lisette Daniel (plus Max motanul tronând în centrul mesei), văduva lui Brunea-Fox, ori mângâindu-l pe Red
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
infinit mai comozi. Însă acea legătură tainică, frisonantă, de totală fidelitate cavalerească, dintre ogari și vânător ține pur și simplu de mistică. Mă opresc. Sunt convins că Eugen Negrici vă poate mărturisi esențialul. Acestea fiind zise, mă pot strecura în bârlog până după revelion. Sănătate și voie bună! A se consuma cu moderațiune! 29 decembrie 2011 Omul-punte și puterea de a admira Uneori se întâmplă să ai cu prietenii revelațiile pe care străinii ți le prilejuiesc în calitate de părinte. Așa cum nu observi
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
se potrivea nici cu temperamentul, nici cu gustul meu pentru înălțimile scăldate în lumină. Aveam impresia că mi se cere să țes zile și nopți în șir într-o pivniță, așteptând ca niște brute să vină să mă scoată din bârlogul meu, să destrame ceea ce țesusem și apoi să mă târască într-o altă pivniță unde să mă ucidă în bătăi. Îi admiram pe acei eroi ai adâncimilor, dar mă simțeam incapabil să-i imit. Am trecut, deci, în Africa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
monștrii și strigoi am auzit numai în basme, Fantasme ce dădeau poveștii un aer mai grotesc. Cu toate că umbla deghizat prin lume Doar un monstru fără nume eu cunosc. Sunt zile în care și-ar dori să se retragă Într-un bârlog mizer și numai al lui, Într-o pădure sau o peșteră murdară, Nimeni să nu știe cine este și al cui. Să-și lingă rănile de animal biciuit Printre scâncete și spasme necontrolate. C-ar putea plânge și el rămâne
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93427]
-
scenă autentică, al unui actor în marea încleștare mondială ce a umplut cimitirele cu eroi: ,, Nimeni nu știa nimic că la acea dată și la acea oră, Hitler, căpetenia pretendenților la dominația lumii, își dăduse obștescul sfârșit în propriul său bârlog. Atunci Duhul Sfânt circula pe deasupra noastră ocrotindu-ne somnul. Noi visam lupte...În seara de 8 mai, pe la orele 22, pe întreaga linie a frontului s-a petrecut un fapt cu totul neprevăzut, fără asemănare și deosebit de impresionant. Un fapt
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93056]
-
etapele formării mele. În București erau condiții la care, într-un târg, ca Făgărașul, nu se putea visa. Exista o viață culturală bogată, nu se lâncezea ca în provincie. Eu am ignorat, însă, toate aceste stimulente, m-am închircit în bârlogul meu interior, fără să profit în nici un fel de norocul care îmi surâsese. Mai rău, la "Spiru Haret" am descoperit pentru prima oară umilința și ranchiuna, ceea ce a avut, probabil, efecte dezastruoase asupra psihologiei mele. Îi invidiam pe colegii mei
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
la internat, număram apoi zilele care mai erau până la Crăciun sau până la Paști, așteptând vacanța așa cum așteaptă pușcăriașii zilele de vorbitor. Și nu-i adevărat, probabil, că închiderea în sine duce la descoperirea de sine. În loc să-mi luminez micul meu bârlog, m-am ghemuit în el. Nu găsesc în cenușiul acelor ani decât, cel mult, unele situații comice... Îmi dorisem enorm, din primele zile, să am și eu pantaloni scurți. La un moment dat, domnul Ioniță, om milostiv și cumsecade, mi-
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
avea valoare, ar însemna că eu am fost de mic înțelept. Lipindu-mă de ziduri, stând mereu în defensivă, am făcut ce recomandă înțelepții. Și ce-am reușit? Să trec niște "bălți". Am pierdut nenumărate ocazii de a ieși din bârlogul vieții interioare. M-am umplut de melancolii, precum câinii de purici. M-am ales cu înțelegerea ireparabilului. 11. La început, copiii din Asybaris s-au bucurat să vadă stoluri de pescăruși instalîn-du-se ca o tabără militară în marginea de nord
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Vouă nu vi se pare interesant? Singurii care mai sunt de partea mea sunt cei pe care i-am cunoscut după accident. Intră. Stai jos. Tocmai treceam în revistă planurile posibile. Metodele de a-i scoate pe vinovați afară din bârlog. Barbara își supse obrajii și își înălță sprâncenele. — Nu discutam chiar despre asta, Mark. Weber îi admiră detașarea. Părea imposibil să nu fi avut vreodată copii. Pe-acolo, spuse Mark. Nu mă lua cu hachițe tehnice. Deci despre ce vorbeați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
nemișcată și plânge. O strânge în brațe pe machieuza descurajată. Bonnie îi răspunde la îmbrățișare, ținând-o strâns, o complice înainte ca fapta să se consume. Apoi Karin e în centru, în același loc unde-l scosese prima oară din bârlog pe Robert Karsh. E seara devreme, iar biroul lui se golește în stradă. El e printre ultimii. Când se strecoară afară pe ușă și o vede, se oprește, surprins. Ea se întoarce și se apropie de el, încercând să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
că nu mi-a sfâșiat corpul, că nu am țipat, că am fost tăcute amândouă, iar eu am zâmbit mereu. Vechea și nevindecata mea angoasă pare să fi luat o pauză. Frica de moarte e cam rușinată și retrasă în bârlog, nu doar că n-am decedat, dar am adus o ființă nouă pe lume. E ca și cum edificiul scheletului meu psihic s-ar fi prăbușit, atunci pe drum, și acum se reconstruiește, cu alte unghiuri, cu arcuri și volute de susținere
Fructul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Luminița Marcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1772]
-
înțelegeți de ce. Și detectorul îl înțelese efectiv. Astfel că, în cursul testelor care urmară, mâinile și gândirea nu încetară nici măcar o singură clipă să fie libere. Și încă ce teste! Fuseseră zeci, serii întregi. Pentru cele care necesitau aparatură, laboratorul ― bârlogul doctorului, aflat chiar alături de vestibul ― a fost locul cel mai potrivit. Deoarece, în cursul consultației, cu excepția a numai două cazuri, instrumentele putuseră fi apropiate de fotoliul din care Gosseyn putea supraveghea, privind oblic prin ușa vestibulului, poarta întredeschisă de la intrare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]