500 matches
-
pălărie moale și un număr din La Stampa, Încă necitit. Mergea drept, ca orice vânător de munte, cu ochiul lui cenușiu ațintind culmea de cucerit. Trecea prin fața lui Adelino Canepa, care la ora aceea stătea afară, la aer, pe o băncuță din grădină, și era ca și cum nu l-ar fi văzut. Apoi dădea nas În nas cu doamna Canepa În ușa de la parter și-și scotea ceremonios pălăria. Și tot așa, În toate serile, an de an”. Era ora opt, Lorenza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
paiantă, cu tavanul jos, cu plasa de pâine agățată într-un cui pe zid, să nu intre șoarecii. Mă înfurii cumplit. Hai să ieșim, să ne plimbăm! Mă sufoc aici. Mergem pe malul gârlei, pe lângă casele vechi în fața cărora, pe băncuțe, stau babe interbelice. Intrăm în Herăstrău și mărșăluim împreună cu coloana de funcționari care se plimbă pe aleea strâmtă dintre lac și Clubul Diplomaților. Umblăm în cadență: stâng-drept-stâng-drept. Altminteri ne-am împiedica și ne-am rostogoli cu toții în lac. Printre zăbrelele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
grea! Se fac fandări și răsuciri de tors. Încălzirea continuă cu gantere și cu dispunerea echipamentului în punctele strategice ale sălii: bidonașele cu proteine trebuie să fie la îndemână. La fel mobilele sau ceasurile - seriile se cronometrează. Baronu’ intră la băncuța de umeri și, curând, bara primește discuri până la 120 de kile. Ăăă! ăăă! geme gutural la fiecare repetare. Tragee! tragee, Baroane! urlă Stripăru’, care îi stă la spate și smucește de bară în sus, roșu la față. - Piticuleee, să i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
din spațiul tău vital, așa că trebuie să ai grijă de ele, e dreptul și datoria ta să o faci ! Acum îmi dau seama ! De asta s-au răspîndit atît de mult toate aranjamentele astea rustice à la Piedone, aranjamente florale, băncuțe și coșulețe de lemn, ba chiar și gărdulețe (de sîrmă) peste tot : arată îngrijit, domnule ! Iar noi sîntem neam de gospodari, nu de urbaniști... Case fără acasă — Cîte camere aveți ? — Nu știu... vedeți și dumneavoastră, ne îndeamnă proprietarul. Par să
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
direcții ale societății noastre socialiste și la țelurile omului nou care se Întîmplă să fim, dar, așa cum e obișnuit, vorbește mai mult la pereți, are În față o turmă de animale mute, cîteva zeci de trupuri țepene parcate regulamentar pe băncuțe sau valize de lemn. Soarele e În continuare destul de zgîrcit aici sus, stă să plouă, dar veselia e mare și Încep să se lege camaraderii. CÎnd ne Întîlnim la locul de fumat, selecția se face În baza lucrurilor comune. Vlad
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
acolo nu e nimic, e... o cutie. CÎnd intrăm În dormitor, televizorul e aprins. Mira ne anunță printr-un țiuit asurzitor că există emisie, apoi se deru lează restul genericelor patriotarde de Începere a programului. Ni se cere să luăm băncuțele de lemn de la capătul paturilor sau valizele de lemn și să ne aliniem În fața televizorului pe trei coloane pînă În spate. În timp ce facem ce ni s-a ordonat, crainicul Televiziunii Române anunță că va da legătura la Sala Palatului, de unde se
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
expresia de concentrare i se desăvîrșește cînd vîrful limbii Îi iese printre buze. Toată lumea se foiește și În cele din urmă fiecare Își găsește ceva de făcut, Într-un perimetru de cel mult o jumătate de metru pătrat, șezînd pe băncuță sau valiză cu genunchii la gură. Și, oricît de tare ar zbiera la noi din televizor această realitate dementă, toți, dar absolut toți o ignoră. Toți, dar absolut toți se poartă de parcă ar fi acolo din alt motiv, poate o
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
interlocutor rezonabil. E 10 seara. Citind panoul cu Sosiri/Plecări, Înțeleg că Îmi voi petrece o oră aici. Starea fizică e bună. Se pare că mintea, În continuare, nu e cel mai bun prieten al meu. Mă așez pe o băncuță, fumez și Încerc să mă mențin integru. Însă capul Îmi vorbește fără Încetare, ca greierele Jiminy lui Pinocchio. Uită-te puțin la tine! Găsesc că e oarecum simbolic fapul că ești complet singur... neatent pînă și cu lucrurile astea esențiale
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
am plecat de acasă, am lăsat-o destul de mîhnită. Îi voi mai scrie și Supremului, mulțumindu-i că ne ține În căcat pînă la gît - această perspectivă mi se pare și mai puțin aberantă. Dar somnul mă adăpostește. Adorm pe băncuța de lemn și visez un cîine ciudat care mă privește curios, fără să scoată un sunet. CÎnd deschid ochii, cîinele e chiar În fața mea. E un cîine brun, de talie mare, ascuțit - are urechile și botul ascuțite. Are un ochi
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
O dată Tiberiu chiar descoperise de unde venea electricitatea pentru sonerie fiindcă n-aveau lumină electrică, ci își luminau casa tot cu lămpi cu petrol lampant, la fel ca mulți alții. Ei bine, electricitatea venea de la o pilă electrică așezată pe o băncuță, în hol. Iată câteva vase în șir, legate cu sârme între ele, fiecare cam de mărimea unei sticle, doar că fără gât. Și acolo, în acele vase umplute cu chimicale i se explicase -, se "fabrica" electricitatea, într-un mod care
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
trebuie să spui nimănui“, îi zise băiatului, care privea imensele uși ale celor care locuiau acolo și contorul de gaze cu cadranul lui de neînțeles. Și fetița-și dăduse jos chiloțeii, se-ntinsese, cu rochia ridicată peste buric, pe-o băncuță de lemn vopsit în verde și el privise interiorul de purpură al tru pului ei. Îl silise și pe el să se-ntindă pe bancă, cu spielhosen-ii în vine, iar fetița-și pusese palmele peste față și aruncase doar o
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
urcă totuși mai departe, iar acum stătea pe palierul celui de-al doilea etaj unde totul era neschimbat, neschimbat! Ușile celor ce locuiau acolo îi păreau tot așa de uriașe. Contorul de gaze era la locul lui, la fel și băncuța, pe care Victor se așeză și stătu multă vreme nemiș cat. „Ingrid“, spuse într-un târziu, și era ca și cum ar fi fost singurul cuvânt care s-a auzit vreodată pe acel palier, în acea lume. Școala reîncepu și Victor o
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
mea întotdeauna. Fusesem „bine ales” după opinia mea, căci nimeni și nimic nu reușea să mă abată din drumul meu. Linda m-a condus undeva mai departe decât obișnuia de obicei. Marea se vedea printre copaci și găsisem chiar o băncuță de lemn la umbra unui platan. S-a așezat cu naturalețe, fără eleganță, de parcă și-ar fi ieșit din rol. Apoi mi-a zis: -Care e numele tău adevărat? -Codrin! Mă cheamă Codrin! Mă privi cu acea privire căutătoare, nesigură
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
hibride, se întoarseră ca să se uite la el. Păși șovăielnic înăuntru și rămase lângă casa de bani până când o femeie îi strigă din bucătărie: Stai jos, puiule. Se împletici până într-un separeu, departe de fermieri. Când se trânti pe băncuța roșie, cu burete, chinurile nopții izbucniră din nou. Era exact genul ăla de agitație moderată care răspundea de minune la anxioliticele pe care colegii lui le împărțeau cu pumnul. Pentru că știa cât de repede renunță organismul să mai producă substanțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
face primii pași în lume, cu mâinile în mâinile mele și ale tatălui său. Primii lui pași îl poartă prin piețe mici și însorite, printre porumbei, gelaterii, terase cu espresso mic și foarte tare care îl fortifică pe Mircea, pe lângă băncuțe, biserici și la Castello di Salvaterra, unde se organizează turniruri, concerte de muzică barocă și muzică de trubaduri. Suntem, e drept, într-o oază, într-o cochilie, într-o paranteză, cu timpul cotidian suspendat, locul perfect pentru timpul și non-timpul
Pachețelul auriu. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
în același loc. Aproape de renumita cetate iudaică Lachiș a fost găsită o încăpere de cult (cult room 59) databilă spre sfârșitul secolelor al IX-lea - al X-lea î.C. E vorba de o cameră mică: pe trei laturi avea băncuțe de depozitare; cele din fața intrării aveau o adâncitură, ca și cum ar forma un fel de nișă în fața căreia a fost găsit un altar cu patru coarne, asemănător celor de la Hazor și Meghido. Caracterul cultual al încăperii este confirmat de mai multe
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
Ajrud, caravanserai izolat în Sinai pe drumul care ducea la Marea Roșie, a provocat lungi dezbateri cu privire la presupusele sale însușiri cultuale (Hadley, 2000). Lângă intrarea fortăreței a fost găsit un compartiment complet tencuit și decorat, de formă strâmtă și alungită, cu băncuțe de depozitare pe toate laturile excluzând intrarea. În acest loc, ce nu permitea șederea îndelungată a persoanelor, au fost găsite diferite vase de argilă mari (pithoi) decorate cu figuri antropomorfe, zeul apotropaic egiptean Bes, inscripționate cu epigrafe care menționează diferite
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
au fost publicate diferite alte inscripții cu binecuvântări sau blesteme avându-l ca subiect pe Yhwh (Naveh, 2001), dar proveniența lor obscură ne sugerează să le utilizăm cu multă precauție. Defunctul era așezat în mormânt împreună cu diferite oferte, depuse pe băncuțe, alături de trup sau chiar ca obiecte personale ale celui mort (cf. polemica din Sir 30,18-19). Majoritatea lucrurilor găsite în morminte sunt obiecte din ceramică de uz comun, precum boluri, sticle, borcănașe, lămpi cu ulei, oale, vase. În afară de acestea se
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
Cadrele didactice, în mod special, erau trimise benevol obligatoriu să susțină diferite conferințe până în cele mai îndepărtate și izolate localități. Într-un punct și la o oră fixă ne aștepta un camion - de cele mai multe ori descoperit și așezați pe niște băncuțe înfruntam cu răbdare vânturile, mai ales în sezonul rece. Cât privește grija față de om - o vorbă goală - iar omul e cel mai prețios capital, știam că suntem un adevărat capital - bun de exploatat la maximum. într-o asemenea zi de
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
el să n-o audă. — Hai să vedem cine a mai apărut pe-aici, zise el, ridicându-se de pe scaunul de bar. O luă de mână și Începură să se plimbe prin holul larg al hotelului, plin de mese și băncuțe din catifea de culoarea coniacului. Matthew avea agilitatea nealterată a unui om foarte tânăr. Era tot timpul În mișcare, zâmbea mereu, salutând diverși cunoscuți, vorbind cu ei, iar ea observa, pe măsură ce trecea timpul, că era un conducător Înnăscut, care cucerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Îndrăgostită. Sub impulsul momentului, intră În Biserica Episcopală de pe cealaltă parte a lacului. Nu era credința ei, dar nu conta. Simțea nevoia să se roage. Intră În biserică, Înaintă până la primul rând, cel din fața altarului și se așeză pe o băncuță de lemn. Închise ochii și Îi mulțumi lui Dumnezeu. Își aminti de clipele petrecute cu Matthew, Își aminti brațele lui În jurul ei, Își aminti cât de fericită și de protejată se simțea lângă el, și avu senzația că fusese binecuvântată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
o iau de nevastă pe Cecilia, androgina cu ochii de gheață, de care acum nimic nu mă mai desparte. Am regăsit-o după secole, căci Îmi fusese răpită de bărbatul acela cu saxofon. Acum ea merge În poante pe spătarul băncuței, azurie și blondă, nici acum nu știu ce ascunde sub tulul vaporos ce-o Împodobește. Capela e săpată În stâncă, altarul e străjuit de o pânză neliniștitoare ce Întruchipează chinurile condamnaților În măruntaiele infernului. Câțiva călugări cu glugă Îmi fac loc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
asta o iei spre ușă și ajungi În spatele recepției. TRIBUNALUL din Springfield. Sub biroul cel mare. MUZEUL CAUCIUCULUI, Akron, Ohio. Între scrumierele de cauciuc și costumul spațial. HENRY FORD VILLAGE, Detroit. În interiorul Modelului T. MUZEUL DE ARTĂ DIN DETROIT. Sub băncuța din fața tabloului cel mare cu doamna aia grasă și despuiată.“ Maggie i-a trezit interesul la dimensiunile cerute. Îl Întoarce și Îl Încalecă, gemînd cu ochii Închiși. — Continuă! Îi poruncește. Micuțul Wakefield găsea locuri bune de pitit În copaci, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
să stăm de vorbă? În timp ce Stevie se ocupa de strângerea covorului roșu care jucase rolul de navă și se asigura că celelalte două mirese și rochiile lor vor ajunge cu bine acasă, Fran îl conduse pe Laurence prin arșiță spre băncuța umbrită din mijlocul micului cimitir din spatele catedralei. Dacă avea să facă o scenă, prefera ca singurii martori să fie morții taciturni decât douăzeci de gazetari gălăgioși. — Tocmai m-a sunat intendenta de la Tawny Beeches. Era furioasă la culme. Credeam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
decât să trăiesc printre acești sălbatici, și mi-am dorit ca șederea mea aici să fie cât mai scurtă. Când am apărut în sala de mese, nici măcar Rotari nu m-a băgat în seamă. Un slujbaș mi-a arătat o băncuță, cel din urmă loc la masa cea lungă, la marginea unde, de obicei, sunt împinse vasele goale pentru a fi duse la spălat. M-am așezat, înghițind înjosirea și privindu-i pe ceilalți cum vorbeau cu glas tare, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]