355 matches
-
parcă i se mai ușură. Lucrau cu toții în tăcere, dar, treptat, atelierul se umplu din nou de căldură și de viață. Lumina proaspătă inunda hangarul, năvălind prin geamurile mari, fumul se înălța albastru în aerul auriu; Yvars auzi în preajmă bâzâitul unei insecte. În acea clipă, ușa aflată în peretele din fund, care dădea în fosta dogărie, se deschise și domnul Lassalle, patronul, se arătă în prag. Era subțire și negricios, abia împlinise treizeci de ani. Purta o cămașă albă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
luam în considerare cât de puțin dormisem în noaptea precedentă și subiectul sclipitor de care mă ocupam: memoriile unui bărbat care avea cel mai mare... din lume. — Claire, ești acolo? a behăit intercomul. Vocea lui Vivian era plină de un bâzâit ostil. — Sunt aici, am bolborosit eu, apăsând butonul roșu. — Vreau să te văd la mine în birou, a trosnit vocea lui Vivian. Acum! În biroul ei? La gândul ăsta, mi s-a strâns stomacul. Reușisem, mai bine de-o săptămână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
cândva, când citisem și recitisem poeziile de început ale tatei, și acum găseam un straniu confort în familiaritatea mea cu fiecare rând pe care-l scrisese Luke. Lucram de vreo oră, când pleoapele au început să mi se îngreuneze. Cu bâzâitul blând al motorului și cu pătura moale, de cașmir, așezată pe mine, n-a mai durat mult până când am început să moțăi. Următorul lucru de care am fost conștientă a fost faptul că Randall mă înghiontea ca să mă trezească. — Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
de doctorat. Scria la Revista de pedagogie. Publica În Le français dans le monde, Învăța engleza fără profesor. Imagina proiecte de reformă a Învățământului. Muncea enorm. Trăia. Trăia și vorbea despre lucruri care, fără ea, s-ar fi ripisit odată cu bâzâitul de cărăbuș captiv al ceasului deșteptător. O viață din care lui nu i-ar fi rămas decât un gust dulceag-amărui pe limbă. O cocleală. O stare ciudată, inexplicabilă. O nedumerire. Treaz, cu fața Îngropată În pernă, se bucura să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
un dinte împotriva lui Blanchard de la treaba cu Boulevard-Citizens? — Exact. — M-am lămurit. Am trecut pe lângă celulele înșirate de-o parte și de alta a coridorului. De Witt stătea în ultima, singur, așezat pe podea. Ușa se deschise cu un bâzâit. Cel care o pervertise pe Kay Lake se ridică. Anii petrecuți la mititica își puseseră amprenta asupra lui: durul cu fața ascuțită din fotografiile apărute în ziarele din ’39 era acum dărâmat, cu trupul umflat și cu barba încărunțită, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ziua aceea fierbinte. După ce am trecut de dealul care separa curtea de pășune, m-am oprit, șocată de priveliște. Cele mai multe dintre oi erau gestante și abia se mișcau în căldura aceea înăbușitoare. Soarele care se ridica exalta mirosul trifoiului. Doar bâzâitul albinelor se auzea în aer, iar deasupra cerul era albastru și încremenit. M-am oprit, iar mama a luat-o înainte. Lumea părea atât de perfectă, de rotundă și totodată atât de trecătoare, că aproape am izbucnit în plâns. Trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
dacă inima fusese de vină și-mi dăduse un avertisment sau nervii mei cedau, suprasolicitați de o meserie pentru care nu aveam chemare; în ultimele săptămâni stricasem câteva bucăți de marmură fără să scot nimic ca lumea din ele. Ascultam bâzâitul viespilor și filtram lumina aurie de toamnă printre gene. Mi-ar fi părut rău să mă despart de viață, păcătos de dulce și pentru un ratat. Încercam să mă liniștesc. Abia după ce m-am ridicat și m-am dus în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
la cap. Ceea ce te enervează și mai rău. Adică cum, să depinzi de o muscă? Te ridici, iei un prosop, lovești aerul (Don Quijote n-a murit, îmi vine să le strig guzganilor!) și întrucât, după un timp, nu mai auzi bâzâitul, ești fericit. Războiul, cam ridicol, e drept, dar război, dintre tine și muscă s-a terminat, în sfârșit, prin victoria ta. Musca a fugit sau a căzut, lovită, în vreun colț al camerei. Probabil, în acest caz va sucomba. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
fenomen s-a amplificat din ce În ce mai mult, până ce a devenit, măcar pentru această victimă În mod particular, izvor de mâhnire și aducător de vești rele, Întunecându-i orizontul cu enormitatea și vulgaritatea sa. A devenit pur și simplu o imensitate sonoră, bâzâitul smintit al unui milion de jurnale și zarva iresponsabilă a zece milioane de guri bârfitoare. Plăcutului sentiment al muncii Împlinite i-a fost furată toată dulceața, toată intimitatea, toată solemnitatea. Frenezia americană a fost, desigur, cea mai zgomotoasă, scoțând parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Leagănul balansându-se regește, cu mișcări domoale, asemenea copacului. Nici măcar în grădina Cerkasovilor nu se afla vreun copac pe măsura frasinului și nici un leagăn care să se compare cu acesta. Ceața era azi rară, soarele cald și aerul vibra de bâzâitul albinelor, ce-și cedeau de treburile lor. Iată: un fluture scânteiază și fâlfâie din aripi printre săgețile de lumină ce străpung umbra. O zi elegiacă, grațioasă precum leagănul în plin balans, proaspătă și curată precum pâinea scoasă din cuptor, delicată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
impresia că aude un țipăt. A ieșit afară să se uite, dar nu a văzut nimic. La următoarea lor plimbare Elfrida l-a lăsat s-o țină de mână. La următoarea s-a lăsat sărutată. Iar la următoarea, într-un bâzâit puternic de albine, i-a permis - și lui dar și ei înseși - un al doilea sărut. Un timp n-a vrut să meargă mai departe, dar în cele din urmă l-a lăsat s-o alinte. Mâinile lui au mângâiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Muntele nu se lăsa ignorat. Și Virgil era binedispus și își târa fără să se plângă grăsimea și bătăturile pe panta abruptă, agățându-se de bulgări de pământ și smocuri de iarbă pentru a-și ușura urcușul. Aerul palpita de bâzâitul insectelor și mesajele ezoterice ale păsărilor în zbor. — Magister pene monstrat, cită din senin Virgil. Se odihniră o clipă. Vultur-în-Zbor se văzu obligat să ceară lămuriri. — La școală, spuse Virgil, aducându-și aminte, oarecum rușinat, momentul. Un puști scârbos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
să poată schia brelocul ei cu Minnie Mouse, dar numai dacă-și mănâncă porția de quiche și trei păstăi de fasole verde. Nu, mai bine cinci păstăi de fasole verde. OK? Mi-aș dori să fiu mai relaxată, dar un bâzâit din creier Îmi spune că am uitat ceva. Ce mai era? Ce mai era? 19.16: La culcare, Emily e foarte agitată și vrea să-i mai spun o dată povestea cu Paștele. E obsedată de ea de când și-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
țară ca să prind vremea potrivită și părea un pic exagerat să-mi decorez casa în funcție de mașină. Nu foarte mult. Eram nebună după mașini. Doar un pic. Am sunat și ușa s-a deschis imediat, fără nici un cuvânt, doar cu un bâzâit al interfonului. Înăuntru era o liniște mormântală astfel că, în timp ce urcam scările către primul etaj, pantalonii mei de piele și scârțâitul scândurilor de lemn făceau un zgomot infernal, care ar fi trezit și morții. Ușa apartamentului lui Hugo era întredeschisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ridici la nivelul nenorocitei tale de reputații de cinci stele și să vii cu aceste soluții chiar acum. E clar, domnișoară Costello? Maggie voia să spună că nu își pierdea vremea, că legătura era reală, când fură întrerupți de un bâzâit care venea chiar de pe masă. Era BlackBerry-ul lui Miller, vibrațiile anunțând un mesaj nou. Poliția israeliană tocmai confirma numele bărbatului ucis noaptea trecută. — Pun pariu că era un negustor de antichități, nu-i așa, domnule Miller? Antichități? Vestigii arheologice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Trebuie doar să mă urmați și putem începe. Îi conduse într-o pivniță, o încăpere în formă de arcadă boltită. Pietrele erau mai reci și mai cenușii decât cele cu care se obișnuise Maggie în Ierusalim și se auzea un bâzâit de ventilatoare, prin care se încerca disiparea mirosului mucegaiului uscat, crescut în întuneric. —OK, suntem toți? Vocea i se izbea de pereți. —Bun. Ne aflăm în încăperea pe care exploratorul britanic Charles Warren a numit-o Staulul Măgarului. Asta probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
din apropiere. În multe grădini am stat așa, În anii ce au urmat - În Atena, În Antibes, În Atlanta - dar niciodată n-am așteptat atât de Înfrigurat ca În fața acelor lilieci tot mai Întunecați. Și dintr-odată apărea; Îi auzeam bâzâitul discret trecând de la o floare la alta, vedeam haloul care vibra În jurul trunchiului cu formă aerodinamică a unui fluture Colibri, oliv cu roz, suspendat În aer deasupra corolei În care Își Înmuiase limba lungă. Frumoasele lui larve negre (ce semănau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
la mijloc, cu Groucho, Harpo, Chico, Zeppo și Margaret Dumont. Primul contact cu împrejurimile. Imediat ce despachetăm, ieșim să vizităm celebra peluză a lui Stanley. Timp de câteva minute, cad pradă unei avalanșe de senzații schimbătoare. Iarba moale, îngrijită, sub picior. Bâzâitul unei muște verzi pe la ureche. Mirosul de iarbă. Mirosul tufelor de caprifoi și liliac. Lalelele de un roșu aprins, plantate de jur-împrejurul casei. Aerul începe să vibreze și, o clipă mai târziu, peste chip îmi trece un vânticel ușor. Înaintez alene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
a Documentelor federaliste. O luasem deja pe Lucy de la școală și ne aflam amândoi în fundul magazinului, făcând ordine între cărțile din secțiunea de istorie. Nu avuseserăm nici un singur client în ultimele două ore și unicul sunet care se auzea era bâzâitul înăbușit al unui ventilator electric. Chipul lui Lucy s-a luminat când a văzut-o pe Honey intrând. Tocmai se pregătea să se repeadă spre ea, când i-am pus o mână pe braț și i-am șoptit: — Încă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
din Roșia de Secaș, la Cotul Donului. Radioul ocupa locul ca și cum ar mai fi funcționat și ca și cum ar mai fi fost capabil să scoată din el aceleași voci cristaline. I se aprindeau lămpile doar cu mare întârziere și scotea un bâzâit de aveai senzația că ori ceva se rupe în cutia miraculoasă și cei care vorbesc sunt pușcați pe loc, ori se dărâmă toată casa. Acolo, pe noptiera de lângă fereasta pe care puteai privi și acuma, peste câteva rânduri de acoperișuri
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Creator că-i îngăduise să scape din capcana de sare, deși avusese un moment în care fusese pe punctul să-și piardă încrederea, convins că n-o să reușească niciodată. Se odihni o bună bucată de vreme, încercând să uite de bâzâitul țânțarilor, apoi se târî metru cu metru, cu răbdarea unui cameleon care pândește o gâză, până se îndepărtă aproape o jumătate de kilometru de marginea salinei. Nu se ridică nici măcar cu o palmă peste nivelul pietrelor și nici când un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
timpul, dormitau. Într-o zi, pe Schimbălău, îl bâzia un țânțar. Cum stătea și dormea cam prea pe spate, în fotoliul de la birou, dădu o dată cu mâna, dădu și a doua oară, însă, înfometatul țânțar, nici vorbă să se lase de bâzâit. Vicepreședintele se înfurie. Deschise ochii, dădu cu mâinile ca un cocostârc ce dorește să-și ia zborul, și sări brusc din fotoliul - dormitor. țânțarul se așeză tocmai sus, la colțul dintre pereți și plafon. Vicele prinse o mătură,cu privirea
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
fine, pentru încă alții... Dar, iată, la poarta penitenciarului, au sosit mama și tata arestatei. Îmbulzaelă, curiozitate, gură-cască și, mai ce, la poarta penitenciarului? Mai nimic, zice un zeflemist, că, din orice țânțar, ușor se iscă un armăsar, iar, orice bâzâit de gâză naște un psalmodic ritm simfonic. Vine un șef. Mare șef. Confirmă faptul că Elena se află după gratii. Deocamdată, precizază el, pentru învinuire de omor. Ea, cică, ar fi omorât bătrâna căreia i-au fost, ulterior, jefuiți, banii
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
el. Nu e foarte obositor zborul ăsta neîncetat... de colo-colo? Cum naiba îți poți mișca aripile atât de iute? Începu să-l cuprindă o ușoară somnolență. Îi venea să închidă ochii și să rămână acolo, cu fața spre cer, dar bâzâitul unui muscoi îl făcu să-și aducă aminte că peștele stătea în soare. Își schimbă poziția și cufundă padela în apă, îndreptându-se spre capătul potecii. Când sări pe uscat, aruncă peștele în apă și chiar acolo, pe mal, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
ce era mai potrivit pentru trib, dar nu încerca niciodată să-și impună punctul de vedere. Fiecare făcea apoi ce avea chef și nimănui nu-i trecea prin minte să comenteze decizia vecinului său. La început, a fost ca un bâzâit de țânțar. Apoi, îi aminti de huruitul înăbușit al unui avion zburând jos, dar, încetul cu încetul, sunetul ca un „puf-puf“ devenea din ce în ce mai monoton, mai tare, mai clar. Își ridică privirea. La vărsarea râușorului, stârci și papagali se înălțau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]