21,555 matches
-
puternic tobele muribunzilor. Lung a fost drumul și cu toate acestea părea că a ajuns prea devreme căci mai avea apă-n burdufuri și fân pentru cămile. A găsit și dovezi, puține dovezi, dar fără de dubiu: fusese o naștere puțin băgată în seamă și o moarte plină de râvnă și larmă. Doar că n-a crezut vocii și nici luminii, o, nebunie fără de seamăn! Căci mai văzuse tineri murind și născându-se din nou, doar că acestea se petrecuseră demult și
SELVA OSCURA by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/7312_a_8637]
-
descopere pe cont propriu ce posibilități legale ar fi ca s-o aducă încoace. Spre surprinderea Marianei, cuvîntul doamnei Kiraly n-a fost vorbă-n vînt, măcar că i se confesase fără nici o speranță; calvarul datoriilor și datornicilor în care o băgase Remus îi tocise orice încredere în oameni și-n cuvîntul lor. Uite însă că-n săptămîna ce-a urmat, doamna Kiraly a umblat prin Arad pe banii ei, s-a interesat, a făcut investigații detectivistice, aflînd tot ce s-ar
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
se furase și restul de o mie opt sute de șilingi, pe care-i ținea într-o pungă legată trainic cu un căpătîi de sfoară, ascunși sub saltea. Îi legase ca și cum îi încuiase, își spuse, ce tîmpită! Să și-i fi băgat dracului în chiloți, în cur, dar niciunde n-ar mai fi avut loc, pe cînd criminalii de kosovari o sondau cu mătăringile lor prin toate găurile posibile. Mare lucru să nu fi rămas gravidă, oh, izbăvește-ne Doamne, și de
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
și reușesc să evite în general lagărul ăsta, optînd se pare pentru variante mai bune. Mariana își aminti atunci că ea venise de bună voie încoace, trimisă de domnul Carsky, seriosul, cumsecadele și iubitorul domn Carsky, care uite unde o băgase, băga-mi-aș... ș...ț Pe lîngă plimbările prin parc și curățatul zăpezii, interviurile parcă i-ar fi adus și ele un strop de alinare, chiar și știind că nu-i e luată-n seamă nici o doleanță; cînd și cînd
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
reușesc să evite în general lagărul ăsta, optînd se pare pentru variante mai bune. Mariana își aminti atunci că ea venise de bună voie încoace, trimisă de domnul Carsky, seriosul, cumsecadele și iubitorul domn Carsky, care uite unde o băgase, băga-mi-aș... ș...ț Pe lîngă plimbările prin parc și curățatul zăpezii, interviurile parcă i-ar fi adus și ele un strop de alinare, chiar și știind că nu-i e luată-n seamă nici o doleanță; cînd și cînd, apăreau
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
ca s-o omoare. Răsuflă ușurată altminteri cînd îi expiră luna de carantină. Ana Maria, draga mamei, trecuse prin iad... În urma răspunsurilor la interviuri - n-a fost persecutată de Ceaușescu, de Miliție, Securitate și comuniști; pe ea bărbatu-său a băgat-o-n rahat, din cauza lui ar fi fost arestată, din cauza lui a fugit... - a primit verdictul și statutul de azilant economic. A fost transferată într-o cameră fostă bucătărie a conacului, cu trei sîrboaice și deja îi era mult mai
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
Emil Brumaru Îngerii de duminică Au cam băgat-o pe mînecă; Prea s-au uitat la femei Cu-aoreola și cu ochii lor grei De sfințenie și puritate, Ba chiar au văzut cum își mișcă, la spate, Dînsele fesele mari, orbitoare, În găurica din mijloc c-o floare! De-
Îngerii de duminică... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7361_a_8686]
-
Emil Brumaru Pădurile sunt pline de dughene Vin zîne ca să-și cumpere mătasă, Vopseli albastre pentru grele gene, Sticloanțe cu țuici vechi sau cu melasă; Balaurii se tîrguiesc întruna Pentru un solz mai aurit, vreun ochi de sticlă Ce bagă spaima-n orice furnică, Umbrele de purtat cînd bate luna Prea tare, să-i ferească de blesteme Din moși strămoși purtate ca povoară, Căci au tînjit să fure-odinioară, Dintr-un castel cu steaguri și cu steme, Chiar pe prințesa goală
Pădurile sînt pline de dughene... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7472_a_8797]
-
Emil Brumaru Duminica-i cu mandarine moi pe tavă, În lucruri nu mai este nici o grabă, Cuierul flutură ca pe un steag capotul, Mînerele-n sertare-și bagă botul Și-amușină, despăturind cearceafuri, Peste dulapuri cad încet-încet vechi prafuri... Ființele își lenevesc plăcerea De-a stoarce miezuri ce-și preling lin mierea Pe buzele lor coapte a dezmățuri Scăpate într-o doară din dulci hățuri, Cînd sînii și
Duminica-i cu mandarine... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7450_a_8775]
-
nu era să-i spună ce-i trecea prin minte, adică de ce mama dracului sîntem noi aici, ce facem noi aici, mîncarea e scumpă și proastă, ăștia își bat joc de noi. Știu că venim aici pentru fițe și ne bagă pe gît toate porcăriile lor. Dar nevastă-sa îl obligase: idiotule, îi zicea, îți închipui că dacă mergi cu mine într-o insulă din Grecia o să scrie cineva despre tine? Ia-ți dracului o artistă, o cîntăreață, o călăreață de
De la Sinaia la Cotroceni by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/7344_a_8669]
-
e treaba ta. Am zis să pleci cu ea, să îi cumperi o blană, o bijuterie, s-o scoți la restaurant, să dansezi cu ea. - Eu să dansez? Cu genunchiul meu care... - Păi să dansezi, că altfel nu te mai bagă nimeni în seamă. Ce genunchi? Crezi că se uită cineva dacă dansezi bine? Ei se uită să te fotografieze cînd îi bagi ăleia mîna între buci. - O să găsesc eu una să se preteze la chestia asta? - Una!? Sute! Mii! Că
De la Sinaia la Cotroceni by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/7344_a_8669]
-
dansezi cu ea. - Eu să dansez? Cu genunchiul meu care... - Păi să dansezi, că altfel nu te mai bagă nimeni în seamă. Ce genunchi? Crezi că se uită cineva dacă dansezi bine? Ei se uită să te fotografieze cînd îi bagi ăleia mîna între buci. - O să găsesc eu una să se preteze la chestia asta? - Una!? Sute! Mii! Că doar o plătești. Sînt sute de fufe leșinate de foame, vrei să ți le aduc eu? Ia-o p-asta din ziar
De la Sinaia la Cotroceni by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/7344_a_8669]
-
de gândit tac bărbații și îl vedem pe Dumnezeu în genunchi pe o undă radio aproape acum tac bărbații când liniștea a început n Scenia 18 la un moment dat se creează un gol în stomac și vrei să-l bagi acolo pe Dumnezeu inevitabil chiar îl aduni din toate cotloanele casei tale pentru că noi credem că dragostea trece prin stomac de undeva țâșnește o lumină foarte urbană și-atunci ca un robot desenat pe carton îmi iau în serios rolul
Poezie by Aida Hancer () [Corola-journal/Imaginative/7381_a_8706]
-
portița la intrare. Frumos, înduioșător chiar, cu micul inconvenient că urcând scările celor trei nivele și străbătând coridoarele ești nevoit să alegi pe parchet micile insulițe neviciate de guano, ba să ai grijă și de măruntele obrăznicături care ți se bagă insistent sub tălpi. Ne primește Manuel Cofino, vicepreședintele al n-am înțeles cărei secții, probabil proză, ne zâmbeste plictisit și după un scurt schimb de banalități ne citește solemn programul vizitei. Cofino e primul cubanez pe care-l văd cu
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]
-
se organizeze o șezătoare la o școală primară, și să i se comunice câteva adrese unde ar putea găsi... bere. Cofino face o mutră lungă, apoi zâmbește vesel, scrie ceva pe un petic de hârtie și i-l întinde. N. bagă după câteva încercări biletul în buzunarul pantalonului și se îndreaptă spre ieșire. Cofino profită de ocazie ca să-și exprime deosebita satisfacție pentru onoarea ce-am acordat-o Cubei și lui personal cu vizita noastră și mă împinge ușurel pe urma
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]
-
iarnă învinsă orgolioasă - floricele pe geamuri pe câmpii ochiul și-a avortat irisul se-ntinde opac - o coală peste cer borcanul în care ne murăm the great annihilations noi aicea jos escaladăm picioroangele ăl dintâi dacă nu scrie bine ne bagă pe toți în iad cine naiba respiră de parc-ar avea plămâni în loc de creier? cum alergi desculț în pijamaua vărgată?! fuguța înapoi în pat - na c-ai deschis iar fereastra - o boală din astea nu se vindecă așa...cu trucuri
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
bărbat care și-a tocit încălțările umblând să mă denunțe. Pielea moale și albă regina morții, regina nopții neînflorită încă o strivesc în palmă și vreau să plec cusută și tăiată, tăiată și cusută ... sunt o sală de operații. Acasă bagi cheile în ușă și ele încep să urle cu sentimentul locuirii. Cel care intră mă locuiește și nu întreabă.
Poezie by Ioana Crăciunescu () [Corola-journal/Imaginative/7449_a_8774]
-
negre, căutându-i ochii și botul. Cuți se culcase la pământ și cu labele din față își acoperise capul. îl atacau din toate părțile cu aripile larg desfăcute. Hâș! Hâș! Strig și-mi ridic brațele amenințător. Nici nu m-au băgat în seamă, atât erau de prinși în atac. Prind o mătură din apropiere. O învârt prin aer de câteva ori ca să-i sperii. Fără rezultat. Mă cuprinde frica la gândul că nici nu mă bagă în seamă și că își
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
-
amenințător. Nici nu m-au băgat în seamă, atât erau de prinși în atac. Prind o mătură din apropiere. O învârt prin aer de câteva ori ca să-i sperii. Fără rezultat. Mă cuprinde frica la gândul că nici nu mă bagă în seamă și că își văd mai departe, cu înverșunare, de războiul lor. Caut ceva să-i lovesc și din iarba abia crescută apuc o piatră pe care o arunc în ușa de metal a garajului. Un huruit se revărsă
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
-
n-au izbutit. într-o zi, când ne întorceam acasă, am văzut corbii cum ciuguleau dintr-o mortăciune. Nu ne-am apropiat. I-am lăsat să se ospăteze în voie. Cârâiau, se loveau cu aripile și nici nu ne-au băgat în seamă. Pe malul apei, unul s-a așezat pe o creangă de arin din apropierea mea. Avea penele lucioase, iar pe cap - un smoc alb. Nu-mi era frică de păsări, așa că l-am lăsat să mă privească în voie
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
-
o felină, care-mi taie felii de vînătăi pe pielea mea. Și carnea mi se strînge și mi se-nspăimîntă. E un joc tragic, grotesc. din el n-ai cum cîștiga. N-ai cum ieși. Nici măcar nu știu de ce m-am băgat în jocul ăsta . Ce m-a vîrît?Asta-i întrebarea la care nu poți să răspunzi și chestia asta te chinuie să răspunzi toată viața. Firește, n-are rost, vor spune unii. Înțelepții cetății. Ce, bă, cum să nu știi
Poezii by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/7702_a_9027]
-
Părul meu a fost primul nostru pat de dragoste, Crivat, cum se spune în Moldova. Ca să se adeverească ce scrie la carte, că prima dată am făcut dragoste în aer. Cum vor muri, ele, iubitele mele, eu nu le voi băga în pămînt, nu le voi lăsa nici măcar să ajungă hoaște, Ci doar le voi lăsa să se usuce, să se zbîrcească, Să se smochinească, Să se tranforme în mumii, Să prindă iz de sfinte moaște. Le voi ambala în pergamentul
Poezii by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/7702_a_9027]
-
la șarpele pe care îl simțea umezit sub soarele de octombrie. Cum dăduse cu ochii de tatuaj, Maimuțu damblagise la comandă. Ea vrusese să-l împingă, ce vrei mă? După ce că venise, în loc să zică merci el părea pus pe harță. îi băgase unghia în gât și-n secunda doi simțise o detunătură neașteptată în moalele capului. Atât. Și i se și rupsese filmul. Soarele cădea alene peste reclama roșie, în josul zidurilor palide, peste cei doi oameni care păreau să se îmbrâncească, văzuți
Lacătul și cheia by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7895_a_9220]
-
palmele înfipte în umerii fetei. O secundă, două. Apoi trupul ei inert coboară moale pe asfalt. A omorât-o, se gândește și un fior de neliniște îi înflorește în suflet. Descarcă imediat filmul, până când să ajungă Maimuțu acasă, îl și bagă pe You Tube. Gil căuta apatic crimă, 20 octombrie, când a găsit filmulețul lui Alex. Poate nu l-ar fi luat în seamă, dacă nu scria Crimă în bulevardul Ferdinand, cu data completă, la minut, care nu era decât în
Lacătul și cheia by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7895_a_9220]
-
în bulevardul Ferdinand, cu data completă, la minut, care nu era decât în urmă cu o oră. Caldă. Și de la primele secvențe își dădu seama că se întâmplase sub ferestrele lui. Fata era moartă, căzută pe cimentul trotuarului, cu capul băgat într-o tufă de crizanteme. Hanoracul verde se ridicase până sub sâni, iar pe pielea albă strălucea un cap de șarpe, cu ochi imenși. Gil aruncă un ochi expert peste fața speriată a lui Maimuțu, care traversase imediat strada largă
Lacătul și cheia by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7895_a_9220]