622 matches
-
BĂLAN, George (11.III.1929, Turnu Măgurele), eseist. După ce urmează Conservatorul din București (1950-1955) și face studii de muzicologie la Moscova (1957-1961), devine cadru didactic la Catedra de estetică a Conservatorului din București. A făcut și studii de teologie. A fost
BALAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285569_a_286898]
-
BĂLAN, Ion Dodu (5.X.1929, Vaidei, j. Hunedoara), critic și istoric literar, poet. Este fiul Anei (n. Pavel) și al lui Ioan Bălan, țărani. Este căsătorit cu Elena Bălan-Osiac. Și-a început liceul la Orăștie și l-a continuat la
BALAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285571_a_286900]
-
n. Chiorcea) și al lui Nicolae Bardan, țărani. După absolvirea Liceului „George Bacovia” din Bacău (1965), urmează Facultatea de Filologie din cadrul Universității din București, pe care o termină în 1978. Între acești ani, a fost angajat la mina de cupru Bălan din județul Harghita, apoi la Întreprinderea de Prefabricate din Beton (București), a fost profesor de limba română și franceză în mai multe sate din județul Bacău și a absolvit Institutul Pedagogic al Universității „Al. I. Cuza” din Iași (1973, cursuri
BARDAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285638_a_286967]
-
BĂLAN, Eugen (21.X.1904, Focșani - 4.IV.1968, București), prozator. Este fiul unui ofițer de carieră căzut în luptele de la Turtucaia. B. urmează Liceul Militar din Craiova, după care se înscrie la Facultatea de Științe, secția de matematică, la Universitatea
BALAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285573_a_286902]
-
BĂLAN, Ion (21.I.1909, Hârșeni, j. Brașov - 24.XII.1979, București), poet. Este fiul Mariei și al lui Mihai Bălan, țărani. B. termină liceul la Sibiu și își ia licența în drept la București. Debutează în 1933 la revista „Abecedar
BALAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285570_a_286899]
-
Din când în când lucrătorii erau interogați, scurt și precis, de către antreprenorul cu cotleți argintii ale cărui sprâncene voluminoase și privire autoritară dau de înțeles că pot fi ei șmecheri, dar cu dânsul nu le merge. Un zidar cu obrazul bălan ca de șoric sărise gardul la vecini și se întinsese în iarbă. Cu ochi răi de ficat putred, proprietarul cârâi la dânsul, dar tânărul îl privi nepăsător. Hamletizând, unul dintre salahori medita moale, moldovenește, cu o cărămidă în mână : - Se
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
ceară albă și au meșterit o cruce. Au intrat în țintirim și au așezat-o la căpătâiul străinului. Pe când bătătoreau țărâna, unul zise: —Dumnezeu să-l ierte, era voinic om și frumos; avea un păr negru... — Nu, răspunse celălalt, era bălan... dar, ce-i dreptu, voinic român... Cum s-a dus... parcă nici n-a fost! Apoi plecară. Cerul era căptușit cu nouri alburii; o liniște mare plutea pe mormintele sărace. Și în tăcere deodată răzbătu ropotul unui umblet de cal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mult. „Era un cazan tocmai acolo, pă vale, la nea Costică Sfârânel, parcă era mai mare ca ăsta și, ce, crezi că băga apa cu furtunu? Cărai cu găleata până-ți săreau ochii din cap. Când venea alde nea Mite Bălan să facă țuica, ăsta avea vie multă și corcoduși și pruni, strângea totul dă cu toamnă În tocitori d-alea mari și le lipea pe deasupra cu pământ să ție peste iarnă și cum e ca pe-acuma venea și Închiria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Acum, tovarășul veterinar va dezinfecta locul unde va interveni.” Bețivanul uitase această etapă, dar, auzind glasul Directorului, Își luase seama și se apucase să cotrobăie prin servieta căzută Într-o rână. Scosese de acolo un butoiaș și răspândise pe capul bălan al vițelului o zeamă căcănie, cu mișcarea dezamăgită, dar și voioasă, a omului beat care-și toarnă În pahar ultimele picături dintr-o sticlă. „Urmează operația propriu-zisă.” Dintr-o cutie de metal fusese scos la lumină un briceag lucitor, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și șturlubatic și copilăros ca vântul în turburarea sa. și mama, care era vestită pentru năzdrăvăniile sale, îmi zicea cu zâmbet uneori, când începea a se ivi s oarele dintre nori după o ploaie îndelungată: «Ieși, copile cu păr ul bălan, afară și râde la soare, doar s‐ a îndrepta vremea», și vremea se îndrepta după râsul meu ... știa, vezi bine, soarele cu cine are de‐a face, căci eram feciorul mamei, care și ea cu adevărat că știa a face
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
țintat, nici pe Bălan, ci pe Adler... Și la mai urma urmelor, când noaptea-de-vară miroase a fân uscat (și umezit de rouă) și a calapăr și a regina-nopții, fata „fugită” poate ea face deosebirea dintre scuturăturile de pe spinarea unui cal (bălan, cu șaua verde) și cele pricinuite de cadrul bicicletei (cu șa cu arcuri - dar tot pentru flăcău, nu și pentru fată)? Cu atât mai puțin, cu cât bocceaua aceea nu conținea altceva decât o perniță brodată, specială de pus pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
unul m-am bucurat: cum adică, și nemâncat și bătut? Și uite-o pe Bălana... Nu știu cum o chema cu adevărat, așa-i zicea mama. S-o fi numind Bălan și nu mai știu cum (să zicem: Mașa)? Ori pentru că era bălană: părul galben-galben și ochi albaștri ca floarea inului...? Nu știu dacă din pricina ochilor de in, dar Bălana e mereu speriată; o sperii din nimica toată; tresare la cel mai neînsemnat zgomot și-și scuipă În sân. Apoi Își face cruce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
râde. Așa că o ducem bine. Trăim bine de tot, o ținem Într-un râs-plâns și luat-dat la ciuboțele. Când mama e la școală, dimineața, mă așez frumos la masă, În bucătărie și spun că eu nu mănânc. Bălana mea cea bălană și cântătoare Îmi cântă, Întrebându-mă că de ce nu mănânc eu? Eu răspund că așa; ca să mor. Ea plânge cu-adevărat și mă-ntreabă ce să-mi deie ea mie, ca să nu mor. Și eu: - Nu mai plânge, că-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ea mie. Apoi i le dau eu. După cuptor. E bine așa. Atât de bine, că Într-o zi uit să nu-mănânc Întâi. Ea plânge, se descalță, Îmi Întinde ciuboțelele și mă roagă să i le dau - după. Bălana era bălană - și cu roșu În miez. Cum dăduse În primăvară și era lumină pe cuptiori’, se făcuse de-a dreptul de aur În jurul căpșuniului. A rămas la noi multă vreme. După primăvară, vara: ea umblă Încălțată În pantofi, Însă când e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
intervenea alt glas: ― Nicule maică, vin' la mama!... Auzi tu, Nicușor?... De ce stai să te blesteme dînsa? Vasile Zidaru ședea peste drum și avea o muiere cât un granadir și rea de gură, de nimeni nu-i stătea înainte. Copilul, bălan și durduliu, nu știa decât de frica ei; altfel, toată casa îl răsfăța și-i răbda orice năzdrăvănii. Zidaru avusese trei fete și nici un băiat. De-abia după ce și-a măritat fetele a venit pe lume Nicu, de-i era
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
când m-am dus să zăvoresc ușa. S-ar părea că cele ce-am scris în ultimele pagini nu mair interesează povestea Maitreyiei. Și totuși, nu e decât o continuare a ei. La Maitreyi m-am gândit îmbrățișînd acel trup bălan și robust de evreică finlandeză; pe Maitreyi o căutam în sărutare, de ea voiam să mă dezbar, pe ea voiam s-o uit. O căutam și o izgoneam. Cerșeam un singur amănunt care să mi-o amintească; si în același
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Păstrat activ, fu mutat într-un raion unde nu-l cunoștea nimeni. Pe activist, înainte de spectaculoasa lui prefacere, nu-l interesaseră femeile. E drept, nici dânsul nu le încânta pe ele. Într-o zi, pe ușa primăriei intră o fată bălană, puțintică la trup și care ducea după ea un copil. Deși nemăritată, în felul său Ioana avea mândrie : nici un flăcău din sat nu se putuse lăuda vreodată că a intrat la dânsa în timpul nopții. Mai darnică se arăta însă cu
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
ori e mai bine să scrii o poezie în locul unei anonime. Cui folosește dacă-ți hrănești sufletul cu răutăți?” Nici măcar celui ce le face” “ Evident, evident, draga mea...” ... ... “Satule, satule...” ...VII.2. ... “Foaie verde rar mărar, Pupa-ți-aș coama, bălan, Fă-mă tânăr, cum eram. Când eram în vremea mea Zburam ca o rândunea Și zburam din creangă-n creangă Ca o pasăre pribeagă, Nimeni n-avea ce să-mi facă...” Pe ulița mare a satului trece un car frumos
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Gosseyn, ar fi în prezent moartă, ei bine ― (surâse:) ― tot ce pot să vă spun este că am văzut-o ieri dimineață; Era cum nu se poate mai vie, foarte frumoasă și în plină formă pe calul ei favorit, un bălan pur sânge arab. Asta deja nu mai era o glumă. Nu mai corespundea. Patricia nu avusese niciodată cal, bălan sau de altă culoare. Ei fuseseră săraci, trudiseră ziua în mica lor livadă și învățaseră noaptea. Și Cress Village nu fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
-o ieri dimineață; Era cum nu se poate mai vie, foarte frumoasă și în plină formă pe calul ei favorit, un bălan pur sânge arab. Asta deja nu mai era o glumă. Nu mai corespundea. Patricia nu avusese niciodată cal, bălan sau de altă culoare. Ei fuseseră săraci, trudiseră ziua în mica lor livadă și învățaseră noaptea. Și Cress Village nu fusese niciodată vestit pentru că ar fi adăpostit locuința familiei Hardie. Iar cei din clanul Hardie erau niște neica-nimeni. Cine dracu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
Gosseyn, ar fi în prezent moartă, ei bine ― (surâse:) ― tot ce pot să vă spun este că am văzut-o ieri dimineață; Era cum nu se poate mai vie, foarte frumoasă și în plină formă pe calul ei favorit, un bălan pur sânge arab. Asta deja nu mai era o glumă. Nu mai corespundea. Patricia nu avusese niciodată cal, bălan sau de altă culoare. Ei fuseseră săraci, trudiseră ziua în mica lor livadă și învățaseră noaptea. Și Cress Village nu fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
-o ieri dimineață; Era cum nu se poate mai vie, foarte frumoasă și în plină formă pe calul ei favorit, un bălan pur sânge arab. Asta deja nu mai era o glumă. Nu mai corespundea. Patricia nu avusese niciodată cal, bălan sau de altă culoare. Ei fuseseră săraci, trudiseră ziua în mica lor livadă și învățaseră noaptea. Și Cress Village nu fusese niciodată vestit pentru că ar fi adăpostit locuința familiei Hardie. Iar cei din clanul Hardie erau niște neica-nimeni. Cine dracu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
o muscă. — Te-am chemat să-mi povestești tărășenia de ieri. Vizitiul își cam răsucea căciula, iar degetul tăiat părea că zvâcnește. Zise hotărât: — Omu-i de la balamuc, să trăiți. Io cred că el l-a îmbușcat be cobilul ăla bălan, da’ nu vrea să recunoască. A și răcnit: Nu recunosc nimic! Nu recunosc nimic! — De unde până unde, că doar nu era nimeni să-l acuze ca... ca la poliție! — Ba da, io, l-am acuzat io, ca la boliție l-
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cu bușca - auzi vorbă! - să-l ducem iute la sbital, să nu moară, n-am bușcă, nu știu unde-am nimerit, nu-nțeleg nimic, nu recunosc nimic, boate m-a lovit ceva la cab! E vinovat, să trăiți! Da’ cu boieru cel bălan ce mai e, n-a murit? Costache îl privi imediat pe vizitiul cofetarului, cu atenție: — De ce vrei să știi? Petre se fâstâci și dădu un răspuns oarecare, cum că doar suntem creștini, nu băgâni. Costache schimbă tonul și-l amenință
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
acolo, în bătaia fulgilor anemici, articolul de pe prima pagină, nesemnat: Un tânăr aristocrat ucis lângă pădurea Băneasa. Văzu negru înaintea ochilor: murise! 3 Primul titlu pe care-i căzură ochii a fost Un tânăr aristocrat ucis lângă pădurea Băneasa. Vasăzică bălanul murise! Petre răsuflă ușurat. Poate că totuși n-ar trebui „să se lebede de bortmoneu“, dar, când a citit anunțul din gazetă și a văzut recompensa, s-a speriat. I-a povestit totul nevestei, care-l sfătuia să se ducă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]