478 matches
-
așteptînd firimituri de pîine uscată aruncate de la bucătării. Mai era și un turn cu ceas, roșu și înalt, cu un mecanism muzical, înconjurat de tufe, alei cu pietriș și straturi cu flori albastre și stacojii uluitor de frumoase, în jurul cărora bîzîiau albine. Era o vară extrem de toridă. Pacienții în halate mergeau cu grijă pe pajiști sau meditau pierduți pe bănci. Majoritatea erau bătrîni și solitari, iar cînd asistentele îmbrăcate în alb treceau cîte trei pălăvrăgind vioaie, Thaw rămînea uimit de mila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
zi de când un fulger electric stârnit de un reflector de energie de la Institutul de Semantică Generală făcuse să-i sară lui Thorson țeasta însângerată, având ca rezultat încetarea după trei zile a luptelor din orașul propriu-zis. Peste tot, robuneltele sforăiau, bâzâiau, șuierau și lucrau sub controlul creierelor electronice. În unsprezece zile, un oraș imens reînvia, nu fără trudă, nu fără ca oamenii să se încovoaie alături de mașini. Rezultatele erau deja colosale. Alimentarea a revenit la normal, majoritatea urmelor bătăliei au dispărut. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
vreun adăpost. Alerga de la un grup la altul, îmboldit de o foame ce-i dădea aripi, dar îl și înnebunea. Un vehicul se apropie de el, iar când se opri în fața lui, o cameră de luat vederi începu să înregistreze, bâzâind. Un perforator gigantic începu în clipa aceea să atace o stânca. Corl privea distrat toate aceste lucruri, care i se învălmășeau în minte, în timp ce trupul îi era mistuit de dorința de a porni pe urmele omului care plecase singur în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
știa că procesul grație căruia putea supraviețui era unul dintre cele mai complexe procese chimice existente în natură. Ceea ce îl interesa era plăcerea, nu cunoașterea. Ce bucurie simțea când putea să se năpustească asupra a două insecte care se băteau, bâzâind furioase, și să le învăluie ca într-o mantie de aburi, până ce forță vitală a insectei învinse începea să se topească în propria lui substanța. Urmase o lungă perioadă, în timpul căreia viața lui Anabis se mărginise la această oarbă căutare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
chelnerului". Peste o clipă se auzi o sonerie. Lucy se întoarse pe jumătate și, într-un mod destul de ciudat, își pierdu echilibrul. Simți cum cade în întuneric... Hedrock se mai afla în biroul lui, la unsprezece și un sfert, când bâzâi teleecranul, pe care apăru chipul lui Lucy, clătinând nedumerită din cap: - Nu știu ce s-a întâmplat. Lucrurile păreau să meargă bine. M-a recunoscut fără să se trădeze și se pare că tocmai urma să fim conduși într-o cameră intimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
ți-oi da fata. El a aprins părul vântului de la amiază-zi. Când s-o dus vântul de la amiază-zi și când ș-o pus buzele-n patru ș-o suflat, era să-nghită pe-mpăratul. Așa era de mulți ș-așa bâzâia ei de tare, parcă era-ntre calici la Ismail. - Mare putere ai 1 Zi țânțarilor să se ducă de aici. - Nu zic, pân ce nu mi-i da fata. Împăratul l-o luat cu blîndeță și l-o amăgit. Ș-o
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
SĂ-I HOTĂRĂSC SOARTA MAI TÎRZIU. DE FAPT ȘTIA C-O SĂ-L LASE SĂ TRĂIASCĂ. ARDEA PUR ȘI SIMPLU ÎN INIMA EI DISPREȚUL FAȚĂ DE SLĂBICIUNI. AJUNSESE LA FEL CU GLOATELE CARE SE AGITAU PE STRĂZI ȚIPÎND DUPĂ SECRETELE PROPULSIEI INTERSTELARE. BÎZÎI APELUL DE PE TELEECRANUL PERSONAL. ÎL DESCHISE ȘI SE HOLBĂ VĂZÎNDU-L PE AMIRALUL DIRN. \ DA, IZBUTI EA ÎN CELE DIN URMĂ SĂ SPUNĂ. DA, VIN IMEDIAT, SE RIDICĂ ÎN PICIOARE AVÎND SENTIMENTUL APROAPE NEFIRESC AL UNUI IMPULS IMPERIOS. NAVA COSMICĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
asta ne ajuta să înfruntăm căldurile înnebunitoare de peste 50 de grade și tristețea de infern a savanei arse. Era sezonul cel mai înăbușitor, când păsările nici nu puteau să zboare, erau vânate cu bățul, iar noaptea nori întregi de muște bâzâiau de-a lungul malurilor tăbărând pe animalele moarte. Unul dintre mașiniști, mușcat de un păianjen veninos, a aiurat două zile și două nopți înainte de a închide ochii. L-ara aruncat printre hoiturile animalelor răpuse de secetă, după care ne-am
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Uneori, mă întreb dacă destinul nu se exprimă prin fleacuri. E forma lui de perversiune. Nu apare ca în măștile înalte așezate pe fundalul scenei în tragediile grecești. Apare, de pildă, sub forma unei muște. O muscă sâcâitoare care te bâzâie intr-o după-amiază, împiedecîndu-te să-ți faci siesta. Încerci s-o alungi din cameră, dar n-ai nici dexteritatea, nici răbdarea portarului. Nu poți s-o prinzi. Dar nu poți nici s-o suporți. Ți se așează pe cap, pe
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
o după-amiază, împiedecîndu-te să-ți faci siesta. Încerci s-o alungi din cameră, dar n-ai nici dexteritatea, nici răbdarea portarului. Nu poți s-o prinzi. Dar nu poți nici s-o suporți. Ți se așează pe cap, pe ceafă, bâzâie și te enervează. Încerci s-o strivești, dar nu reușești decât să le lovești la cap. Ceea ce te enervează și mai rău. Adică cum, să depinzi de o muscă? Te ridici, iei un prosop, lovești aerul (Don Quijote n-a murit
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
în verde se adăpostea sub un stor oblic din pânză galbenă și groasă. Intrând, Cottard și Rambert își ștergeau frunțile. S-au așezat pe scaune pliante de grădină în fața unor mese de tablă verde. Sala era cu desăvârșire pustie. Muște bâzâiau în aer. Într-o colivie galbenă care se afla pe tejgheaua cu picioare strâmbe, un papagal căruia îi atârnau penele stătea pleoștit pe stinghie. Tablouri vechi, reprezentând scene militare, atârnau pe pereți, acoperite de jeg și de pânze din fire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
pună. Ziaristul l-a întrebat dacă asta folosește la ceva și Tarrou a răspuns că nu, dar că dă încredere celorlalți. Au împins glasvandul. Era o sală imensă, cu ferestrele ermetic închise, în ciuda anotimpului. În partea de sus a pereților bâzâiau aparate care împrospătau aerul și elicele lor curbe răscoleau aerul lăptos și supraîncălzit pe deasupra a două rânduri de paturi cenușii. Din toate părțile se ridicau gemete înăbușite sau subțiri care se amestecau într-un vaier monoton. Oamenii îmbrăcați în alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
-i lucru curat cu orfanii? Ăău! Am mirosit-o eu de la-nceput. Dacă ai de gân’ să chemi un polițai să-i spui de mine, am și eu de gân’ să chem un polițai pen’tine. Tii, ce-o să mai bâzâie telefonu’ de la secsie! Ș-acu’, lasă-mă-n pace să mătur și să șterg. Patefonu-i treabă prea grea pen’ cei de culoare. Ț-aș strica pro’abil mașinăria. — Tare aș vrea să văd un vagabond urmărit de poliție cum ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
asta ne ajuta să înfruntăm căldurile înnebunitoare de peste 50 de grade și tristețea de infern a savanei arse. Era sezonul cel mai înăbușitor, când păsările nici nu puteau să zboare, erau vânate cu bățul, iar noaptea nori întregi de muște bâzâiau de-a lungul malurilor tăbărând pe animalele moarte. Unul dintre mașiniști, mușcat de un păianjen veninos, a aiurat două zile și două nopți înainte de a închide ochii. L-am aruncat printre hoiturile animalelor răpuse de secetă, după care ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Uneori, mă întreb dacă destinul nu se exprimă prin fleacuri. E forma lui de perversiune. Nu apare ca în măștile înalte așezate pe fundalul scenei în tragediile grecești. Apare, de pildă, sub forma unei muște. O muscă sâcâitoare care te bâzâie într-o după-amiază, împiedecându-te să-ți faci siesta. Încerci s-o alungi din cameră, dar n-ai nici dexteritatea, nici răbdarea portarului. Nu poți s-o prinzi. Dar nu poți nici s-o suporți. Ți se așează pe cap, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
o după-amiază, împiedecându-te să-ți faci siesta. Încerci s-o alungi din cameră, dar n-ai nici dexteritatea, nici răbdarea portarului. Nu poți s-o prinzi. Dar nu poți nici s-o suporți. Ți se așează pe cap, pe ceafă, bâzâie și te enervează. Încerci s-o strivești, dar nu reușești decât să te lovești la cap. Ceea ce te enervează și mai rău. Adică cum, să depinzi de o muscă? Te ridici, iei un prosop, lovești aerul (Don Quijote n-a murit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
sînt abstinenți. Îi aruncă o privire lui Maggie, care stă În primul rînd. Pare distrusă. De ce tot bate cîmpii despre viața sexuală a poeților? Își dorește să-l fi angajat pe jongler. Sala e plină de oameni ale căror birouri bîzÎie la ora asta sub presiunea tehnică a Întregului glob electronic. Au nevoie de inspirație, unde este inspirația? Wakefield continuă, doar ușor tulburat. — Eu sînt poet. RÎsete În public. — RÎdeți pentru că nu știți ce este un poet. Poetul este cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
parfumul favorit. Milena spune că este mirosul creozotului și al traverselor de cale ferată În august și Wakefield poate să și-o imagineze, tînără pionieră, cu cravata strîmbă la gît, alergînd pe lîngă șinele de tren, un cor de insecte bîzÎind În juru-i. Aceleași șine au văzut trecînd trenurile a două războaie mondiale, dar acum nu e nici un tren, numai o tristețe dulce, ușoară În acest ultim an de dinaintea sfîrșitului Războiului Rece. Nimic nu se Întîmplă. Milena doar sare de pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
cârligaș... Și pe umbră și pe soare, Umblă cu casa-n spinare. E frumos ca toți frumoșii, Dar nu cântă ca cocoșii. Cică ar cânta, dar iaca, Mai curând el bate toaca. Nu e ac și nu e țeapă, Însă bâzâie și-nțeapă. Rotundă ori lunguiață, Îmbrăcată-n multe rochii, Ea îți face limba creață Și îți umezește ochii. Mai ales când nu pândește, Toarce, dar nu împletește; Își vede de somnul ei Și visează motocei. Are doi copaci pe frunte
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
că murise în chinuri. Gaston s-a așezat pe vine. Și-a acoperit fața cu mâinile și nu s-a mișcat o vreme. Tomoe stătea în spatele lui, privindu-i umerii, complet neputincioasă. Nu mai era nimic de făcut. Câteva muște bâzâiau lângă blana sură a lui Napoleon. Ați ajuns prea târziu, spuse tânărul oftând. Dacă ați fi venit cu câteva ore mai devreme, poate l-ați fi salvat. Se pare că nu a suferit. Tomoe nu se aștepta să reușească să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
de primăvară. Numai ce Îmi Închei prezentarea, că mobilul Începe să vibreze. Nu Înțeleg deloc opțiunea asta cu vibrațiile. Îmi Închipuisem că urma să fie silențios, fără să deranjeze pe nimeni, dar, În loc de asta, telefonul țopăie acum pe masă și bîzÎie foarte agresiv, În timp ce Jonathan, directorul nostru executiv, se oprește din vorbit și ridică mirat dintr-o sprînceană. — Scuze, mormăi eu Întinzîndu-mă după mobil. Mă așteptam să fie iarăși avocatul și eram convinsă că va trebui să cer permisiunea să ies
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
i le da. Se Întorseseră la Roma târziu, și Valentina pierduse meciul, iar aceea fusese ultima dată când se Încrezuse În mama ei. Semaforul roșu. Emma era Încastrată Între aparatul de taxat și picioarele ei. Dacă tu nu vii, o bâzâia mângâindu-i genunchii, nici noi nu mergem la Castelfusano. Vreau să stăm puțin Împreună, Valentina, Înțelegi? — Ce prostii, răspunse ea Încăpățânată. Mâine mă Întâlnesc cu echipa. Și ca să-i demonstreze că discursul se Încheiase, scoase celularul și Începu să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
dintr-o dată, căci ochii de căprioară ai Camillei se iviră În spatele Carlottei și nu-i plăcea să vorbească despre tatăl pistolar În fața ei, care era atât de sensibilă și nu voia să ucidă nici măcar țânțarii care de la Începutul lui mai bâzâiau În jurul vilei sale. Dar acum nu mai avea cale de Întoarcere, căci altfel ceilalți i-ar fi Întors spatele și l-ar fi lăsat singur În mijlocul salonului. — Și a omorât pe cineva? se informă Lorenzo, al cărui tată Îi trimitea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
fie prezentați sau cărora Își doreau să-și prezinte fiii și prietenii, pe cei cărora Într-o zi aveau să le solicite ajutorul pentru aprobarea unor proiecte sau alte favoruri. În jurul lui Elio formau un fel de gard viu, care bâzâia ca un roi de albine. Emma Încercă să-și facă drum spre el, dând din coate. — Onorabile! Onorabile! Îl strigau fotografii, plasați pe ghivecele de flori ca niște babuini. Priviți În partea asta! Elio se supunea, satisfăcut să-și Încheie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
care să le aline. Și dintr-odată am avut senzația clară că ceva se schimbase în univers. Că ceva important nu mai era la fel. M-am uitat în zare; cerul era în continuare senin, trifoiul mirosea la fel de puternic, albinele bâzâiau. Mi-am dat seama că tata și mama nu erau singuri. Lea stătea cu fața înspre bărbatul ei. Lângă ea, era Rahela. Cele două femei își stabiliseră un fel de reguli de conviețuire în ultimii ani. Nu munceau împreună în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]