1,332 matches
-
turcul. N-o fi ea Elena din Troia, iar când am întrebat-o dacă știe cine a fost Ahile, a holbat la mine niște ochi de mi-a părut rău pentru toată Grecia antică, de ce urmași are parte. însă așa bâtă cum e, în venele ei curge, orice s-ar spune, sângele lui Homer. — Copii aveți? - întrebă Metodiu. — Nu-mi dau seama - răspunse turcul. La prima vedere s-ar părea că am, deși eu am fost mai mult plecat. Seamănă toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
din capete. Era mai groasă și mai lungă decât bastonul care îl avusese până atunci, pe care îl și lepădă imediat. Îi cântări greutatea în mâini și se declară mulțumit. Nu era mare lucru, dar o putea folosi ca și bâtă în caz de nevoie. Își continuă drumul mai departe cu mai multă încredere. Văzând că nu se întâmplă nimic și nu întâlnește pe nimeni în drumul său, începea să prindă curaj. Dacă n-ar fi fost senzația aceea copleșitoare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
rapid situația. Indiferent de dezavantaje, unica soluție era să meargă mai departe și să ajungă în Baia de Sus, iar asta trebuia să se petreacă cât mai repede cu putință. Când ieșise în drum, sărind peste șanț, scăpase din mână bâta pe care o avusese în pădure. Nici nu-și mai amintea cum se petre cuse acest lucru însă acum era lipsit până și de această infimă posibilitate de apărare. În lumina slabă a crepusculului se simțea singur și neajutorat. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
amintea cum se petre cuse acest lucru însă acum era lipsit până și de această infimă posibilitate de apărare. În lumina slabă a crepusculului se simțea singur și neajutorat. Pentru o clipă se gândi să se întoarcă ca să-și recupereze bâta dar se răzgândi imediat. Era o decizie proastă, trebuia să meargă mai departe și să rămână pe drum, sperând că își va găsi mașina cât mai repede sau că va ajunge în oraș. Pe deasupra, starea de anxietate revenise. Nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
la Dumnezeu să nu fie prinsă de ceva, ori să nu facă zgomot. Aceasta însă se desprinse imediat și bărbatul se simți ceva mai sigur pe el cântărind în mână creanga groasă și noduroasă care putea fi folosită ca o bâtă exce lentă. Trase adânc aer în piept și zvâcni din toate puterile înspre locul pe unde credea el că poate trece printre urmăritori. În dreapta strângea bâta, pregătit să lovească în orice moment pe oricine i-ar fi stat în față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
el cântărind în mână creanga groasă și noduroasă care putea fi folosită ca o bâtă exce lentă. Trase adânc aer în piept și zvâcni din toate puterile înspre locul pe unde credea el că poate trece printre urmăritori. În dreapta strângea bâta, pregătit să lovească în orice moment pe oricine i-ar fi stat în față. Mâna stângă o ținea întinsă în față ca să nu se izbească de vreun trunchi de copac ascuns în întuneric. Din păcate își dădea seama că aleargă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
era în stare. Mergea ca orbetele, întrucât nu vedea la mai mult de doi pași în față. Siluetele trunchiurilor copacilor îi apăreau din ceață dintr-o dată în fața ochilor, abia având timp să le evite. Strângea cu putere în mâna dreaptă bâta pe care o găsise mai devreme, hotărât să o folosească fără nici o ezitare în cazul în care dădea peste cineva în pădure. Era cumplit de speriat și în ciuda tuturor eforturilor sale de a se liniști, inima i se zbătea nebună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu erau prin preajmă. Porni iarăși la drum, pășind cu grijă ca să nu cadă în gol. Dintr-o dată simți cum terenul coboară și se bucură nespus că ajunsese deja la ravena mult căutată. Coborând malul aproape vertical, se sprijinea în bâta pe care o purta cu el. Era bucuros că o avea cu dânsul, dovedindu-se a fi de mare ajutor. Dacă ar fi alunecat pe versant, zgomotul căderii sale i-ar fi putut atrage pe urmăritori. Când ajunse jos, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cuțitul din buzunar nu avea nici o armă și cât de mult regretase acest lucru în excursia precedentă. Se opri și căută cu privirea o creangă potrivită pe care s-o poată folosi. Ar fi fost excelent dacă ar fi găsit bâta pe care o pierduse. Desigur că acest lucru era puțin probabil, dacă nu imposibil, așa încât trebuia să se descurce cum putea. În fața lor pădurea era despicată de un curs de apă. Un pârâiaș ce scurgea la vale de-a curmezișul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și apoi o reteză în două. Capătul mai gros îl păstră pentru el iar cealaltă bucată i-o întinse Ilenei. Ca să te ajuți la mers, îi explică el fetei, ca răspuns la privirea ei întrebătoare. În timp ce vorbea, cântărea în mână bâta improvizată pe care o confecționase. Nu era prea mulțumit, și-ar fi dorit să fie ceva mai grea dar, în lipsă de altceva, era bună și aceea. Ileana luă bățul oferit fără să spună nimic și porni mai departe, sprijinindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Inspectorul nu mai stătu pe gânduri, ieși de după copac și se proțăpi în mijlocul drumului. Acolo însă nu se găsea Vasilică. Un bărbat în vârstă, cu barbă albă și stufoasă stătea sprijinit într-un toiag care aducea mai mult cu o bâtă. Surprins, Toma se opri în fața moșnea gului. Cine ești și ce faci dumneata aici? îl întrebă el, măsurându-l din cap până în picioare. Bătrânul părea a avea mult peste șaptezeci de ani. Părul îi crescuse în plete până deasupra umerilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Mâinile mari, aveau încheieturile noduroase, afectate de artrită și faptul că mergea ușor aplecat arăta că suferă și de afecțiuni ale coloanei. Poate că nu i-ar fi fost greu să ucidă pe cineva cu o lovitură bine țintită cu bâta pe care o purta cu el dar ca să poată transporta apoi trupurile celor atacați, în sus pe coasta muntelui, nu credea că este în stare. Asta în ipoteza că moșul acționa de unul singur. Se îndoia însă că un ucigaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ieri în pădure, privea direct în obiectivul camerei. Poate pletele și barba să fi fost ceva mai puțin înspicate, dar în rest, puteai spune că fotograful îl imortalizase cu doar puțină vreme în urmă. În mâna dreaptă, ținea toiagul sau bâta aceea pe care acum o vedea rezemată de perete lângă ușă. Inspectorul se uită mirat la gazda lor după care își aruncă ochii din nou la bucățica de carton pe care o avea în față. E tatăl dumitale ori bunicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
sau au transpusă niște simboluri considerate sacre - cruciulițele - prin care se raportau spiritual la divinitate. Bărbații, chiar dacă erau ciobani, în timpul când era odihna oilor, au simțit și ei nevoia, ca să le treacă de urât, să cresteze pe fluier și pe bâtă niște încrustații, un motiv geometric, cu linii drepte, cum nu sunt în natură, dar așa credeau ei că trebuie să fie lumea, dreaptă. Sunt puțini oameni care nu sunt sensibili la frumosă și, văzându-i pe cei care se străduiau
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Stroeve și se așeză la masa noastră îl atacă iarăși, zeflemându-l feroce. Manifesta o iscusință pe care nu i-aș fi bănuit-o niciodată în a descoperi punctele cele mai sensibile ale nefericitului olandez. Strickland nu folosea pumnalul sarcasmului, ci bâta invectivei. Atacul fu atât de nemotivat, încât, luat pe neașteptate, Stroeve rămase lipsit total de apărare. Te ducea cu gândul la o oaie speriată care aleargă de colo până colo fără nici o țintă. Era uimit la culme. În cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
toate erau transmise la televizor; manifestațiile românilor, 1989, cădea Ceaușescu (anul 1989 a fost anul televiziunii, mai ales la noi, că românii au făcut mereu o lectură a realității prin televiziune); minerii români, în 13-15 iunie 1990, bătându-i cu bâtele pe studenți și pe intelectualii români; Iliescu, președintele României în anul acela, mulțumind minerilor pentru că au plantat flori în fața Teatrului Național; Traian Băsescu, după operația de hernie de disc, spunându-le spontan ziariștilor care-l întrebaseră ce are voie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
vărsă încet o cutie de bere. O fată blondă cu fustă scoțiană și atât se repezi să lingă berea, fața lui Mișu, mâna tânărului blond. Acesta, deconcentrat, îi arse un bocanc în meclă. Fata începu să plângă. Tânărul apucă o bâtă de baseball. Fata se aruncă la pământ, scâncind. Tânărul ridică bâta și o aruncă pe fereastră cu obrajii umflați de efort, drept spre Statuia Libertății. Bâta căzu jos după câțiva metri, pălind în cap un cetățean de culoare. Cu doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
scoțiană și atât se repezi să lingă berea, fața lui Mișu, mâna tânărului blond. Acesta, deconcentrat, îi arse un bocanc în meclă. Fata începu să plângă. Tânărul apucă o bâtă de baseball. Fata se aruncă la pământ, scâncind. Tânărul ridică bâta și o aruncă pe fereastră cu obrajii umflați de efort, drept spre Statuia Libertății. Bâta căzu jos după câțiva metri, pălind în cap un cetățean de culoare. Cu doar câteva ore înaintea plecării lui Mișu, în New York izbucnea cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
deconcentrat, îi arse un bocanc în meclă. Fata începu să plângă. Tânărul apucă o bâtă de baseball. Fata se aruncă la pământ, scâncind. Tânărul ridică bâta și o aruncă pe fereastră cu obrajii umflați de efort, drept spre Statuia Libertății. Bâta căzu jos după câțiva metri, pălind în cap un cetățean de culoare. Cu doar câteva ore înaintea plecării lui Mișu, în New York izbucnea cea mai mare revoltă revoltă socială a timpurilor moderne. * Domnul Popa se tezise binedispus. Soarele îi gâdila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
examene. ― Bună ziua, am spus, sunt gras și vreau să... ― Știu, m-a întrerupt ea, ai echipament? ― Am. ― Hai. M-am tras la trening și stăteam ca prostul în fața ei să-mi spună ce trebuie să fac. ― Fii atent. Eu am bâta asta și o să-ți spun ce ai de făcut, tu faci, dar dacă cedezi, te croiesc. Te prinzi? ― Evident, spun eu, mândru că, deși gras, eram totuși un tip forțos. ― Întinde-te pe spate și începem cu ridicări ale piciorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
ziarul era făcut pe stradă, îl comandai cu doi dolari, dar ochii albaștri nu știau chestia asta. Veneam seara la supracontrol. Cam pe la zece, ca să am timp să mă întorc acasă cu tramvaiul. Era fabulos. Portarul încuia poarta, își lua bâta și o porneam. El înainte, eu în urmă, aproape fără să scoatem o vorbă. Intram pe scenă. Lumina palidă a avertizoarelor de foc trimetea la vedere toate umbrele spectacolelor care se ținuseră acolo. Pe unele le știam, altele îmi erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
săi, așa cum și funcționarii social‑democrați Probst, Koci și Wrba se bazaseră pe ai lor, atunci când au zdrobit greva. Hans a învățat că nu e musai să fii un funcționar al acelui mult iubit partid muncitoresc ca să nimicești ceva cu bâta, poți s‑o faci și pe cale directă și, mai ales, pentru tine însuți. Așa va începe cândva să se adune o oarecare avere, care apoi se va înmulți. Se aprind primele felinare, curentul electric pătrunde în ele. Curentul a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Ați citit cărțile femeii ăleia, domnule? mă întrebă Korsch. Alea care explică mintea criminalului? — Criminalul ăsta n-are nevoie să fie explicat prea mult, zise Deubel. E un țăcănit afurisit. Poate, am zis eu. Dar nu o să-l prindem cu bâte și boxuri de alamă. Puteți să uitați de toate metodele voastre obișnuite, lovitura la țigară și chestii de-astea. M-am uitat fix la Deubel: — Un criminal ca ăsta este greu de prins deoarece, în cea mai mare parte a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
cap. Când se lăsară pe platformă, câinele începu să vâslească din labe și să latre răgușit, având probabil atașat la glob un amplificator stereo, de se auzea așa bine. Pe când atingeau platforma cu o mică zguduitură, apăru paznicul. Ținea o bâtă în mână și era om. — Silence, Ursu! strigă el. Who is it? — Oameni buni, nene! răspunse Felix, ieșind pe scara navei. — Nene ești cu tac-tu, nu cu mine! Acum se vine? — Poftim? nu înțelese comandantul. — Am zis: acum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
23. Paznicul se uită atent spre navă. — Păi nu sunteți „Transcom”-ul? întrebă el. — Nu, frate! răspunse Felix. Suntem o navă de cercetare. — Fi-v-ar cercetarea... mormăi paznicul, apoi, negru de furie, se-ntoarse și-i altoi una cu bâta câinelui care plutea în imponderabilitate, lătrând de mama focului. Spuneți și dumneavoastră - se adresă el roboților care ieșiseră pe scară - dacă nu-ți vine să turbezi: de două luni aștept să apară „Transcom”-ul să ia ciupercile, și nimic! Nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]