589 matches
-
foarte stupid: "Bună seara". Ca și cum eram cunoștințe vechi, ne regăsisem acolo între bălării din întîmplare și mă bucuram pentru asta. El n-a răspuns. Rânjea mai departe, având același rictus batjocoritor. Pe urmă a uitat parcă de mine. Stătea în bălării, lângă arțarul tăiat, și asculta vântul. Parcă nu-l mai interesa prezența mea. Avea ochii absenți și la un moment dat am crezut că dormea în picioare. Dar n-am îndrăznit să mă mișc. Mangusta adormise și ea. Într-un
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
noaptea următoare n-am ațipit deloc. Mă străduiam să stau cât mai liniștită, fără să dau nici o atenție zgomotelor de-afară. Pe la miezul nopții, am ieșit totuși în spatele gării și iarăși l-am văzut pe îmblînzitor dormind pe burtă în bălării. Dar nu dormea. Mă aștepta. Când m-a auzit, s-a întors și s-a ridicat. Își mângâia mangusta și de data aceasta m-a întrebat imediat. "Unde e?" "Lipsește", i-am răspuns. "Dar nu i-ai spus că-l
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
o pauză mormăi: "Păcat..." Apoi s-a întors, îndepărtîndu-se prin întuneric spre stufăriș, care l-a înghițit ca o pală de vânt... De-atunci, n-a mai venit. Am mai ieșit de câteva ori noaptea, dar nu era nimeni în bălării. Și în zadar mi-am muncit mintea ca să înțeleg ce-a fost. Am crezut că am visat, dar poți oare visa două nopți la rând același vis? Și de ce se mira că nu l-ai recunoscut? În lipsa altei explicații, mi-
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
strălucire, când cutremurele de pământ distruseseră multe monumente, iar Nero luase pentru colecția lui cinci sute de statui de bronz. După tot ce s-a furat sau a fost dus în muzee, vezi și acum prea multe pietre putrezite prin bălăriile împestrițate de maci și de flori galbene, prea multe cărări care nu mai urcă spre nimic, prea multe altare în ruină, pentru a nu te gândi, în cele din urmă, că însuși Apolo a fost excesiv. Când se împrăștie norii
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
mă gândesc (era toamnă frumoasă atunci) la furtuni. Mi-ar fi greu să spun ce aștept să revăd la Delfi. Misterul care aducea, pe vremuri, valuri de pelerini s-o audă pe Pythia s-a stins în pietrele invadate de bălării. Pe culmile Parnasului, muzele au lăsat locul caprelor. Nici măcar crăpătura pe unde ieșeau aburii halucinogeni nu se mai vede. Dacă a existat vreodată. Te duci acolo, ca la Troia, nu pentru a vedea "ce este", ci pentru a-ți imagina
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
lui Alexandru cel Mare. A dispărut și altarul, lucrat de Praxitele. Goții au jefuit templul de podoabe. Apoi, creștinii l-au transformat în carieră de marmură pentru construirea bazilicii "Sfîntul Ioan" și pentru catedrala "Sfînta Sofia". Restul au făcut ploile, bălăriile, pirații și turcii. Stă să plouă și ne grăbim. Facem fotografii, sub cer vânăt, între coloanele albe, care nu mai sprijină nimic la bazilica "Sfîntul Ioan", în agora, unde se țineau și tîr-gurile de sclavi, la "Odeon", unde aveau loc
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
timp de reverie și nici chef după sfertul de oră pierdut la intrare. Mă mărginesc să privesc, să încerc să-mi aduc aminte și să compar. Ruinele mi se par acum mai puțin fabuloase. Le-am văzut, altădată, cotropite de bălării, de gâze și de flori care le dădeau ceva de mister greu, putred. Șopârlele dormeau atunci la soare pe sânii de piatră ai unor zeițe decapitate și fugeau, speriate, auzind pași. Fluturi mari, enormi, colorați mirific și putrezi parcă, și
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
împușcături, august 1944! vaiete, Și-n devastări, continuare: furturi, țipete, atrocități. năvălitorii cu ochi înguști și balalaica pe șold în tragere prin toată Moldova, prin toată țara. Oamenii fug nu numai din case ci și din pivnițe, din poduri, prin bălăriile râpelor, flămânzi, însetați, nedormiți, înfricoșați, hăituiți. 6 Decembrie 1949. Penitenciarul Pitești. Camera 4 Spital. Studenți. Peste 80 % legionari dar și trecuți pe lângă Mișcarea Legionară, sau infiltraț i etc., frontieriști, reacții puerile cu rupere de tablouri comuniste... unii cu stări
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
Progade", cum i se zicea cimitirului din capătul uliței noastre. Acela a fost primul meu domeniu inițiatic, de care n-am vorbit nimănui. Hoinăream ceasuri în șir printre crucile de ciment, de piatră sau de lemn, unele surpate, copleșite de bălării și pe jumătate putrezite. Nu mă gândeam la morți. Le bolboroseam numele și le priveam îndelung fotografiile de porțelan, încastrate în cruci, de parcă făceau parte dintr-o poveste. Iarba înaltă, dintre morminte, plină de flori sălbatice care atrăgeau albinele și
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Infinitului - undeva, alt greiere, numără stele cântec de demult la teatrul de vară - câțiva greieri grindină deasă - în ochii țăranilor negura vremii țânțari în noapte - doar luna-i liniștită de-atâta vreme ziua de-odihnă - un bâzâit de trântor dinspre bălării curcubeu în geam - fetița-și aranjează cariocile soarele verii - câteva musculițe pe-o portocală primul concediu - râul copilăriei cu două brațe nori de furtună - clopotul mănăstirii în renovare nisip fierbinte - tot mai mulți oameni negri în România insomnii de vară
Vara cu greierii ei by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83680_a_85005]
-
și mama băiatului continuă prășitul locului de pe luncă. Într-adevăr, n-a mai rămas prea mult. Tăișul sapelor despică crusta care voise să devină, pe zi ce trece, tot mai tare. Ca-ntr-o bătălie pe viață și pe moarte, bălăriile (unele mai firave, altele destul de viguroase) cad răpuse de ascuțișul celor două unelte agricole. Eliberat parcă de lunga-i povară, porumbul își înalță mândru capul, voind să ajungă sus, cât mai sus, și să fie, astfel, mai aproape de picăturile de
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
greșești“ per se... Un șuvoi de prosteli incredibil de fără noimă, așa cum numai Cain Man poate da din el. Și Rupp arată și vorbește normal, dar se întâmplă ceva aiurea cu cronometrul lui. Tommy Rupp n-o dă niciodată în bălării. Omul care l-a ajutat pe Mark să se angajeze la abator, care l-a învățat să tragă cu arma, care i-a deschis ochii lui Mark către experiențe alternative la care nici nu visa. Dacă cineva poate explica ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ncurcă-n muncă sporul cu silicoanele vrăjite... a mai rămas doar o treime în care pot să mai gândesc ce este pe ecran firesc, la o anume înălțime. Încerc să aflu viitorul și ce nu este-n el anost; când semeni bălării, ogorul nu are rod, nu are rost. Strâmbate-s ale vieții linii de măștile ce umplu scena pe care astăzi cabotinii spânzură lumea cu antena. S-a-nstrăinat omul de sine, iluziile-i fură timpul... pe unde o mai fi Olimpul?... Balanța
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
S-a întors cu spatele la mine și-acum se uită afară pe fereastra de la bucătărie. Poate la bălăriile din fundul curții peste care H. a aruncat bradul de Crăciun. Poate la nimic. Poate se uită în gol. Își ține mâinile în buzunare. Așa mi-l imaginez și când nu e aici. Cu mâinile în buzunare, uitându-se în
100 de zile. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]
-
curte era digul unui canal, și în zilele însorite mama mă trăgea de curelele legate de hamul din jurul pieptului meu și ne cuibăream în iarba înaltă de lîngă poteca acoperită cu mușchi a edecului. Canalul era sufocat de papură și bălării. Nimeni nu trecea pe-acolo în afară de un bătrîn cu un ogar sau de copiii care ar fi trebuit să fie la școală. Mă jucam în pat cu pipa și papucul, eu eram mama și pipa eram eu, iar papucul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
goană de casele victoriene înșiruite, de grădini, hoteluri, de vilele comercianților și de locuințele construite de municipalitate, ajungînd într-o regiune care îdeși avea cerul liber deasupra), nu putea fi numită „la țară“. Fabrici noi se ridicau printre cărări de bălării și scaieți, mănunchiuri de piloni erau înfipți în dealuri și garduri de sîrmă apărau șiruri de domuri acoperite de iarbă și legate cu tuburi metalice. Pe partea stîngă, fluviul Clyde se lățea spre un estuar, iar canalul central era marcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
tăie respirația și se sprijini o clipă de pervazul unei ferestre. De-acolo vedea spatele teșit al unei biserici mizere vizavi de o jardinieră, în care căpățînile pătate cu funingine a trei conopide pitice se ridicau deasupra unui smoc de bălării. La ultimul palier, Drummond deschise o ușă vopsită într-un galben viu îlacătul era spart), își vîrî capul înăuntru și strigă: — Mamă! Peste o clipă zise: Hai, Duncan, intră. Trebuie să fiu precaut dacă maică-mea e acasă. Dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Și John Knox pilit cu toptan Și Dumnezeii-s lați cri-crac, cri-crac. Thaw se clătină, alunecă și zbură. Cioara plana la treizeci de metri sub el. Poziția și viteza lui depindeau de ea. Trecură peste panglica ternă a canalului cu bălării și văzu în interiorul camerelor unde femeile călcau sub sforile cu rufe, bărbații în maiouri citeau ziarul, copiii și îndrăgostiții stăteau sub plăpumi în dormitoare întunecate. Se legănă ca un trapezist peste orașul-fagure.Viața aceea complicată și compactă îl fascină iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
întrerupte pe-alocuri de petice de mușchi, unde picioarele i se afundă și merg prin apă. îi ia două sau trei ore să ajungă pe creastă și se odihnește pe o grămadă de pietre bătute de vînt. Panta plină de bălării coboară spre ocean, dar o movilă ascunde malul. Vede brațele uscatului împărțind apa cenușie, unele cu petice de cîmpie, altele stîncoase și urcînd spre munte. Crede că unul ar putea să fie Ben Rua. Observă apoi că o piatră din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
am pomenit afară din oraș. Mergeam din ce în ce mai greu, abia respirând și-mi simțeam inima gata să pleznească. Probabil, din pricina asta am alunecat și m-am rostogolit într-o râpă. Când m-am oprit în sfârșit și m-am ridicat dintre bălăriile între care căzusem, am descoperit că mă aflam între ruinele unei vechi arene. De jur împrejur, la o distanță nu prea mare, se ridica un zid înalt. Eram fericit acum deoarece scăpasem de apăsarea de pe piept, inima îmi bătea aproape
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
zorită numai de emoția prin care trecusem, iar deasupra mea cerul se spuzise de stele. Abia când m-am desmeticit, am priceput că nimerisem într-un fel de capcană și m-a cuprins din nou teama. M-am așezat între bălării ca să mă gândesc ce trebuia să fac. Să încerc să escaladez zidul? Părea imposibil. Nu mă simțeam destul de puternic pentru asta. Să-l acopăr cu flori și ghirlande de buruieni, ca să nu-l mai văd, să nu mă demoralizeze și
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
s-ar mira auzind de azil. "Ce azil? Un azil de bătrîni? Nu, n-a existat niciodată prin părțile noastre așa ceva", ar zice, poate. "Bine, bine, dar cenușa?" mă pomenesc șoptind. La care ei ar adăuga plictisiți: "Au ars niște bălării". "Și cerbii?" "Care cerbi?" "Un sculptor pretinde că a cioplit pietre funerare în Stâncile de marmură de pe țărmul mării și că vâna aici în mlaștină cerbi". "A trecut unul cam nebun prin cătun, e drept, dar nu mai știm nimic
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
văzut că te-ai descurcat?" după care și-a reluat obișnuita lui vânătoare de muște. Am coborât treptele, pătrunzând într-o primăvară în care și marea și cerul străluceau de tinerețe. În spatele azilului, se întindea un teren uriaș plin cu bălării. Intre el și mare se vedea cărarea ce ducea la baltă. Altă cărare cobora spre mica plajă unde stătusem cu o zi înainte și de unde clădirea azilului părea așezată la o răspântie, între mare și cer; zidurile ei albe și
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Era un gest de recunoștință pentru singurătatea care îi era atât de credincioasă și care l-a urmat peste tot. "Ca o cățea", râdea Domnul Andrei, încrețindu-și pielea de șopîrlă: Poate că și acum dă târcoale pe undeva prin bălării. Dacă am nevoie pot s-o chem în ajutor. Uneori, noaptea, chiar mă simt ispitit s-o strig. Dar mă abțin. Mi-e frică să nu se îndrăgostească de Mopsul", adăugase în bătaie de joc, într-o zi, când rivalul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ea nu m-am văzut decât pe mine. Pe când Hingherul suferea dezinteresat pentru fiecare câine lovit. Era în stare să doarmă lângă un câine bolnav și cred că a și făcut-o. Uneori lipsea nopți și zile întregi. Rătăcea prin bălăriile care creșteau vara, înalte cât omul și chiar mai mari, în spatele azilului, unde se ascundeau tot felul de câini pripășiți. Noi ne aventuram rar pe-acolo; el umbla fără grijă; dacă era cazul bolborosea ceva într-un limbaj, neomenesc pe
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]