458 matches
-
capul prin gura ghilotinei, să vadă chipul. Casierița depune pe un raft, în spate, felia, în care rămâne curbura dinților ei mari și ascuțiți, cercul de salam se rostogolește. Se apleacă, ridică semiluna de parizer roz. Mâini lungi și zdravene, bălăbănindu-se în marginea unor picioare subțiri și scurte. Încearcă să-și acopere cu buzele dinții mult ieșiți în afară, nu reușește. Întinde palma sub palma cumpărătorului, trage lent bancnota. Primise biletul, reintra în sală. Alte două ore în cușca unei
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
capabile să dezvolte și să întrețină o viață economică relevantă, însă cercetările geologice efectuate în zonă au pus în evidență asemenea resurse: hidrocarburi Îpredominant gazeifereă care se găsesc în dealurile Tutovei, în preajma localității Glăvănești, pietrișuri Îca material de construcțiiă de Bălăbănești ÎCândeștiă care se găsesc în platoul Covurluiului, argile si lehmuri leossoide Îpentru fabricarea cărămizilor de construcțiiă, straturi aquifere Îcu un grad ridicat de mineralizare, ce le-ar putea face utile în tratamente terapeuticeă, ape de adâncime Îexcelente surse potabileă. Activitatea
Festivalul Internațional de Fanfare. In: Festivalul Internaţional de Fanfare by Aurel Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1310_a_2193]
-
să fac ceva cu el și în toți ciudații știrbi care-mi ieșeau în cale în timp ce patrulam mi se părea că-mi apare o viziune de coșmar a sonatului de Dolph Bleichert. Tocmai mă uitam la un trotilat care se bălăbănea pe picioare vizavi de intersecția dintre 3rd Street și Hill, când am primit prin stație anunțul care mi-a schimbat viața pentru totdeauna. — 11-A-23, sună la secție. Repet: 11-A-23, sună la secție. Sidwell mă înghionti: — Suntem apelați, Bucky. — Confirmă. — Centralista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Să nu folosești cuvinte murdare în prezența mea! Și adresează-mi-te cu „domnule“! Repet, știai că sergentul Blanchard e aici, în Tijuana? — Nu, bolborosi De Witt. — Nu, domnule! îl corectă Fritzie și-l plesni. Capul lui De Witt se bălăbăni și bărbia i se sprijini în piept. Fritzie i-o împinse în sus cu un deget. — Nu, cum? Nu, domnule! țipă îngrozit De Witt. Deși mintea îmi era încețoșată de ură, mi-am dat seama că spune adevărul. — Lui Blanchard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
acum Își vărsa mațele În toaletă - Steve - blocase tonomatul muzical la piesa It’s a kinda magic de la Queen și, În câteva secunde, Își aruncase toate hainele de pe el. Nu fusese striptease. Nu existase nici un fel de tachinare și se bălăbănise prea tare ca un bețivan nebun. Angajații barului le ceruseră politicos să plece. Lucru care explica de ce jumătate din agenții de poliție din Aberdeen erau fie În bucătărie Înfulecând șuncă, fie În baie vărsându-și mațele. Dar nu oferea nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
și pe locotenentul Price strigînd unul la celălalt peste vuietul motorului. Prin camuflajul decolorat al geamului din spate al cabinei, Jim putea vedea mîinile bandajate ale locotenentului, ridicate În mod deliberat de pe volan, În timp ce lăsa camionul În viteză să se bălăbănească și să se Îndepărteze de mijlocul drumului. Cauciucurile ajunseră la margine, stîrnind o furtună de praf și de frunze. Tulloch ședea pe locul pasagerului, lîngă vasul cu vin de orez, ținînd pușca pe geamul deschis. Lovi În capota șifonată, cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
zică absolut nimic. Femeia o onoră cu ceea ce se voia un pufnit demn, dar Îi ieși ca un grohăit. Se Întoarse pe călcâie cu pantofii ei, care, Ruby observă, aveau niște tocuri extrem de Înalte și destul de ieftine și se duse bălăbănindu-se către masa ei unde o aștepta un grup de femei la fel de bronzate, St. Tropez-ite. Ruby Își dădea perfect seama că toată lumea din restaurant se oprise din mâncat pentru a asculta schimbul de vorbe dintre ea și femeie. Acum, odată ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
lovit. S-a îndreptat șchiopătând spre stăpâna care și fugea spre el. — Scuză-mă, Nora, l-am lovit din greșeală. M-am întins pe covor, într-una din camerele de la etaj. Mă simțeam ca un vierme istovit, care atârnă vara bălăbănindu-se de un vrej uscat, până când, amețit, cade fără zgomot pe pământ. După cină, părinții Elsei au plecat și eu am pornit-o imediat după ei. Elsa mă rugase să-i însoțesc până la primele lumini ale orașului. Socrul meu conducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
deschidă ochii, poate căuta un cuvânt, dar nu reușea să-l găsească. M-am ridicat în picioare, m-am aplecat asupra ei și am pălmuit-o, la început ușor, apoi tot mai tare, încercând s-o trezesc. Capul i se bălăbănea mișcat de loviturile mele. — Trezește-te... Trezește-te! Nu aveam medicamente, nu aveam nimic cu mine. Și nu știam nimic, nu eram un diagnostician, eram obișnuit să intervin pe o indicație precisă, pe porțiuni din corp delimitate de cearșafuri. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
pahar și Marcu răsturnase o enormă cantitate de alcool pe beregata lui jucăușă. Se ridica apoi, pornind cu picioarele crăcănate spre țiganca amuțită de spaimă lângă lăutarii încremeniți și ei la jumătate de cântec. - Zi-mi „Steluța”, făcu Marcu, care, bălăbănindu-se se întoarse apoi la masa noastră. Romanța plutea ca un vaet de moarte în localul plin de fum de tutun și miros ascuțit de vin acru, Marcu plângea, cu cotul pe masă și cu obrazul sprijinit pe podul palmei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de mult peste termenul de plată. În comanda semnată de dumneata, scrie printre altele, că transportul călătorește pe riscul cumpărătorului. - Ai dreptate! mai făcu omul care semăna cu Massaryk, urcând scara din fundul magazinului spre birou, unde fu găsit apoi bălăbănindu-se, spânzurat de o fâșie de chembrică înnodată de pironul draperiei. Patru ore mai târziu i-am bandajat prăvălia cu un sechestru cu sigilii. Ultima pecete roșie a fost aplicată de portărel pe sfoara răsucită și înnodată de câteva ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
a se mai preumbla pe câmp în preajma hergheliei, pentru că am văzut odată, cum un soldat băgase mâna până în cot în scobitura dintre pulpele unei iepe, ca să frece apoi palma umezită de nările armăsarului nehotărât să bată. Pintenogul ațâțat, porni încopăcit, bălăbănind copitele picioarelor de dinainte, ca să le coboare ușurel pe greabănul roaibei împietrite și cu coada în aer. Clementina cea cuminte, fata doamnei Pipersberg, care mă însoțise, izbucnise într-un plâns nervos, după ce contemplase actul până după săvârșire. ...Mulțumescu-ți Ție Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
până auzi declicul siguranței. Continua să-i fie foarte frig. De ce nu se Încălzea costumul? Își dădu seama că nu era alimentat. Sursa se afla În sacul rezervorului. Norman se apropie cu spatele de rezervor și Îl puse pe umeri, bălăbănindu-se sub apăsarea greutății. Trebuia să racordeze cordonul ombilical... ajunse cu mâinile la spate, Îl pipăi... Îl prinse... Îl atașă la costum... la talie... Îl cuplă. Auzi un declic. Ventilatorul Începu să zumzăie. Corpul Îi fu străbătut de unde dureroase. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
să-l găsiți în dumneavoastră. Nu este permisă, tovarăși, abdicarea de la norme! Și a continuat încă multă vreme, pe același ton, admonestându-ne când părintește, când aspru-moale, cu unduiri, suișuri și coborâșuri ale vocii exact în ritmul în care-și bălăbănea mâinile lungi, mijindu-și ochii mici, dar bulbucați, cu pleoape înroșite și umflate, străduindu-se să-și îmbrace gândurile în vorbe cât mai frumoase, să ne cucerească, dar să ne și convingă, în același timp, prin lozinci sau vorbe aspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de cazul În care puteau fi reparați de regimentul de pantofari pe care Runway Îi ținea la Îndemână tocmai pentru asemenea situații de criză. Am ajuns În doar șase minute și jumătate, așa că n-am avut Încotro și m-am bălăbănit ca o girafă dezechilibrată, Încălțată cum eram Într-un pantof cu talpă plată și celălalt cu toc de zece centimetri. Un scurt popas la Dulap, unde am găsit o pereche nou-nouță de cizmulițe maro marca Jimmy Choo până la genunchi, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Miranda. Înțeles?“ M-am simțit din nou pălmuită, dar am ridicat privirea spre ea și am dat afirmativ din cap. Abia atunci am observat haina. Era chiar acolo, o grămadă de blană fenomenală pe marginea biroului meu, cu o mânecă bălăbănindu-se În gol. M-am uitat spre Emily. Ea și-a dat ochii peste cap, a făcut semn cu mâna spre dulap și a șoptit abia auzit; „Agaț-o“. Era grea ca o saltea udă abia scoasă dintr-o mașină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
bombon Bonne Belle. De bună seamă, dar refuzasem toate ofertele privind trimiterea unei experte În machiaj la mine acasă. Întreg personalul Încercase să insiste - nici unul prea subtil - dar eu refuzasem cu obstinație. Până și eu aveam niște limite. M‑am bălăbănit În dormitor pe pantofii mei Manolo cu tocuri de zece centimetri și l‑am sărutat pe frunte pe Alex. El abia dacă și‑a ridicat privirea de pe revista pe care o citea. — Ajung sigur acasă Înainte de unsprezece, așa că o să putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
mea Leiber, dar aș da orice să mi‑o trimiți acasă. Se poate? A zâmbit și mi‑a făcut semn să‑mi scriu adresa de acasă, după care ne‑am ridicat amândouă și ne‑am dus (eu una m‑am bălăbănit pe tocuriă Înapoi În holul muzeului. Era aproape ora șapte și oaspeții urmau să sosească din clipă În clipă. Miranda și B‑DAD stăteau de vorbă cu fratele lui, oaspetele de onoare și ginerică, care părea să fi jucat fotbal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
câteva Tocătoare din jur să ridice privirile. Nu mi s‑a spus că o să primesc un premiu și nu am fost pregătită pentru așa ceva. Plec. Și s‑a Întors pe călcâie și a pornit‑o spre ieșire. Am luat‑o, bălăbănindu‑mă pe picioare, după ea, dar am avut prezența de spirit să nu o Înșfac de umăr. — Miranda? Miranda? Evident că nu avea de gând să mă bage În seamă. — Miranda? Cine dorești să primească premiul În numele revistei Runway? am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ei, Howard, și cei trei băieți ai lor. Trecuseră să-i aducă tatălui lui Viv niște ceai. Pamela Îl Încălzise pe mașina de gătit, iar aerul din bucătărie era Înăbușitor. Rufele atîrnau pe o sfoară și, deși ridicate, tot se bălăbăneau aproape de podea. Probabil că Pamela făcuse asta. Aparatul de radio era dat la maximum. Howard era cocoțat pe masa de bucătărie. Cei doi băieți mai mari se fugăreau prin casă, În timp ce tatăl lui Viv Îl ținea pe țînc În poală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
se calmeze, apăru o figură venind agale pe trotuar dinspre Waterloo Bridge: o siluetă Înaltă, subțire, destul de frapantă, fără să semene cu un băiat sau un bărbat Între două vîrste; Își ținea mîinile În buzunare și o țigară i se bălăbănea nonșalant de buze... Viv se apropie mai mult de fereastră. Fraser observă și se aplecă să o vadă și el. — Ce-i? Întrebă el. Nu cumva ai văzut-o? La care dintre ele te uiți? Nu la tipa În costum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
casei. Curtea era la fel de ruinată: pietrele de pavaj sparte, plantele sălbăticite, coloana unui cadran solar zburată de pe soclu și zăcînd pe jos, bucăți. — Nu-i așa că-i trist? spuse Julia Încet. Uită-te la smochin. — Da. Toate fructele! Copacul se bălăbănea cu ramurile rupte iar pe jos era un strat gros de smochine putrezite care probabil căzuseră și nu fuseseră strînse cu o vară Înainte. Helen Își scoase țigările, iar Julia veni mai aproape de ea să ia una. Fumară Împreună, umerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
militar castilian din secolul al XI-lea, supranumit El Cid de mauri și El Campeador de conaționalii săi.##) supunîndu-i din priviri pe mauri În bătălia de la Valencia. Am pornit În urma camionetei, care accelera către La Linea cu ușile din spate bălăbănindu-i-se și păpușile dansînd laolaltă cu picioarele În sus. PÎnă și cea mai scurtă confruntare cu poliția la trecerea frontierei avea asupra mea același efect, dezorientarea. Mi l-am imaginat pe Frank stînd chiar În acel moment În camerele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
încet. Eduard nu m-a auzit. Sau poate că, la urma urmelor, am vorbit doar în gând? Tac. Mă uit absentă înainte și zăresc o fetiță mergând, mică și abătută, cu privirile în pământ, cărându-și ghiozdanul în cârcă și bălăbănindu-și mâinile în aer, fără rost. Alți copii - neîndoios, colegii - merg în fața ei, discutând aprins. Mă frec la ochi, neîncrezătoare. Fetița asta parcă e o copie fidelă a mea - cea de acum zece ani. Aceleași cozi împletite, legate cu funde
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
văzduh reflecta, uneori, Mircea ai putea să nu te poticnești, luând-o în diagonală prin acest ținut al melancoliei, pe acolo pe unde gâturi de macarale, aidoma unor monstruoase girafe mecanice, se salută cu o imensă politețe, ceremonioasă și comică, bălăbănindu-și lent încărcăturile uriașe, nepăsătoare la răcnetele zidarilor de jos, angrenați totdeauna în competiții stahanoviste simulate, maimuțărindu-l pe Taylor, americanul ăla caraghios, care nu știe că pe la chindii, proletari în salopete, rătăcindu-se unul de altul, trebuie să dispară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]