447 matches
-
deseori comparată cu deșerturile și chiar ascultarea ritmurilor acestor poeme evocă mersul cămilelor prin deșert și al aștrilor pe cer. Vechiul spirit beduin impregnează totul, inclusiv viața politică. Un șofer, de pildă, oprește camionul ca să-i cumpere călătorului, de la o băcănie dintr-un sat, autocolante cu Assad, pe care le dăruiește cu entuziasm. "Cultul personalității i se părea ceva natural, de parcă Siria nu era o țară, ci un trib avându-l pe Assad drept șef". Traversând Iordanul spre Israel, Kaplan observă
Singur cu forțele istoriei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14582_a_15907]
-
asta de fasole grecească pe care n-o importa nimeni? Haiganuș i-a mai trimis un sac, gratis, în numele convenției nescrise că între parteneri pagubele se împart jumate-jumate. Și acest sac i l-au furat rușii cînd i-au devastat băcănia. Sarkis le-a trimis vorbă negustorilor din oraș să se întîlnească duminică la restaurantul din gară. Din cîte observase el, eșaloanele rușilor nu se abăteau duminica asupra orașului. Se mai odihneau și ei. N-au venit toți cei pe care
Cafeaua lui Sarkis by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7116_a_8441]
-
de acțiuni la Adevărul Holding să fie deținută tot de Dinu Patriciu. Omul de afaceri, creditat drept cel mai bogat român, mai derulează business-uri prin firme înregistrate în Olanda. Spre exemplu, chiar și Mercadia, firma care operează rețeaua de băcănii Mic.ro este înregistrată în Olanda. Omul de afaceri Dinu Patriciu a confimat că firma căreia i-a vândut pachetul majoritar de acțiuni de la Adevărul Holding îi aparține. „Da, firma este a mea. Am luat această decizie pentru că intenționez să
Dinu Patriciu a vândut Adevărul Holding unei firme din Olanda. UPDATE - Firma este deţinută tot de omul de afaceri () [Corola-journal/Journalistic/26500_a_27825]
-
ciudățenii". Prețurile acestor sofisticate delicatese sînt însă pe măsură" (arhiva on-line a Monitorului de Brașov). În Ion Ghica sau N. Filimon, listele ospețelor din timpuri fanariote și post-fanariote cuprind însă mai toate "ciudățeniile" de azi. Iar despre normalitatea lor în băcăniile (e drept, de lux) de la sfîrșitul secolului al XIX ne poate da o idee foarte exactă schița lui Caragiale, Politică și delicatese; într-un oraș de provincie, băcanul conservator își tentează clienta liberală cu asemenea bunătăți: "Poftiți să vedeți și
Culinare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16212_a_17537]
-
Dan Ciachir cu precizie de prozator încercat: "Două cofetării din apropiere, etatizate de câțiva ani, își păstrau măsuțele acoperite cu marmoră vineție, taburetele, bombonierele cilindrice din sticlă transparentă închise cu capace de metal, cupele pentru înghețată, iar într-o fostă băcănie icrele de Manciuria se vindeau în același lighean de faianță rămas de pe vremea proprietarului, tot așa cum în frizeria de lângă "Gambrinus", devenită unitate a cooperativei "Higiena" clienții se așezau pe vechile scaune și se priveau în vechile oglinzi; doi dintre angajați
Cealaltă față a comunismului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6843_a_8168]
-
adevărul și pe cei care ni-l spun". Așadar, pentru a întrona în lume domnia iubirii și nu a urii, dacă mă voi întîlni într-o vizită cu fostul meu coleg de serviciu (care între timp și-a deschis o băcănie în centrul orașului), pe care, de fapt, nu l-am simpatizat niciodată pentru că era profitor, hrăpăreț și prost crescut, trăgînd chiulul pe cît putea și lăsînd tot greul muncii sale pe seama mea, o să-l complimentez entuziast în legătură cu reușita lui în
Elogiul ipocriziei by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15872_a_17197]
-
nefericirile abătute asupra lui de cînd nu ne-am văzut - și care nu mă interesează, de fapt, cîtuși de puțin, chiar dacă, sau tocmai pentru că le-a învins pînă la urmă cu bărbăție - boala de ficat, disputele cu foștii proprietari ai băcăniei, trădarea soției și găsirea alteia, mai tînără și mai frumoasă decît prima, jongleriile bursiere pe marginea prăpastiei - îmi provoacă o oboseală vecină cu greața, care mă face să aștept cu nerăbdare momentul cînd voi redeveni un om liber. Dar numai
Elogiul ipocriziei by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15872_a_17197]
-
neîncăpător, de Argotice, arată o conștiință artistică mult deasupra timpului, căutînd dureros - dincolo de "imperativele" zilei - căi poetice noi, rămase necunoscute cititorilor primelor sale volume. Publicate postum, ca și versurile din "Manuscriptum", unele din Cîntecele acestea bizare, de ocnă, mahala și "băcănie" par acum evident compuse în gustul antiliric al sensibilității imediat postbelice. Sunt poeme polemice și demistificatoare față de fastidioasele excese retorice, psihologiste și metaforice ale poeziei interbelice. Dar românii anilor cincizeci nu trăiau "vremuri normale". în conjunctura ieșită din țîțîni a
Nichita Stănescu - Debutul poetic by Alexandru Con () [Corola-journal/Imaginative/11843_a_13168]
-
istratian, cum o fac deseori, venind dinspre Bulevardul Carol I prin ulicioara unde străjuiește biserica, gândul ce mă preocupă cu insistență este să recompun în imaginație platanii de odinioară, aliniați perfect de o parte și de alta a micului bulevard, băcăniile de pe aripa dreaptă a acestuia, să intru la "bodega lui Ilie", să aud tropotul cailor de la vreo trăsură, să întâlnesc un gardian cu fluierul la gât, să trec pe lângă Casa Suliotti și să intru în Grădina Publică, apoi să mă
Farmecul Brăilei by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/7711_a_9036]
-
ei. Nur Iulian se uită rapid la el să vadă dacă face aluzie la ceva, dacă știe de banda lui de nemernici. Dar Gaspadin mustăcea numai în continuare, privind în gol. De cincizeci de ani, de când sosise la Paris din băcănia lu’ tată-su de la Galați, Gaspadin încă vorbea foarte bine românește, chit că băga multe franțuzisme. îl simțeai că stă-n Franța numai după r-uri, graseia mai abitir ca localnicii. Anticar. De un an de zile, Nur Iulian îi
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
a mamițelor, domnilor Goe și „drumului prăpăstios către strada Furnica“, dar în special Sinaia demulți-slăvitului Gh. Matheescu, patronul delicateselor și colonialelor, ale cărui mărfuri fine (icre moi tescuite prima, halva ș.a.m.d., la rivalitate, în haremul papilar caragialian, cu băcănia „românului întreg, bădia Drăgănescu“ din Iași), alintau fantasmele gustative caragialiene, hărțuite de dulce-amara „franzelă a exilului“! Asta, ca să nu mai spun că în cuprinsul mănăstirii din Sinaia, lângă icoanele lui Pârvu Mutu Zugravul, își doarme somnul de veci Take Ionescu
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
să se vândă cu prețuri mari în cantități farmaceutice când legăturile comerciale cu Orientul ar fi fost întrerupte. Manigomian se pregătea pentru profesia de speculant de cafea și mirodenii. Așa se explica prezența oamenilor cu sacii și mirosul îmbătător de băcănii exotice. Totodată, fiind un importator principal de asemenea mărfuri, retrăgîndu-le de pe piață, de la firma Vartparonian ori Pelenghian, într-un consemn tacit cu ceilalți negustori, Saferian producea o mică panică de prevedere și o scumpire. Cu totul inocent, el spunea în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
oamenilor simpli. Cu "camarazii" Hangerliu dormise de atâtea ori doi într-un pat, suportând miasmele inerente cazării în comun. Singurul lucru care distingea pe Max era trecerea fără spasm de la un regim la altul. Spre exemplu, Hangerliu bea într-o băcănie cu reporteri de jurnal, pretîndu-se manierelor celor mai redacționale, apoi trecea drumul la o recepție, unde, fără tranziție apreciabilă, exact în același ton nepăsător, pigmentat cu behăitul caracteristic, discuta cu ministrul Angliei despre vânătoarea urșilor, dând informații de un interes
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pământ, dar acea bucată grevată cu însemnate anuități cătră stat; cu îndatorirea de-a susține self - governmentul comunei și al județului, cu sarcina miilor de noi postulanți, ieșiți din pământ, din iarba verde, pentru a aplica reformele. Atunci băieții din băcănii și ateliere de meseriași părăsiră pacinica lor ocupație, pentru a se boieri în notari comunali, învățători rurali, arhivari, paraarhivari - o generație nenumărată de logofeți fără învățătură și fără seriozitate morală, cari nu știau decât a scârțâi două slove pe hârtie
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
plecat și noi, și ne-am oprit în satul vecin, Pomârla, foarte aproape de noua graniță. În noile condiții, familia unită, muncind din greu a reușit de la un bordei de început, să construiască o casă și chiar să deschidă o mică băcănie, cu ajutorul unor neamuri dar și prin priceperea tatălui meu. În vara anului 1941, când sovieticii s-au retras, ne-am întors în satul nostru, unde am găsit casa și gospodăria devastate. Ne-am refăcut în cele din urmă gospodăria cu
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Elena Ianos () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1689]
-
că aveau un semn colorat diferit pe creștet și cele mai multe știau bine În ce curte au crescut și unde le era culcușul pentru noapte. De la una mai primea câte un leu să-și ia și el ceva de mâncare de la băcănie iar altele-i făceau un pachețel cu o pâinișoară unsă cu gem făcut În casă. Avea la el În trăistuță și o sticlă cu apă așa că În afară de abecedar, nu-și pierdea timpul decât având grijă de gâștele care o mai
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
era pur și simplu o trudă care dura ore în șir, până făceai bătături în palmă și te dureau șalele. În loc să sap cu Karl, băiatul grădinarului sau să „târguiesc“ cu Felix, ceea ce însemna să alerg de trei, patru ori până la băcănie pentru un pfund de zahăr și încă o dată după sfertul de surogat de cafea, am preferat să-i „dau o mână de ajutor“ tatei. Plecam cu el cu Fordul lui gri-șoarece pe la gospodăriile țărănești, ca să vindem adăpătorile fabricate în turnătorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
vârstă putea să aibă femeia aceea. Barbara îl transforma pe Mark într-o rățușcă de jucărie care bea apă, bâțâindu-se întruna, dispus să joace cum îi cerea ea. Și tot ceea ce îi cerea părea o joacă. Îl ducea la băcănie și-l punea să-și facă singur cumpărăturile. Era o soluție care nici măcar nu-i trecuse prin cap lui Karin, care-i umplea cămara lui Mark în fiecare săptămână, îngrijindu-se să rămână bine hrănit, dar totodată dependent. Barbara însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de zile icoana a stat ascunsă printre prune uscate și păstăi de fasole, În cămară. În ziua În care Își ispășea pedeapsa tuns chilug, afară era Înnorat și-n piațeta rotundă erau două cozi, una la gaz și una la băcănie, unde se vindea făină și ulei de la butoi. Se mai dădea marmeladă. Își aștepta rândul la gaz când au Început să șuiere sirenele fabricilor, claxoanele mașinilor, clopotele tramvaielor. Toți au Încremenit În așteptare. Totul păru dintr-o dată liniștit și calm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
ea filmul Planeta furtunilor, producție cehoslovacă și știe ea cum se fac filmele astea, că americanii sunt niște șmecheri și niște hoți imperialiști și mincinoși care exploatează oamenii, și argumentele tale, că și ea a fost exploatatoare de vreme ce a ținut băcănie În Piața Amzei până la naționalizare, sunt simple vorbe, că nu ea a fost exploatatarea, că ea era casnică, „bărbată-miu, odihnească-se În pace, a fost exploatator, că a lui era prăvălia și a cumpărat-o cu bani cinstiți, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
care se bucură de creșterea retribuției rîndului publicat, de la numai patru copeici, pînă la o rublă!). Și În treacăt fie spus, numai două dintre persoanele pentru care trudea suplimentar, meritau efortul - mama și sora sa. Cu multă sugestivitate descrie Troyat băcănia În care era obligat să servească micul Antoșa , prăvălie imundă În care copilul era „spectatorul privilegiat al mize riei, al urîțeniei, al lenei și prostiei”. Și cît de ...dickensian este portretul tatălui :” În mod curios, În cazul lui Pavel Egorîci
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
acum își purta boà-ul din pene chiar mai sus, așa că nu-i mai vedeam deloc fața. Cam pe atunci și-a găsit tanti Mae un iubit. Îl mai văzusem prin oraș și înainte și cred că muncea într-una dintre băcănii. Trebuie să fi avut vreo șaptezeci de ani. Ne-am întâlnit prima oară cu el într-o zi când ieșisem să ne plimbăm. Ne uitam la o vitrină, când tanti Mae mi-a șoptit că ne urmărește cineva. Am început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
după el mult după ce acesta trecuse de deal. Majoritatea bărbaților tinerilor din oraș s-au înrolat și ei. Unii s-au întors după terminarea războiului, alții nu. În josul străzii, în spatele celei principale, majoritatea atelierelor mecanice erau goale. Multe drogherii și băcănii aveau obloanele trase, cu mesaje de genul „Închis pe perioada războiului“ scrise pe geamuri. Am pus un steag de serviciu pe ușa din față, așa cum făcuse aproape toată lumea. Le găseai pe toate străzile, chiar și pe cele din nord, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
îndepărteze de microfon. — N-au fost acestea cuvinte născute din inspirație? Haideți să o auzim pe această doamnă. Bătrâna care stătea lângă mine a venit la microfon și a început să vorbească. Cei mai mulți dintre voi mă cunoașteți deja. Eu țin băcănia de pe Main Street. Dar, dragii mei prieteni și vecini, dați-mi voie să vă spun că nu m-am mai simțit așa niciodată în viața mea. Mă predau Domnului să mă judece și să-mi ierte păcatele din trecut. Vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
ca și cum închipuirea ar pofti la ceva ca o panteră-leopard - ceva de genul ăsta, un animal făcut să alerge liber prin sălbăticie, în junglă sau în deșert. Cât de liber, Doamne ferește, e legat, priponit cu lesa de gărdulețul de fier din fața băcăniei. Uite-l și pe tipul care a venit să-l dezlege cum se chinuie să descurce nodurile lanțului, mormăind parcă niște ocări în contul cui le-a strâns și a încurcat zalele, în timp ce câinele îi latră în ureche cu glas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]